Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Sociologie și Asistență Socială
Departamentul Sociologie

Referat
La disciplina Psihologie generală
Tema: Metode de stimulare a creativității

Autor:
Conducător științific: Toma Natalia

Chisinau – 2022
Creativitatea reprezinta un complex de aptitudini si insusiri psihice care in conditii
favorabile genereaza produse noi si valoroase pentru societate si / sau pentru individ.

Creativitatea, ca si inteligenta, este o trasatura general umana. Toti oamenii au un anumit

nivel de creativitate. Cei mai multi au o creativitate de nivel mediu, un numar redus de
oameni sunt foarte creativi sau foarte slab creativi. A. L. Taylor distinge 5 niveluri de
creativitate:

1. Creativitatea expresiva se manifesta prin modul in care o persoana se autoexprima. Este

prezenta la orice om, deoarece fiecare om isi exprima starile afective, parerile, ideile prin
gesturi, mimica, intonatie, cuvinte, desen etc.

2. Creativitatea productiva se manifesta prin capacitatea de a produce lucruri utile prin

intermediul deprinderilor insusite. Cei mai multi oameni au aceasta capacitate (ea este
manifestata de muncitorii din fabrica, de femei, prin ceea ce fac in gospodarie).

3. Creativitatea inventiva este capacitatea de a aduce imbunatatiri importante unor produse.

Numarul persoanelor care dispun de creativitate inventiva nu este prea mare.

4. Creativitatea inovatoare poate sa duca la modificari importante ale principiilor care stau la

baza unui domeniu stiintific sau artistic. Astfel de creativitate poseda cei care au fondat noi
curente stiintifice sau artistice (in psihologie Jung, Adler). Despre persoanele care
manifesta creativitate inventiva sau inovativa se spune ca sunt talentati.

5. Creativitatea emergenta se manifesta prin revolutionarea unui domeniu stiintific sau artistic.

Despre aceste persoane se spune ca sunt genii (Einstein, Freud, Beethoven, Shakespeare).

 PROCESUL DE CREATIE

Creativitatea este o potentialitate care se transforma intr-un produs prin procesul de creatie.

Procesul de creatie care duce la produse valoroase social nu se deosebeste in mod esential de
cel care duce la produse valoroase numai pentru individ. Procesul de creatie are foarte multe
asemanari cu procesul de rezolvare a problemelor mai complexe.

G. Wallas descrie urmatoarele patru faze ale procesului de creatie:

1. Prepararea. Cercetatorul sesizeaza problema, analizeaza datele, formuleaza ipoteze, face

cateva tentative de rezolvare. Daca aceste tentative esueaza atunci cercetatorul se simte
frustrat si problema este reprimata (refulata) in inconstient.

2. Incubatia. In aceasta faza problemele reprimate in inconstient sunt prelucrate in continuare,

ceea ce poate sa duca la gasirea solutiei. Procesele din inconstient sunt orientate de activitatea
din faza de preparare. Faza de incubatie poate sa duca la rezultate numai daca activitatea
constienta anterioara a fost suficient de profunda. Daca anterior nu s-a lucrat serios, degeaba
asteptam ca din inconstient sa apara ceva deosebit.

3. Iluminarea (inspiratia sau intuitia) este momentul in care rezultatul proceselor inconstiente

este constientizat si solutia problemei apare brusc in campul constiintei.
4. In ultima faza solutia este formulata verbal, elementele sale sunt ordonate logic, problema
este rezolvata si apoi solutia este verificata.

Succesiunea acestor faze nu este identica in toate procesele de creatie. Uneori incubatia si
iluminarea pot lipsi, solutia conturandu-se progresiv, in urma unui rationament logic si
constient.

Creatia poate sa fie si rezultatul unor descoperiri intamplatoare.

Metodele de stimulare  a creativităţii, pot fi definite  ca un sistem de  procedee specifice,

polivalente, orientate spre dezvoltarea  mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru
a încerca idei noi, modalităţi noi de gândire si de rezolvare a problemelor.

Brainstorming-ul. Ca metodă de stimulare a ideilor, Brainstorming-ul a fost lansată de Alex

Osborn. Ea reprezintă “asaltul de idei”, având drept scop emiterea unui număr cât mai mare
de idei privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa ca în cadrul sau prin
combinarea lor se va obţine soluţia optimă. Metoda constă mai întâi în prezentarea problemei
unui grup de oameni pentru ca aceştea din urmă să emită idei de soluţionare a situaţiei.
Procesul de realizează în mai multe faze. Mai întâi, grupului I se explică că sunt necesare idei
care le vin în minte în legătură cu o anumită problemă. Calitatea acestor idei nu este luată în
considerare într-o primă etapă. Nu se admite criticarea sau lăudarea ideilor, se interzic
întrebările sau comentariile în legătură cu ideile, se încurajează în schimb combinarea şi
îmbunătăţirea ideilor care au fost emise anterior. În cea de a doua etapă, se încearcă
evidenţierea meritelor fiecărei idei, considerându-se că în felul acesta s-ar putea obţine şi alte
alternative din care vor fi reţinute mai ales alternativele având mai mare importanţă. În sfârşit,
ultima fază se reţine alternativa finală, care de obicei reprezintă un consens al grupului.

Sinectica – reprezintă o altă metodă de amplificare a creativităţii personalului întreprinderii.

Concepută la început de William Gordon, a fost utilizată pentru dezvoltarea creativităţii
tehnice. Metodologia a primit numele autorului, fiind cunoscută şi sub denumirea de tehnica
Gordon.

Esenţa acestei metode constă în următoarele: la început nici unul din membrii grupului, în
afară de leaderul acestuia, nu ştie care este aspectul real al problemei ce trebuie rezolvate.
Leaderul lansează un cuvânt cheie pentru a fi utilizat ca obiect de discuţie. De la acest cuvânt,
discuţia ar putea fu direcţionată într-o altă sferă de aplicabilitate decât cea luată în discuţie în
general. Această stratagemă a fost adoptată pentru a îmbunătăţi calitatea ideilor nelimitând
sfera de cuprindere a discuţiei.

Metoda Delphi. Este o metodă intuitivă elaborată de către specialistul O. Helmer Metoda
Delphi constă în consultarea reiterată a unor specialişti funcţionali / experţi în diverse domenii
şi presupune următoarele etape:

a) stabilirea temei ce urmează a fi abordată cu ajutorul specialiştilor;

b) stabilirea unei liste cu specialiştii care urmează a fi investigaţi, (se recomandă în eşantion
cuprins între 8-4000 persoane);
c) stabilirea responsabilului care conduce ancheta şi mediază comunicarea asigurând
anonimatul opiniilor;

d) alcătuirea chestionarului de anchetă care este expediat tuturor specialiştilor din lista
stabilită;

e) răspunsurile primite sunt prelucrate şi analizate;

f) se elaborează un nou chestionar, care se adresează aceloraşi specialişti, cu rugămintea de a-

şi preciza opiniile în raport cu valorile mediane şi cu cele divergente evidenţiate la nivelul
grupului. Rolul stimulativ al acestui chestionar constă în faptul că fiecare participant se
raportează simultan la alte opinii şi încearcă să-şi argumenteze opiniile individuale legate de
tema abordată.