Universitatea „Spiru Haret” București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Program de studii PSIHOLOGIE - ID

Educarea creativității la vârsta

preșcolară- Elena Rafailă
Recenzie

Pescaru (Crețu) Manuela

Program de studii PSIHOLOGIE – ID
Anul I, Grupa 2

Creativitatea este unul dintre procesele psihologice care stau la baza formării unui
individ funcțional, echipat corespunzător pentru viată și pentru cerințele reale și concrete cu
care acesta se întâlnește în viața de zi cu zi. În același timp, creativitatea joacă un rol
covârșitor în procesele de învățare, încă de la cele mai fragede vârste, dezvoltarea acesteia
fiind extrem de importantă. În volumul Educarea creativității la vârsta preșcolară, Elena
Rafailă oferă o pespectivă psiho-pedagogică asupra creativității, atât din punct de vedere
teoretic, cât și din punct de vedere practic, lucrarea fiind însoțită de fișe de lucru și modele de
abordare a creativității. Demersul Elenei Rafailă este structurat în patru capitole distincte,
fiecare dintre acestea tratând un aspect diferit al creativității.
Primul capitol – „Studii asupra creativității” – cuprinde considerații generale
privitoare la creativitate ca proces, produs, potențial și trăsătură de personalitate. Sunt trecute
în revistă principalele definiții ale creativității, pornind de la cea a lui E. P. Torrance și
continuând cu M. I. Stein și P. Constantinescu Stoleru. Astfel, creativitatea apare în diverse
ipostaze, fie ca proces al „modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei și al
comunicării rezultatelor obținute”1, fie ca „procesul prin care subiectul, sesizând o
disfunționalitate într-un anumit domeniu teoretic sau practic, modelează și testează idei sau
ipoteze, le obiectivizează în produse noi, adecvate, utile și recunoscute de ceilalți”2. Ca
proces, creativitatea implică patru stadii: faza de pregătire (în care individul adună informații,
cunoștințe și date, le clasifică și construiește planuri de acțiune), incubația sau germinația (în
care are loc o stagnare aparentă, dar cu reveniri neintenționate asupra subiectului), iluminarea

1
E. P. Torrance apud. Elena Rafailă, Educarea creativității la vârsta preșcolară, Editura Aramis, București, 2002,
p. 9.
2
P. Constantinescu Stoleru apud. Elena Rafailă, Op. cit., p. 10.

1
 Universitatea „Spiru Haret” București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Program de studii PSIHOLOGIE - ID
(definită ca o intuiție cognitivă, în care apare subit și dramatic rezolvarea sau „idea”) și
elaborarea (în care se materializează ideea)3.
Ca produs, creativitatea „se caracterizează prin noutate, originalitate, utilitate socială
și aplicativitate vastă, relevanță, valoare, armonie, spontaneitate, condensare”4. În cazul
vârstelor mici, conceptele de noutate, originalitate și valoare au valoare pur subiectivă, dat
fiind faptul că procesele creative se manifestă în principal prin imitație. La nivel de potențial,
creativitatea este prezentă în stare latentă în orice individ, sarcina principală a educatorului
sau a psihologului fiind aceea de a identifica acest potențial și de a-l exersa. Ca trăsătură de
personalitate, creativitatea „marchează întreaga personalitate și activitate psihică a individului
și, în același timp, se subsumează și se integrează organic sistemului de personalitate” 5. Elena
Rafailă punctează faptul că abilitățile creative nu reprezintă un dat al personalității și că doar
prin eduație acestea se pot transforma în trăsătură de personalitate.
Cel de-al doilea capitol, intitulat „Precizări teoretice și metodologice”, definește o
serie de concepte de lucru și stabilește o metodologie generală aplicațiile practice ale lucrării.
Astfel, potențialul creativ este definit ca „sistemul disponibilităților psihice care îi permit
individului să depășească propria experiență și să construiască noul în planul modalităților de
expresie, al acțiunii și al cunoașterii”6. În ceea ce privește stimularea acestui potențial, este
necesar un demers care să se extindă atât în mediul social (familie, comunitate), cât și în cel
educațional, o importanță deosebită având-o strategiile didactice aplicate de educator.
Conceptul de învățare creativă reprezintă „o formă specifică de învățare școlară, prin care
copilul își dezvoltă structurile psihice operatorii în vederea adaptării la împrejurări în
schimbare, anticipării și transformării viitoarelor împrejurări”7. În ceea ce privește
imaginația, aceasta este absolut necesară pentru viața socială și personală a individului,
deoarece combină și recombină date „din experiența anterioară, în vederea dobândirii unor
imagini noi, fără un corespondent în realitate sau în experiența noastră personală”8.
La nivel de metodologie, Elena Rafailă își propune să identifice principalii factori care
stimulează potențialul creativ. Ipoteza generală a lucrării este: „întrucât preșcolarul dispune
de un potențial creativ, susținut de manifestarea pregnantă a trebuințelor de cunoaștere, de
independență și de relație interpersonală, stimularea acestor trebuințe ar trebui să conducă la

3
Elena Rafailă, Op. cit., pp. 10-12.
4
Ibidem, p. 14.
5
Ibidem, p. 15.
6
Ibidem, p. 50.
7
Ibidem, p. 52.
8
M. Zlate apud. Elena Rafailă, Op. cit., p. 54.

2
 Universitatea „Spiru Haret” București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Program de studii PSIHOLOGIE - ID
întreținerea și potențarea manifestărilor creative ale preșcolarilor”9. Metodele de cercetare
aplicate în construcția demersului epistemologic sunt observarea, analiza produselor, ancheta
prin chestionar (aplicată părinților), jocul și studiul de caz.
Pe baza metodologiei stabilite anterior, Elena Rafailă prezintă în cel de-al treilea
capitol - „Relația dintre stimularea trebuințelor de progres și amplificarea potențialului
creativ” – rezultatele cercetării întreprinse. Astfel, sunt analizate multiple elemente angrenate
în dezvoltarea creativității, precum fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea. Concluzia la
care se ajunge în privința acestora este că nivelul de fluiditate și flexibilitate este mult mai
crescut atunci când preșcolarul crează o temă liberă decât atunci când îi sunt impuse anumite
aspecte. De asemenea, toți cei trei indicatori au valori mai ridicate odată cu înaintarea în
vârstă. Referindu-se la potențialul creativ, Elena Rafailă conchide că „satisfacerea și
dezvoltarea trebuinței de cunoaștere conduce la dezvoltarea potențialului creativ, lucru
evidențiat prin amplificarea factorilor intelectuali ai creativității”10. În ceea ce privește relația
dintre dezvoltarea potențialului creativ și startegia didactică aplicată de către educator sau
psiholog, ipoteza subordonată celei generale este că „întrucât învățarea determină dezvoltarea
psihică și socială, strategia semieuristică și creativă a educatoarei ar trebui să favorizeze
dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarului. Cu ajutorul problematizării, al
experimentului de descoperire, al metodelor de modelare și al altor strategii semieuristice, s-a
constatat că acestea activează și dezvoltă potențialul creativ într-un grad mai ridicat decât alte
mijloace și metode.
În ultimul capitol, „Stimularea creativității la vârsta preșcolară”, Elena Rafailă
continuă cu expunerea rezultatelor cercetării sale, pornind de la premisa potrivit căreia
„satisfacerea trebuinței de cunoaștere permite activarea și dezvoltarea potențialului creativ” 11.
Astfel, procesul instructiv-educativ joacă un rol esențial în stimularea, activarea și
dezvoltarea creativității copiilor, educatorul trebuind să își conceapă și să își organizeze
conținuturile pe baza unei strategii bine definite. Autoarea insistă asupra faptului că niciun
conținut de sine stătător nu este suficient pentru a spori potențialul creativ și că doar o
strategie unitară, care să combine o varietate de conținuturi și tehnici, poate să asigure
îndeplinirea acestui obiectiv. Printre conținuturile utilizate de către Elena Rafailă în demersul
său, se numără cele care țin de educarea și dezvoltarea limbajului, cele matematice și cele
artistico-plastice, cu scopul de a angrena o paletă cât mai variată de procese psihice.

9
Ibidem, p. 55.
10
Ibidem, p. 63.
11
Ibidem, p. 71.

3
 Universitatea „Spiru Haret” București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Program de studii PSIHOLOGIE - ID
Lucrarea se încheie cu un set complex de exerciții pentru activarea și dezvoltarea
creatvității, exerciții clasificate în funcție de elementele de bază: cuvânt, elemente plastice,
obiecte sau evenimente, fișe de lucru.
Pe scurt, lucrarea Educarea creativității la vârsta preșcolară propune o incursiune în
psihicul preșcolarului și, mai specific, în acel proces care caracterizează vârsta copilăriei:
creativitatea. Elena Rafailă realizează un amplu demers de cercetare, prin care își dorește să
ofere educatorilor și psihologilor o serie de instrumente prin care aceștia să poată dezvolta și
valorifica potențialul creativ al copilului.

Bibliografie:
 Rafailă, Elena, Educarea creativității la vârsta preșcolară, Editura Aramis,
București, 2002