Creativitatea și educarea capacităților

creatoare în procesul de învățământ

,,Oricine are un potenţial creativ şi, din momentul în care îţi exprimi acest
potenţial creativ, ai şansa să schimbi lumea.” Paulo Coelho
➔ CONCEPTUL DE CREATIVITATE
➔ CALITĂȚILE CREATIVITĂȚII
➔ TEORII ALE CREATIVITĂȚII
➔ FACTORI CARE DEZVOLTĂ CREATIVITATEA
ELEVILOR
➔ FACTORI CARE INHIBĂ CREATIVITATEA
ELEVILOR
➔ CUM POTUTEM STIMULA ȘI DEZVOLTA
CREATIVITATEA ELEVILOR
➔ METODE DESTINATE PRODUSULUI CREATOR
➔ CONCLUZII
 CONCEPTUL DE CREATIVITATE

Termenul de creativitate provine din latinescul „creare“, care înseamnă „a

zămisli“, „a făuri“, „a crea“, „a naşte“. Însăşi etimologia cuvântului ne demonstrează
că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se
desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul. Termenul şi noţiunea generică au
fost introduse pentru prima dată, în anul 1937, de psihologul american G.W. Allport,
care simţise nevoia să transforme adjectivul „creative“, prin sufixare, în „creativity“,
lărgind sfera semantică a cuvântului şi impunându-l ca substantiv cu drepturi depline,
aşa cum apare mai târziu în literatura şi dicţionarele de specialitate.

În accepțiunea sa cea mai largă, creativitatea constitue un proces

general-uman, o însușire esențială și specifică omului. Ea poate fi influențată,
educată, stimulată sau blocată. Într-o accepțiune mai restrânsă, specific psihologică,
creativitatea apare și se manifestă: ca produs, ca proces, ca
disponibilitate/potențiabilitate general umană, ca abilitate și capacitate creativă, ca
dimensiune complexă a personalității precizează G.Albu(2005).
 Geneza ne spune : “La început a fost cuvantul ” așadar vedem cum Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt și tot ceea ce
ne înconjoară îmbracă forma creativității divine. Omul este însuși o creație și la rândul său va fi un creator.

Creativitatea este nativă, ne naștem cu ea, vine odată cu intrarea noastră în viață dar totodată aceasta se poate
dezvolta și dobândi prin diferite tehnici creative.

Elevii trebuiesc abordați diferit în funcție de domeniul creativ al fiecăruia, încurajați să-și dezvolte capacitățile și
aptitudinile creatoare proprii. În procesul de învățământ creativitatea joacă un rol foarte important deoarece cadrul
didactic trebuie să reușească să-și determine elevii să-si dezvolte gandirea creativă, imaginația, intuiția, pasiunea,
afectivitatea, spontaneitatea, analiza globală, intenția, încrederea în sine, entuziasmul, etc. Toate acestea conduc la
dezvoltarea creativității copilului.

Sunt elevi care pot fi creativi dar nu au avut ocazia să arate acest lucru sau există elevi care nu și-au descoperit
domeniul pentru că : „Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va
trăi toată viața cu impresia că nu este deștept.”(Albert Einstein)

Cu alte cuvinte dacă noi ca și cadre didactice am da unui elev care este pasionat de pictură să scrie o carte , el sigur
nu va excela, ci va privi această provocare ca pe obligație ,ca pe o povară care trebuie dusă la îndeplinire pentru că
trebuie, nu pentru că își dorește să creeze. Motivația va fi absentă iar amprenta personală va lipsi cu desăvârșire. În
schimb, dacă i-am da unui elev pasionat de pictură de realizat un tablou, acesta cu siguranță va cerceta, va observa,
îți va pune întrebări, va experimenta și va crea ceva inedit .
➔ CALITĂȚILE CREATIVITĂȚII
Mihaela Roco precizează calităţile creativităţii ca fiind următoarele:

– productivitatea ce reflectă numărul mare de idei, soluţii, lucrări de specialitate, produse materiale sau
spirituale;
– utilitatea, vizând rezultatele acţiunii, care trebuie să aibă o folosinţă pentru demersul activităţii; –
eficienţa, reflectând caracterul economic al performanţei, randamentul acţiunii obţinut prin folosirea
produselor activităţii creatoare;
– valoarea produselor activităţii creatoare, respectiv, importanţa lor teoretică sau practică,
recunoaşterea şi respectul pe plan social;
– ingeniozitatea, implicând eleganţă şi eficacitate în folosirea metodelor de rezolvare; – noutatea, adică
distanţa în timp a lucrurilor, ideilor;
– originalitatea, evaluată după raritatea ideilor, produselor, fiind considerate originale acele rezultate ce
apar o singură dată într-o colectivitate, deci sunt unice (M. Roco, 2001).
➔ TEORII ALE CREATIVITĂȚII

Abordările creativităţii cuprind câteva orientări majore asupra explicării fenomenului complex al creativităţii.
Psihanaliştii explică creativitatea fie prin fenomenul sublimării (S. Freud), fie prin compensare, anularea complexului de inferioritate
(A. Adler).
În timp ce asociaţioniştii cred că apariţia noului se bazează pe forme de combinare a elementelor deja existente, gestaltiştii explică
fenomenul creaţiei ca pe unul ce se raportează la întreg, la structura internă a fenomenului.
Behavioriştii pleacă în explicarea fenomenului creaţiei de la conceptul de condiţionare instrumentală, contribuţia majoră
revenind părinţilor. Ulterior, neobehavioriştii iau în considerare şi contribuţia individului, structura lui de personalitate.
Umaniştii pun în centrul preocupărilor nevoia de autoactualizare, iar reprezentanţii teoriei culturale, factorii culturali, de
mediu.
Contribuţia esenţială a cognitiviştilor este accentul pus pe conceptul de stil cognitiv, prin care putem diferenţia indivizii înalt creativi
de ceilalţi (G.Popescu,2007).
➔ FACTORI CARE DEZVOLTĂ
CREATIVITATEA ELEVILOR
M. Zlate consideră că există patru factori principali care acţionează în scopul de a crea mediul favorabil
manifestării creativităţii, ca fenomen multidimensional (M. Zlate, 1994):

1. Factori interiori-structurali sau factorii de natură psihologică, incluzând trei categorii: – intelectuali:
gândire, inteligenţa creatoare cu forma ei esenţială pentru creativitate – gândirea divergentă; –
afectiv-motivaţionali: curiozitatea, pasiunea, creşterea tensiunii motivaţionale, tendinţa de autorealizare,
tendinţa de a comunica; – factori de personalitate: atitudinali, aptitudinali, temperamentali;
2. Factori exterior-conjucturali sau socio-culturali: particularităţile sociale, istorice, clasa socială, grupul de
care aparţine individul, condiţiile materiale;
3. Factori psiho-sociali: ambianţa relaţională, climatul psihosocial al individului;
4. Factori socio-educaţionali: nivelul educaţional, influenţele educative ale familiei, instituţiilor de
învăţământ, colectivelor de muncă.
➔ FACTORI CARE INHIBĂ CREATIVITATEA
ELEVILOR
■ Evaluarea
■ Recompensa
■ Competiția
■ Învățatul pe de rost
■ Eșecul
■ Sistemul școlar
❖
➔ CUM PUTEM STIMULA ȘI DEZVOLTA
CREATIVITATEA ELEVILOR
Conform pedagogiei Freinet, ,,fundamentul creativităţii îl constituie libertatea de manifestare, libertatea de gândire şi
libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens, sunt adecvate activităţile care cer spontaneitate şi
contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi în acţiune’’ (Cosmovici A. Iacob L. pag. 163).

Putem să:

➔ dezvoltăm copiilor gândirea divergentă;

➔ acceptăm propriile opinii ale copiilor chiar dacă acestea nu corespund normelor;
➔ încurajăm copii să aibă încredere în propriile opinii;
➔ transmitem elevilor ideea că fiecare dintre ei pot fi creativi într-o anumită măsură.
Din experiența de până acum, am să amintesc câteva strategii pe care le-am aplicat elevilor și care au
funcționat :

★ Întodeauna încerc să antrenez elevii să gândească, să-și pună întrebări, să se uimească, să se surprindă gasind
propriile soluții la diferite situații concrete.
★ Am observat în rândul elevilor cu potențial creativ că atunci când nu sunt notați, sau evaluați, aceștia sunt
mult mai receptivi, îndeplinesc sarcinile în timp util și nu se simt constrânși, forța creatoare spunându-și
cuvântul. Evaluarea îi blochează uneori pe elevi în actul creativ.
★ Adesea, le spun copiilor să nu se teamă de a face o greșeală, ele fac parte din noi, din greșeli învățăm iar
uneori o greșeală poate fi transformată într-o adevărată creație. Teama copilului de a spune ceva greșit, sau de
a fi certat că acesta nu a rezolvat sarcina conform cerințelor, inhibă creativitatea elevilor și uneori îi
blochează, stopînd dezvoltarea abilităților și capacităților cognitive și creative.
➔ METODE DESTINATE PRODUSULUI CREATOR
Brainstormingul: a fost concepută de A.F. Osborn în 1938 pentru eficientizarea şedinţelor de afaceri.
Principiile acestei tehnici se regăsesc în budismul Zen. Este cea mai folosită metodă de stimulare a creativităţii în grup. Specificul ei rezidă în sciziunea care se operează între
etapa de elaborare a ideilor şi cea de evaluare a lor. Şedinţele de brainstorming se bazează pe două principii care se materializează în patru reguli:
1. amânarea judecăţii, care semnifică pentru participant o deplină decenzurare, care îi dă posibilitatea de a emite legat de problema în cauză orice idee;
2. cantitatea creşte calitatea, principiu de inspiraţie asociaţionistă, conform căruia, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece
orice flux mental demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică.
Regulile pentru perioada de emisie a ideilor: 1. suspendarea oricărui gen de criticism; 2. manifestarea impetuoasă a imaginaţiei;
3. stimularea unui debit ideativ cât mai mare;
4. preluarea ideilor emise de alţii şi fructificarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacţie în lanţ.
Grupul brainstorming cuprinde între 2-12 participanţi, un conducător sau asociat, un secretar, 5 membri permanenţi şi 5 membri noi. Etapa producţiei de idei: durează între
15-45 de minute, optim 30 de minute şi presupune următoarele exigenţe: - statut social comparabil între participanţi; - implicarea lor benevolă şi în cunoştinţă de cauză; - relaţii amiabile
între membri;
Conducătorul trebuie să aibă experienţă în domeniu şi să posede suficientă inspiraţie şi abilitate. Scenariul de desfăşurare: cu 2 zile înainte se precizează ziua, ora, locul de
desfăşurare, un rezumat succint asupra problemei care va fi discutată, făcându-se şi câteva exemplificări asupra ideilor. O activitate eficientă începe cu prezentarea clară a problemei,
precizarea principiilor şi regulilor aferente (pe un tabel, pe perete).
Etapele brainstormingului:
I. Etapa luminii verzi – secretarul consemnează, cu fidelitate, fără restricţii, ideile formulate de participanţi; – se recomandă formularea clară şi concisă a ideilor; – când apare
„tandemul” (o idee, prin ricoşare, declanşează pe cale asociativă o nouă idee altui coechipier), acesta are prioritate în intervenţie, lucru care trebuie semnalat prin trosnirea degetelor;
-unii autori recomandă să i se acorde prin rotaţie cuvântul fiecărui participant, pentru a nu monopoliza discuţia. Rolul conducătorului de grup poate fi delimitat prin
următoarele atribuţii:
– încurajarea prin fraze adecvate;
– orice intervenţie inhibitoare este sancţionată printr-un clopoţel; la trei asemenea greşeli persoana părăseşte şedinţa; – când ritmul activităţii se blochează conducătorul
propune propriile sale idei sau foloseşte strategii stimulative (de exemplu lista interogativă a lui Osborn).
II. Etapa luminii roşii În această etapă animatorul verifică lista ideilor, le clasifică şi apoi sunt studiate de către experţi, fiind reţinute cele mai viabile. Dacă numărul lor este de
aproximativ 10-15% din totalul celor obţinute se poate considera că a fost o şedinţă de succes. Lista ideilor acceptate este multiplicată şi distribuită fiecărui participant, iar un exemplar
este reţinut de Banca de idei a grupului. Tentative de perfecţionare a metodei aparţin lui M. D. Dunnette şi colab. (1963), care recomandau o strategie mixtă în care situaţia de grup
organizată prin brainstorming să se completeze obligatoriu cu o fază individuală, care să preîntâmpine o anume plafonare a activităţii grupului. Aplicabilitatea brainstormingulului poate
fi descrisă în domeniile: – producţie – cercetare – învăţământ (ore de dirigenţie, cercuri de specialitate, etc). (G.Popescu,2007, pag.109-110).
 Rezultatul unor astfel de strategii este că elevii vor tinde spre a-și pune probleme, vor dori să descopere noi probleme și
să problematizeze unele situații.

Învațarea prin descoperire dirijată este o învățare de tip euristic prin care profesorul nu face altceva decât să stimuleze
creativitatea elevilor. Elevii trebuie dirijați să gândească independent, să tolereze ideile noi, să critice constructiv. Acest mod de
învațare conduce spre formarea stilului creativ de rezolvare al problemelor, dar contribuie și la dezvoltarea personalității elevilor.
Elevul abordează problemele în mod deschis, fără teamă . Este stimulat astfel să rezolve cu plăcere sarcinile. De asemenea, el își
descoperă propriile capacităti, capătă încredere în sine, este mai comunicativ și își exprimă părerile cu mai mult curaj.

Evaluarea trebuie să evidențieze aspectele pozitive și progresele fiecărui elev în parte. Uneori, evaluarea poate fi amânată
pentru a-i elibera pe elevi de teama evaluării. Scopul îl reprezintă deschiderea pentru exprimarea liberă a fiecarui elev,
dezvoltarea aptitudinilor creatoare, fără temerea că ar putea greși și a fi, eventual, sancționat, amplificarea încrederii în propriile
forțe și dezvoltarea curajului. Încrederea și prețuirea din partea profesorului îl influențează pozitiv pe elev, alungându-i
timiditatea și eventualele inhibiții.
➔ CONCLUZII
Așadar, putem defini creativitatea ca fiind o capacitate a omului, care face posibilă crearea
unor produse reale sau imaginare, constituind un progres în planul social. Componenta principală a
creativitații o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație , dorința
de a realiza ceva nou, ceva deosebit.

Picaso a spus că ,,Toți copii se nasc artiști.” , probabil că atunci când ne naștem suntem cel
mai aproape de creativitate, suntem însăși creația.

Consider că, pentru a dezvolta creativitatea copiilor și pentru a educa capacitățile creatoare
ale acestora în procesul de învățământ, trebuie să punem accent pe reclădirea bogăției potențialului
uman, să regândim pricipiile de bază ale educației viitorului, să împărtășim ideile noastre cu cei din
jurul nostru, să fim noi creativi, să putem dărui în fiecare zi o ,,pastilă creativă” care să conțină
puțin din fiecare : imaginație, spontaneitate, curaj, afirmare, încredere, dorință, motivație, afectivitate,
intuiție, răbdare.
Mihaela Roco a întocmit o listă pentru stimularea atitudinilor creatoare și o listă cu Frazele care paralizeaza creativitatea:

★ – Gândiţi-vă azi la cea mai îndrăzneaţă idee; mâine va fi depăşită.

❏ Nu avem timpul necesar.
★ – În loc să vă surprindă viitorul, mai bine îl prevedeţi.
❏ Nu este continut in plan.
★ – Nimic nou nu se face fără curaj.
★ – Creativitatea nu este doar ambiţie. ❏ Asa ceva nu se poate “nu merge”.
★ – Acceptaţi şi ideile altora; s-ar putea să aibă dreptate. ❏ Conducerea nu va acepta asa ceva.
★ – Jucaţi-vă cu ideile. ❏ S-a mai incercat,nu merge…
★ – Dacă nu găsiţi soluţia unei probleme, căutaţi altă problemă şi o transformaţi pe prima. ❏ E clar ca nu ne sprijina inimeni.
★ – Criticaţi cu modestie. ❏ Vom mai discuta noi alta data…
★ – Fiecare om poate fi creativ dacă conştientizează acest lucru. ❏ Desi idea este buna sunt singur ca nu va merge…
★ – Este bine să fii activ, dar şi mai bine să fii creativ. ❏ Sa mai asteptam si vom vedea…
★ – Când nu eşti în formă, poţi lua o pauză creativă. ❏ Vom avea multa bataie de cap si pentru ce…
★ – Este la fel de creativ să reluaţi totul, de la început. ❏ Nu iti dai seama ca este un lux sa ne gandim la asa ceva tocmai acum?
★ – Organizaţi-vă viitorul; prezentul reprezintă deja trecutul. ❏ Nu vom fi luati in serios.
★ – După ce aţi cunoscut lucrurile aşa cum sunt, imaginaţi-vă ce ar putea fi sau deveni acestea. ❏ Sa refletam bine si vom vedea.
★ – Inspiraţi-vă din natură: este un izvor nesecat de idei.
❏ Acum este tarziu sa ne gandim la asta.
★ – Incertitudinea este prima datorie a omului creativ.
❏ Sa faca mai intai alti si pe urma o sa vedem daca merita sa ne apucam
★ – Duceţi orice idee până la capăt.
★ – Creativitatea este întotdeauna tânără. si noi.
★ – De obicei, prima idee este cea mai bună. ❏ Scrie pe hartie tot ce ai de spus si vom mai discuta alta data.
★ – Nu vă încredeţi total nici în lucrurile cele mai sigure; şi acestea sunt doar ipoteze. ❏ Dupa ce vei cunoaste lucrurile ca si mine iti vei da seama ca ideea nu e
★ – Nu aşteptaţi să gândească alţii în locul dumneavoastră. buna.
★ – Profitaţi de experienţă pentru a dobândi o alta. ❏ Spui niste lucruri care nu sunt ralizabile…
★ – Nu vă limitaţi la o singură posibilitate de rezolvare a unei probleme. ❏ Nu de idei ducem noi lipsa.
★ – Nu vă opriţi la ideile bune; există cu siguranţă altele şi mai bune. ❏ Sansele de rusita sunt practice nule si atunci de ce sa ne gandim la
★ – Exersaţi o critică constructivă. asta.
★ – O idee absurdă este mai bună decât nimic. ❏ Nu am mai facut asa ceva niciodata.
★ – Evitaţi clişeele. ❏ Nu este cel mai important lucru care sa il discutam acum.
★ – Creativitatea înseamnă şi emiterea unor idei care nu pot fi apărate. ❏ Inainte de a lua cuvantul gandeste-te bine daca ai ceva serios de spus.
★ – Elaboraţi mai multe idei decât este necesar.
❏ Tocmai la problema asta te-ai gandit, singura care a fost atat de bine
★ – Schimbaţi activităţile zilnice şi felul în care le faceţi.
rezolvata.
★ – Puneţi-vă întrebări la care nu puteţi răspunde; descoperiţi imposibilul.
❏ Scrie undeva de idea asta?
★ – Nu vă fie teamă de propriile idei.
★ – Toate convenţiile sunt reguli ale unui joc, deci pot fi modificate şi create alte jocuri. ❏ Te-ai gandit la ce te asteapta daca se aproba sa faci asta?
★ – Alegeţi-vă ca modele oamenii creatori. ❏ Nimic nu este mai periculos decat o idee atunci cand este singura pe
★ – Creativitatea începe cu ideile mici; cele mari vor veni de la sine. care o aveti.
★ – Cel mai bun mod de a avea o idee bună este de a veni cu cât mai multe idei. ❏ Cu idei second-hand sau mai bine zis second-mind nu puteti fi creativ.
★ – Şi ideile au un termen de valabilitate.
★ – Construiţi-vă noi devize creative, personale.
➔ BIBLIOGRAFIE :

1.Albu, G., O psihologie a educației, Editura Institutul European, Iași, 2005.

2.Popescu, Psihologia creativității, Editura fundației România de mâine, Ediția a III-a, Bucureşti, 2007.

3.Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Bucureşti, 2001.

4.Zlate, M., Fundamentele psihologiei, partea a III-a, Editura Hyperion, XXI, Bucureşti, 1994.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!