2.1.

1 Teoria Psihanalitic

S. Freud explic fenomentul creaiei prin prisma teoriei sublimrii. Astfel c, tensinile
acumulate prin refularea n incontient a tendinelor i impulsurilor pot genera, pe lng vise i
lapsusuri, i procesul creativ.
A. Adler, dizident al lui Freud, vede creaia ca pe un mijloc de a neutraliza complexele de
inferioritate. Creativitatea este un process natural i superior de autoactualizare. Individul creativ
se realizeaz pe sine devenind util societii.
L. S. Kubie susine c procesul creativ se nate n subcontient. Explicaia este aceea c
poziia de mijloc a subcontientului i faciliteaz alimentarea la resursele incontientului fr a fi
afectat activitatea contientului.
n opinia unor autori precum H. Rugg i A. D. Moore, creativitatea este produsul unei cooperri
intre contient i incontient.
Viziunea psihanalist are un rol important n domeniul creativitii, ea a adus n prim plan
relaia dintre factorii afectiv-motivationali i creativitate.

2.1.2 Teoria asociaionist a creativitii

Asciationistii care au promovat aceast teorie sunt J. Maltzman (1960) i S.A. Mednick
(1962). Acetia vd creativitatea din punct de vedere al asociaiilor intre elemente date. Cu ct
elementele sunt mai puin legate unele de celelalte, cu att produsul creativ va fi mai original.
Mednick distinge mai multe tipuri de asociaii:
- serendipitatea este rezultatul procesului prin asociaii ntmpltoare;
- asemnarea, tipul de asociaie ntlnit n art;
- medierea prin simboluri specific mai mult matematicii i chimiei.
Pentru c nu implica toate criteriile i nivelurile conceptului, aceast teorie este considerat
unilateral.





2.1.3 Teoria gestaltist

n contradicie cu teoria asociaionista, reprezentanii teoriei gestaltiste ai creativitii, W.
Khler, M. Wertheimer, R. Arnheim, i R.L. Mooney apreciaz ca demersul nelegerii
problemelor nu se face pe cale raional, ci pe cale intuitiv (Einsight, Insight).
R. Arnheim considera c persoana creatoare trebuie s prezinte deschidere ctre simetrie i
echilibru, iar Mooney gsete procesul creator ca fiind interaciunea dintre patru elemente:
persoan, procesul, produsul i mediu.


2.1.4 Teoria behaviorist

Fondatorii acestei teorii, C. F. Osgood, J. Rossman, J. Parnes, R. Hyman, explica produsul
creator prin schema Stimul Rspuns (S-R). Prin aceast schem, creativitatea se dezvolta n
funcie de modul n care aceasta a fost stimulata i/ sau recompensat, pe parcursul dezvoltrii.
Astfel c au fost evideniate o serie de particulariti aferente persoanelor nalt creative: -
potenial de deosebire a variabilelor i cunotinelor;
- posibilitatea de a le redefini corect;
- folosirea varibilelor i cunotinelor n situaii ct mai diverse;
- sesizarea rapid i promta a schimbrilor aprute.
Ulterior sunt introduse o serie de variabile intermediare n schema S-R care lasa loc individului s
participe la propria-i dezvoltare iar creativitatea este corelat cu trsturile proprii.

2.1.5 Teoria umanist

Susintorii teoriei umaniste precum A. Maslow, C. Moustakas, C. Rogers, R. May, E.G.
Schachtel considerau c individul poate ajunge la autoactualizare cu ajutorul creativitii, prin
confruntarea cu mediul nconjurtor.
C. Rogers considera c sunt imperios necesare cteva condiii pentru c acest proces s se
poat desfura: asigurarea unei securiti psihologice prin accepare necondiionat, nlturarea
criticilor i asigurarea unui mediu cald i empatic, deschiderea ctre noutate, acceptarea cu
uurin a ambiguitii, dispunerea neobinuit i inedita a ideilor. (C. Rogers, 1959). E. G.
Schachtel descrie creativitatea ca pe o consecin clar a nevoii omului de comunicare i
socializare.
Umanitii acorda o importan deosebit potenialului creator care cacarterizeaza orice fiin
uman, insistnd pe factorii de mediu care ntresc sau minimalizeaz acest potenial.

2.1.6 Teoria cultural (interpersonala)

Exponenii aceste teorii accentueaz importanta factorilor de mediu asupra dezvoltrii
creativitii dup cum urmeaz:
- M. J. Stein susine c experienele semnificative i influena societii i pun amprenta
inevitabil asupra creaiei.
- M Mead considera c mediul care spune accent mai mult pe procesul creativ n detrimentul
produsului creativ i societile care ncurajeaz gndirea divergenta au rol stimulativ n
creativitate.
- H. H. Anderson afirma c exist o relaie de interdependent ntre societatea creatoare i
personalitatea creatoare.
- M. Tumin crede c dac s-ar lua mai mult n calcul procesul creator i nu produsul,
conformismul ar putea fi slbit.
- P. Matusseck susine c factori importani n creativitate elemente de ambiana i cauze
sociale precum i motivele interioare.
Punnd accentul n procesul creativ pe factorii de mediu, scoala culturalista mbogete
viziunea despre creativitate.

2.1.7 Teoria factorial

Elaborat de J. P. Guilford, teoria factorial pornete de la concepia lui C. Spearman i L. S.
Thurstone asupra intelectului. Acesta elaboreaz modelul tridimensional n cadrul cruia, cu
ajutorul analizei factoriale, descoper o serie de factori intelectuali structurai pe trei dimensiuni:
- Operaii (cunoaterea, memoria, producia divergenta, producia convergent, evaluarea);
- Coninuturi (figural, simbolic, semantic i comportamental);
- Produse (uniti, clase, relaii, sisteme, transformri, implicaii).
Guilford pune mare accent pe gndirea divergenta care ofer soluii i care este caracterizat
de factori precum originalitate, sensibilitatea fa de probleme, flexibilitate i fluiditate.
Exista orientri asemntoare i n psihologia romneasc. P. P. Neveanu a adoptat un model
factorial susinut de ideea conform creia creativitatea este rezultatul interaciunii dintre
aptitudini i atitudini. Astfel c, aptitudinile generale de nivel mediu, cel puin, constituie o
condiie necesar ns nu i suficient iar atitudinile creatoare constituie un element imperios
necesar.

2.1.8. Teoria cognitiv

Preocuprile cognitivistilor vizeaz modul n care rezolva solicitrile din exterior persoanele
nalt creative i cele la care gndirea convergenta este dominant. Creativitatea se manifesta prin
capacitate de asumare a riscurilor, deschidere fr de noutatea care vine din mediul nconjurtor,
uurina schimbrii perspectivelor de abordare.
Cognitivistii considera c exist mai multe modaliti caracteristice individului de a-i selecta
informaiile din mediu (A. J. Cropley, 1967).
Distingem urmtoarele stiluri cognitive:
1. Stilul cognitiv selectiv din care fac parte persoane care se concentreaz pe obiectivele
importante i care au o capacitate redus de a se adapta rapid modificrilor.
2. A doua categorie este format din persoane cu o predispoziie mai crescut la activiti
creatoare deoarece acestea asimileaz informaiile din mediul nconjurtor i pot opera cu un
grad nalt de dificultate.
W. Kitchenar i R. J. Sternberg propun un model triadic al activitii creatoare structurat pe
urmtoarele niveluri:
- componenial care reprezint ansamblul opratiilor folosite n culegerea informaiilor din mediu;
- metacomponential care nglobeaz toate strategiile de rezolvare i cunotinele care stau la baza
acestor strategii;
- epistemic, care subsumeaz totalitatea valorilor i normelor care coordoneaz stragegiile de
rezolvare;
Cea mai nalt valoare a activitii creatoare este construit n nivelul epistemic.


2.2 Teorii recente ale creativitatii

2.2.1 Teresa Amabile

Pentru Teresa Amabile (1983) creativitatea reprezinta abilitatea fiecarui individ de a gasi
solutii noi dar si eficiente la probleme. Cu cat rezolvarea este mai inovatoare si mai simpla cu atat
este mai creativa. Dupa aceasta autoare exista trei componente esentiale care influenteaza
procesul creativ, si anume:
1. Gradul de cunostinte in domeniul respectiv (calificarea);
2. Abilitatile creative
Presupun existenta capacitatii de a intelege cu usurinta problemele ridicate, utilizarea unei
metode diferite de cele existente si perseverenta in a o pune in practica;
3. Motivatia intrinseca
Se intelege efectuarea unei activitati care sa ne para placuta prin sine si care astfel sa ne
produca satisfactie.
Concluzia esentiala trasa de Teresa Amabile este ca "noutatea, originalitatea si valoarea teoretica
sau practiva sunt dimensiuni esentiale activitatii creatoare, de la declansarea acesteia pana la
finalizare".

2.2.2 Robert W. Weisberg

Robert W. Weisberg (1986) sustine faptul ca in rezolvarea unei probleme gandirea urmareste
o cale evolutiva, in trepte, si anume: mai intai cauta o modalitate veche de solutionare bazata pe
ceea ce cunoaste deja, abia apoi intervine procesul creativ. Astfel, Weisberg, considera ca solutiile
noi nu apar in "flash-uri revelatoare" ci se bazeaza pe gradul de experienta acumulata de-a lungul
timpului de individ.


2.2.3 H. Gardner

H. Gardner (1993) abordeaza o noua perspectiva asupra creativitatii incercand sa o surprinda
"la intregul sau nivel de complexitate". El a stabilit patru niveluri de analiza:
1. Nivelul subpersonal
Se refera la explicarea abilitatii creative printr-o cauza biologica, o mostenire genetica cu care
este inzestrat individul;
2. Nivelul personal - grupeaza factorii cognitivi si cei care tin de personalitate si motivatie.
3. Nivelul intrapersona - se refera la caracteristicile domeniului in care activeaza acel individ:
nivelul de dezvoltare la ncare a ajuns si existenta unor probleme pe care metodele traditionale nu
le pot rezolva.
4. Nivelul multipersonal - are in vedere studiul din perspectiva psihologica a mediului social in
care traieste individul.

2.2.4 M. Csikszentmihalyi

M. Csikszentmihalyi (1997) considera ca pentru a studia creativitatea trebuie sa avem in
vedere faptul ca ea este rezultatul interactionarii unor trei sisteme:
1. Setul institutiilor sociale, care are rolul de "a selecta din creatiile individuale pe cele care
merita a fi retinute".
2. Domeniul cultural stabil, care "va conserva si va transmite noile idei selectate".
3. Individul, care "aduce noi schimbari in domeniu."

2.2.5 Michael si Bernardette Fustier

Michael si Bernardette Fustier (1988) afirma ca originea actualelor teorii ale creativitatii se poate
regasi in cinci curente istorice:
1. Curentul clasificator sau logic a aparut inca din antichitate si urmareste tendinta naturala a
omului de a ordona universul in care traieste. Acest lucru se realizeaza prin asezarea tuturor
lucrurilor si fenomenelor in clase.
2. Curentul experimental - stiinta moderna se bazeaza pe metoda experimentala formulata de F.
Bacon astfel: "Toate fenomenele au cauze, aceleasi cauze produc aceleasi efecte."
3. Curentul functional - scopul creatiei are si o latura functionala si anume conceperea de
instrumente care sa-i erveasca omului.
4. Curentul combinatoric - la baza creativitatii se afla capacitatea individului de "a pune in
relatie", de "a combina concepte" (Leclerc) sau de "a asocia unele concepte relationate indepartat"
(Mednick).
5. Curentul intuitiv si descoperirea rolului inconstientului - Freud, Jung si Adler au fost primii
care au atras atentia asupra importantei fenomenelor "irationale" in creatie iar Bergson si
Poincare au evidentiat rolurile intuitiei si inconstientei in procesul creativ.



2.2.6 Insight i creativitate

n literatura de specialitate se subliniaz importanta insight-ului n creativitate. R. Sternberg
i J. Davidson vorbesc, n 1995, despre creativitate n legtur cu acest concept.
R. Finke distinge dou forme ale insight-ului:
- insight convergent care const n descoperirea unei soluii cu ajutorul creia se fac conexiuni
ntre diverse elemente;
- insight divergent a crui direcie este orientat ctre soluionare prin descoperirea unor
posibiloitati noi pentru strucurile respective.
Insight-ul este punctual de ntlnire dintre cele trei niveluri de funcionare ale sistemului psihic
uman, incontientul, subcontientul i contientul.

2.2.7 Dezorganizarea creativ

Dorina de a inventa, de a gsi ceva nou atrage dup sine nevoia de restructurare, de
degradare a unui echilibru pentru a ajunge la unul nou (C. Rogers, 1961).
G. T. Land studiaz procesul creativ i concluzioneaz ca acesta de desfoar n patru stadii
trasformationale:
1. Stadiul formativ este dominat de egocentrism. n acest stadiu persoana nvaa ct mai multe
despre noul mediu, reguli, norme de funcionare i adun informaii care o vor ajuta s se
adapteze.
2. Stadiul normativ n acesta individual cauta s se identifice cu mediul, s se asemene
membrilor grupului i s ajung la sentimentul de apartenen.
3. Stadiul integrativ n care individul se definete prin dorina de a fi el nsui. Comportamentele
de asemnare cu grupul sunt nlocuite de cele de difereniere, cutnd unicitatea self-ului.
4. Stadiul transformaional este acela n care persoana ntrerupe radical contactele cu trecutul
deoarece realizeaz c acest lucru interfereaz cu scopul de a se regsi. n acest stadiu
contientizeaz c pentru a ajunge s se descopere pe sine trenuie s renune la confortul i
sigurana dobndite n stadiile anterioare.
Nu se va ajunge la procesul creativ doar prin critica aciunilor anterioare. Aspectul
definitoriu al acestui proces este apariia ideilor noi care conduc ctre renunarea la echilibru
pentru a crea unul nou.