Relatia dintre inteligenta si creativitate: inteligenta ca

predictor

Enescu Monica
An II, S I, gr.4

2014
Bucuresti

1
Introducere

Relatia dintre inteligenta si creativitate a reprezentat subiectul multor cercetari despre

creativitate. Cu toate acestea nu exista un consens real in ceea ce priveste modul in care acestea
se leaga. Creativitatea este capacitatea unui individ de a gasi raspunsuri noi la probleme vechi
( Jauk & Co, 2013). In cercetarile efectuale pana acum este abordata prin prisma a doua concepte
distincte, potentialul creator (creative potential) si realizarea creativa (creative achievement).
In timp ce potentialul creativ este abilitatea de a genera un continut original (Sternberg &
Lubart, 1999), realizarea creativa se refera la punerea in aplicare in viata reala a acestui potential,
obinand un produs finit (o carte scrisa , o melodie , o pictura, o teorie, o inventie tehnica)
(Carson, Peterson & Higgins, 2005).
Potentialul creativ este masurat in general prin masurarea unui construct numit gandire
divergenta (divergent thinking ability) (Runco, 2010). Testele care masoara gandirea divergenta
(DT) cuprind probleme deschise la care se pot gasi diverse solutii, spre exemplu utilizari diferite
ale unor obiecte cunoscute (un cutit, o caramida, un pantof). Aceste teste masoara atat cantitatea
de raspunsuri date adica fluenta ideilor (ideational fluency) cat si originalitatea raspunsurilor
(originality). Realizarea creativa este o variabila masurata pe baza chestionarelor numite si
biografice. Un exemplu des folosit este Creative Achievement Questionnare (CAQ, Carson et all,
2005).
Multe dintre studiile efectuate au aratat o corelatie modesta intre inteligenta si creativitate
(Batey & Furnham, 2006; Kim, 2006). Corelatii pozitive au fost gasite intre inteligenta si
potentialul creativ masurat prin intermediul gandirii divergente (DT) (Furnham et al., 2008).
Meta-analizele efectuate asupra relatiei dintre potentialul creativ si inteligenta generala stabilesc
o corelatie in jurul valorii r=.20 (Kim,2005). Intre inteligenta si realizarea creativa insa,
cercetarile arata ca nu exista nicio relatie semnificativa (Carson, Peterson & Higgins, 2005;
Furnham & Bachtiar, 2008; Furnham et al., 2008).
Aceasta lucrare documenteaza abordarea a patru studii ce vizeaza cercetarea relatiei
dintre inteligenta si creativitate. In ceea ce priveste inteligenta, ea este masurata prin intermediul
testelor IQ sau prin masurarea a doua constructe separate: inteligenta fluida si inteligenta
cristalizata. Modelul ierarhic propus de Spearman (1904) afirma ca inteligenta este compusa
dintr-un factor general (IQ) factori specifici (s). Distinctia dintre inteligenta fluida (gf) si
inteligenta cristalizata (gs) este descrisa de Cattell (1971). Astfel, inteligenta fluida este abilitatea
de a stabili relatii mentale intre idei, iar inteligenta cristalizata, de a organiza informatia si a o
conceptualiza. Creativitatea este masurata prin intermediul gandirii divergente (DT) si a
realizarii creative. Meta-analiza realizata de Torrance (1967) pe 388 de corelatii intre inteligenta
si gandire divergenta, stabileste o corelatie de r=.21 intre IQ si testele DT. Urmatoarele studii au
introdus ca predictori in cercetarea lor asupra creativitatii, pe langa inteligenta, si factori de
personalitate luati din modelul celor 5 factori de personalitate (Five Factor Model) : Nevrotism,
Extraversie, Deschidere, Agreabilitate si Constinciozitate.

2
Studiul 1 – “ Intelligence, general knowledge and personality as predictors of creativity”

Primul studiu, realizat de Departamentul de Psihologie al University College London,

Marea Britanie, ii are ca autori pe Mark Batey, Adrian Furnham si Xeniya Safiullina (2010).
Scopul acestui studiu a fost de a cerceta puterea de predictie a inteligentei fluide (gf), a
inteligentei cristalizate (gc) si a factorilor de personalitate (Big Five) pentru creativitate.
Creativitatea este masurata prin 5 indici : gandirea divergenta, gandirea divergenta observata,
realizarea creativa, creativitatea auto-reportata si un scor al Creativitatii Totale obtinut prin
combinarea celor 4 indici masurati.

Ipotezele acestui studiu au fost:

H1 – Gandirea divergenta fluenta (cantitatea de raspunsuri generate) este corelata pozitiv si

semnificativ, cu inteligenta fluida (gf) si inteligenta cristalizata (masurata printr-un test de
cunostinte generale)

H2 – Gandirea divergenta observata este corelata pozitiv cu inteligenta fluida (gf).

H3- Creativitatea auto-raportata nu este corelata semnificativ nici cu gf, nici cu gc (scorul
testului de cunostinte generale)

H4- Realizarea creativa (creative achievement) nu este corelata semnificativ cu gf sau gc.

H5 – Creativitatea Totala este corelata pozitiv si semnificativ cu inteligenta fluida (gf) si

inteligenta cristalizata (cunostintele generale).

H6 – Creativitatea ( DT, Creativitatea totala) este corelata pozitiv si semnificativ cu factorii de

personalitate Extraversie si Deschidere si negativ corelata cu factorul Agreabilitate.

Metoda

Un numar de 100 de studenti (25 barbati, 75 femei) ai Universitatii au participat la acest

studiu. Acestia aveau varste intre 18 si 46 de ani (media = 19,66). Testele efectuate au masurat
gandirea divergenta DT, inteligenta fluida (gf), inteligenta cristalizata (gc) iar chestionarele
completate au masurat realizarea creativa, creativitatea auto-raportata, cei 5 factori de
personalitate (Five Factor Model).

3
Rezultate

S-a observat ca variabila gandire divergenta (DT) coreleaza pozitiv si semnificativ cu gf ,

confirmand partial ipoteza H1. Si gandirea divergenta raportata a corelat pozitiv si semnificativ
cu gf, confirmand partial si ipoteza H2. Realizarea creativa si creativitatea auto-raportata nu au
corelat seminificativ cu gf sau gc, confirmand ipotezele H3 si H4. Creativitatea Totala coreleaza
pozitiv si semnificativ cu gf, confirmand partial ipoteza H5. Gandirea divergenta (DT) nu a putut
fi corelata semnificativ cu niciun factor de personalitate, in timp ce Creativitatea Totala a fost
corelata pozitiv doar cu factorul Deschidere, ultima ipoteza fiind doar partial confirmata.
Concluzia acestui studiu a fost ca atunci cand creativitatea a fost masurata cu ajutorul
variabilei gandire divergenta (DT), s-a putut stabili o corelatie semnificativa intre acesta si
factorul inteligenta fluida, lucru care este sustinut si de cercetari precedente (Batey et al., 2009,
Furnham et al., 2008). Studiul nu a putut demonstra o corelatie intre DT si factori de
personalitate, asa cum era de asteptat. Pe de alta parte, variabila realizare creativa, masurata
printr-un chestionar biografic, cu toate ca nu a fost corelata cu factorii de inteligenta (gf si gc),
este corelata pozitiv cu factorul de personalitate Deschidere.
Variabila Creativitate Totala masurat prin combinarea scorurilor factorilor precedenti,
prezinta o corelatie pozitiva si semnificativa atat cu inteligenta fluida (gf) cat si cu factorul de
personalitate Deschidere. Studiul explica faptul ca atunci cand creativitatea este masurata prin
teste de abilitate (DT), inteligenta joaca un rol destul de important (in special inteligenta fluida).
Atunci cand creativitatea este masurata prin intermediul chestionarelor biografice si de auto-
raportare, factorii cognitivi nu mai conteaza, insa factorii de personalitate pot fi un predictor.

Studiul 2 – „ The relationship between intelligence and creativity: New support for the
threshold hypothesis by means of empirical breakpoint detection “

Cercetarea realizata de Emanuel Jauk, Mathias Benedek, Beate Dunst si Aljoscha

C.Neubauer (2013) de la Universitatea Graz, Austria, porneste de la ipoteza pragului. Aceasta
ipoteza folosita pentru a explica relatia dintre inteligenta si creativitate afirma ca inteligenta peste
medie este o conditie necesara dar nu suficienta creativitatii de ordin superior. Ipoteza pragului,
anticipeaza o corelatie pozitiva intre inteligenta si creativitate doar pentru inteligenta medie, pana
la un prag IQ de 120. Dincolo de acest prag, nu se poate demonstra o corelatie intre creativitate si
inteligenta (IQ). In majoritatea studiilor de acest gen, creativitatea a fost tratata ca potential
creativ mai degraba decat realizare creativa (Kim, 2005; Kaufman & Plucker, 2011).
Cercetari anterioare prezinta rezultate variate si neconcluudente, unele din ele
demonstrand teoria pragului (Yamamoto, 1964; Yamamoto 1966; Sligh, Conners & Roscos-
Ewoldsen, 2005) in timp ce altele o infirma (Kim, 2005; Runco & Albert, 1986; Wallach &
Kogan, 1965; Prekel et al., 2006). De asemenea, nu se poate spune cum s-a ajuns la stabilirea
pragului de IQ 120 si nu mai mult sau mai putin (Karwowski & Gralewski, 2013).

4
Ipoteze

Studiul acesta apeleaza la regresia lineara pe segmente pentru a depista o schimbare

semnificativa de corelatie, ceea ce ar sustine teoria pragului. Acest tip de analiza (segmented
regression) este folosita in domeniul epidemiologiei in care se studiaza pragurile peste care se
obtin anumite rezulate sau se produc schimbari (Ulm, 1991; Haybach & Kuchenhoff, 1997).

H1 - Ipoteza de la care se porneste este ca exista o corelatie liniara pozitiva intre factorul
inteligenta si potentialul creativ pana la un prag (stabilit de cercetatori la IQ =100), dincolo de
care relatia dintre cele 2 devine insignificanta. Potentialul creativ este masurat prin intermediul a
3 variabile – fluenta ideilor, orignialitatea ideilor si media ideilor creative

H2- Realizarea creativa nu poate fi explicata cu ajutorul teoriei pragului.

H3- Daca teoria pragului este validata, se testeaza corelatia dintre personalitate si creativitate in
functie de pragul de inteligenta.

Metoda

Participantii au fost alesi la intamplare printr-un anunt facut in ziar de catre universitate. Toti
vorbitori de limba germana, cu varste cuprinse intre 18-55 de ani au reprezentat un numar de 297
de participanti ( 101 barbati, 196 femei) cu media de varsta 30.40 ani. 16% dintre ei aveau 9 ani
de educatie, 60% 12 ani de educatie si 24% aveau studii superioare. Pentru participarea la studiu,
acestia au fost remunerati.

Rezulate

Pentru variabila fluenta ideilor a fost detectat un punct critic la valoarea IQ = 86.09.
Corelatia bivariata intre inteligenta si fluenta ideilor este r=.56 ( p<.01, n=21) sub punctul critic
86.09 iar peste valoarea acestuia, r=.09 (ns, n=275). Pentru originalitatea ideilor (masurata prin
primele 2 raspunsuri originale), un punct critic a putu fi stabilit la valoarea IQ= 104.00 ( p<.05).
Sub acest prag, corelatia bivariata era de r=.38 (p<.01, n=121) iar peste el r=.14. Cand a fost
masurata media creativa, pragul rezultat a fost IQ=119.60. Sub acest prag, corelatia dintre
inteligenta si potentialul creativ este semnificativa r=.35 dar nu si pentru valorile peste acest
prag, corelatia fiind negativa r=-.01. Toate masuratorile confirma ipoteza existentei pragului
critic (H1), dar acest prag difera in functie de variabila masurata.

Pentru variabila realizare creativa analiza arata ca nu exista nicio corelatie intre aceasta si
inteligenta, confirmand astfel ipoteza cercetatorilor ca nu se poate aplica aici teoria pragului
(H2).
5
 In ceea ce priveste personalitatea, pornind de la rezultatele obtinute anterior, cercetatorii
au testat in ce masura factorii de personalitate influenteaza relatia dintre inteligenta (IQ) si
factorul originalitatea ideilor. Dupa cum s-a vazut, pragul pentru aceasta relatie a fost stabilit
prin analiza la IQ=104. Studiul arata ca sub acest prag, potentialul creativ este anticipat de
nivelul IQ si factorul Constinciozitate. Peste acest prag, potentialul creativ este anticipat intens
de factorul Deschidere.
Concluziile acestui studiu au fost ca in ceea ce priveste teoria pragului, intr-adevar,
inteligenta este un predictor semnificativ al creativitatii in intervalul inteligentei medii.
Inteligenta superioara nu pare sa coreleze cu creativitatea. Diferenta intre cele doua corelatii este
semnificativa. De asemenea, un nivel de inteligenta mediu este o conditie necesara pentru fluenta
ideilor dar inteligenta (IQ) este mai degraba un factor predictiv pentru originalitatea ideilor
(calitatea) decat pentru cantitatea lor. Studiul arata o corelatie semnificativa intre inteligenta si
potentialul creator si existenta unui prag critic, insa teoria pragului critic nu se poate aplica si in
cazul realizarii creative, poate pentru ca aceasta nu depinde prea mult de inteligenta ci de alti
factori cum ar fi personalitatea.

Studiul 3 si 4 – „Intelligence and personality as predictors of divergent thinking:

The role of general, fluid and crystallised intelligence “

Cercetatorii de la University College London, Mark Batey, Thomas Chamorro-Premuzic,

Adrian Furnham realizeaza doua studii (2009) menite sa examineze relatia dintre inteligenta,
personalitate si gandire divergenta (DT). Primul studiu analizeaza in ce fel inteligenta generala
(IQ), inteligenta fluida si factorii de personalitate (Big Five) anticipeaza gandirea divergenta
(DT). Cel de-al 2-lea studiu analizeaza aceeasi relatie intre variabilele inteligenta fluida (gf),
inteligenta cristalizata (gc), factorii de personalitate si gandirea divergenta (DT).
Gandirea divergenta permite indivizilor sa gaseasca raspunsuri multiple pentru o
problema aparuta (Plucker & Renzulli, 1999). Gandirea divergenta (DT) este masurata cu
ajutorul testelor de fluenta, care masoara cantitatea de raspunsuri generate pentru o problema.

Studiul 3 - Intelligence and personality as predictors of DT fluency: the role of IQ and fluid
intelligence

H1 - Ipoteza acestui studiu este ca atat IQ-ul cat si inteligenta fluida (gf) coreleaza pozitiv si
semnificativ cu testul de fluenta a gandirii divergente (DT).

H2 - Inteligenta fluida (gf) este un predictor mai puternic pentru DT decat IQ-ul.

H3 - Factorii de personalitate Extraversie si Deschidere coreleaza pozitiv si semnificativ cu DT

iar factorul Agreabilitate coreleaza negativ cu DT.

6
82 de studenti ai Universitatii au participat la acest studiu ( 71 barbati, 11 femei) cu varste
cuprinse intre 17 si 40 de ani (M= 19.88)

Rezultate

Gandirea divergenta (DT) a fost pozitiv si semnificativ corelata cu inteligenta generala

(IQ) si inteligenta fluida (gf), confirmand ipoteza H1.Magnitudinea corelatiilor a fost mai mare
pentru inteligenta fluida decat pentru IQ, asa cum au presupus cercetatorii (H2). DT a fost
corelata pozitiv cu Extraversia dar nu si cu Deschidere sau cu Agreabilitate, confirmand doar
partial ipoteza H3. Studii realizate anterior (Getzels & Jackson, 1962; Wallach & Kogan, 1965)
au aratat ca exista o relatie intre IQ si creativitate undeva in intervalul r=.10 si r=.40 dar nu se
poate spune cu precizie daca acest lucru se datoreaza IQ-ului sau indirect si mai specific,
inteligentei fluide.

Studiul 4 - Intelligence and personality as predictors of divergent thinking fluency: the role
of fluid and crystallised intelligence

H1 – Atat inteligenta fluida (gf) cat si inteligenta cristalizata (gc) coreleaza pozitiv si
semnificativ cu gandirea divergenta (DT) masurata prin teste de fluenta a ideilor.

H2 – Factorii de personalitate Extraversie si Deschidere coreleaza pozitiv si semnificativ cu

gandirea divergenta (DT)

H3- Factorul Agreabilitate coreleaza negativ si semnificativ cu gandirea divergenta (DT).

72 de studenti ai universitatii au participat la acest studiu (63 femei si 9 barbati), avand varste
cuprinse intre 17 si 40 (M=19.19).

Rezultate

Studiul a aratat o corelatie pozitiva si semnificativa intre variabila inteligenta cristalizata

(masurata aici printr-un test de cunostinte generale) si gandirea divergenta (DT). Intre inteligenta
fluida (gf) si DT nu s-a putut stabili o corelatie, astfel ipoteza H1 se confirma doar partial. In
ceea ce priveste personalitatea, nu s-a gasit nicio relatie intre factorii de personalitate si
inteligenta fluida, dar inteligenta cristalizata a corelat pozitiv cu factorul Deschidere.

DT a fost corelata pozitiv cu factorul Extraversie, confirmand partial ipoteza H2. Intre aceasta si
factorii Deschidere si Agreabilitate nu s-a putut stabili nicio relatie, ipoteza H3 fiind deci
infirmata.

7
 In urma celor doua studii, cercetatorii au ajuns la concluzia ca dintre IQ, inteligenta
fluida si inteligenta cristalizata, predictorul cel mai puternic pentru gandirea divergenta (DT)
este inteligenta cristalizata. Inteligenta cristalizata este corelata pozitiv si semnificativ cu
inteligenta fluida si factorul de personalitate Deschidere ceea ce inseamna ca oamenii creativi
apeleaza in principal la depozitul de cunostinte inmagazinate (gc), pe care le opereaza apoi cu
ajutorul inteligentei fluide (gf). Abilitatea de a genera raspunsuri multiple la probleme depinde
deci in mare masura de cantitatea de cunostinte si experiente insusite de individ. Cu toate ca
inteligenta este principalul factor de predictie pentru potentialul creativ, personalitatea poate juca
si ea un rol important deoarece factori precum Extraversia si Deschiderea pot directiona
individul catre experiente diverse si mijloace de a-si imbogati cunostintele.

Bibliografie