Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie, Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială

Specialitatea: Asistență Socială

Referat
la disciplina de curs: „Psihologie generală”
Tema: „Tehnici de dezvoltare a creativității. Starbursting”

Elaborat: Sorbală Emiliana, gr. 1.9

Coordonator: Toma Natalia

Chișinău
2022
 Cuprins:

1. Conceptul de creativitate ........................................................ 3

2. Ce sunt tehnicile de creativitate? ........................................... 2
2.1. Brainstorming .............................................................................4
2.2. Sinectica ..................................................................................... 4
2.3. Brainwriting ............................................................................... 4
2.4. Cuvinte aleatorii ........................................................................ 5
2.5. Metoda galeriei .......................................................................... 5
2.6. Storyboarding ............................................................................ 5
2.7. Joc de rol ................................................................................... 6
2.8. Hartă mentală ........................................................................... 6
3. Tehnica Starbursting (Explozia stelară) ................................ 6
3.1. Ce este tehnica Starbursting? .................................................... 6
3.2. Cum se aplică metoda Starbursting .......................................... 7
3.3. Avantaje și dezavantaje ale metodei Starbursting ................... 10
4. Bibliografie ............................................................................. 11

2
 1. Conceptul de creativitate

Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau

concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple

domenii. Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile.
Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline
diferite: psihologie, psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială,
filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri distincte: cognitiv,
intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativității
rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a
creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulți
oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura
etc. care sunt deseori denumite "arte creative". Așa cum s-a precizat mai sus,
creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru
progresele din științe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri și în toate
domeniile vieții cotidiene.

2. Ce sunt tehnicile de creativitate?

Tehnicile de creativitate reprezintă metode care promovează gândirea creativă și

abilitățile asociate acesteia, cum ar fi generarea de idei, deschiderea la minte și
rezolvarea de probleme. La locul de muncă, puteți utiliza aceste tehnici atât pentru
activități de colaborare, cât și pentru activități independente. De exemplu, o echipă
care dezvoltă un nou produs, serviciu sau inițiativă poate folosi tehnici de creativitate
pentru a genera idei inovatoare de urmat. Sau o persoană care se confruntă cu o
provocare la locul de muncă poate folosi aceste tehnici pentru a reformula problema
și a concepe soluții creative pentru a o rezolva.

3
2.9. Brainstorming

 Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei,
privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se va
obţine soluţia optimă. Calea de obţinere a acestor idei este aceea a stimulării
creativităţii în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare,
rezultat al amânării momentului evaluării .

            Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu foarte mare (maxim 30

de persoane), de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub
coordonarea unui moderator, care îndeplineşte rolul atât de animator cât şi de
mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute.

2.10. Sinectica

Sinectica îşi trage denumirea de la cuvântul grecesc "Synectikos", care are

semnificaţiile de unire, combinare, analogie fără legătură evidentă între componente.
Sinectica urmăreşte să îmbine în actul creaţiei situaţii aparent eterogene şi din diferite
domenii aşa cum ar fi: trecerea de la concret la abstract şi invers; trecerea de la
sistemele biologice la cele tehnice; imaginarea unor soluţii ce depăşesc limitele
controlului raţional imediat etc.

2.11. Brainwriting

Brainwriting-ul funcționează în mod similar cu brainstorming-ul și promovează

generarea de idei într-un cadru de grup. Într-o sesiune de scriere a creierului, grupul
identifică o declarație de problemă sau o idee centrală legată de proiectul lor. Fiecare
participant scrie apoi independent o listă de idei sau soluții potențiale. Această
tehnică poate ajuta la încurajarea participării persoanelor care se simt mai puțin
confortabile să-și împărtășească gândurile cu voce tare.

Odată ce participanții își termină de scris ideile, facilitatorul poate aduna și

distribui listele în grup. Participanții care primesc se uită la listă și generează idei
suplimentare, fie dezvoltând ideile inițiale, fie scriind idei care nu au legătură. Unele

4
variații pot stabili o limită de timp sau un număr stabilit de idei pe care participanții
trebuie să le scrie în timpul fiecărei runde. În cele din urmă, grupul poate discuta
împreună aceste idei pentru a identifica cele mai viabile soluții.

2.12. Cuvinte aleatorii

Tehnica cuvintelor aleatorii le cere participanților să identifice un cuvânt sau o

expresie legată de problema pe care doresc să o rezolve. De exemplu, un grup care
speră să îmbunătățească munca în echipă în cadrul departamentului său ar putea scrie
cuvântul „lucru în echipă” în centrul unei table albe. Fie individual, fie ca grup,
participanții dezvoltă o listă de cuvinte sau expresii asociate cu acel concept. Unele
cuvinte relevante ar putea include comunicare, ascultare, sprijin, pozitivitate și
colaborare. Această tehnică ajută participanții să identifice idei legate de problema pe
care doresc să o rezolve, ceea ce îi poate ajuta să împartă problemele abstracte în
sarcini acționabile.

2.13. Metoda galeriei

În metoda galeriei, un lider de grup pregătește stații fie cu table personale, fie cu
hârtie de flipchart. Fiecare participant are un post alocat unde își scrie toate ideile
legate de enunțul problemei sau conceptul central. După câteva minute, participanții
se plimbă prin cameră pentru a vedea și a nota posturile celorlalți participanți. Apoi
se întorc la postul lor inițial și continuă să își dezvolte ideile inițiale, folosind ideile
celorlalți membri ai grupului pentru inspirație. Această tehnică poate ajuta la
stimularea modalităților alternative de a privi o problemă sau o soluție și la
consolidarea ideilor indivizilor.

2.14. Storyboarding

Echipele folosesc adesea storyboarding-ul pentru a planifica campanii

publicitare, conținut video, propuneri de afaceri sau prezentări. Cu această tehnică,
participanții creează o schiță pentru proiectul pe care îl dezvoltă. Această schiță poate
conține atât elemente scrise, cât și vizuale și nu trebuie să fie completă în această
etapă. Această tehnică de creativitate ajută participanții să-și organizeze ideile înainte

5
de a intra în producție. Formatul schiță facilitează rearanjarea structurii poveștilor,
permițând echipelor să facă adăugiri sau să elimine segmente pe măsură ce ideile lor
se dezvoltă.

2.15. Joc de rol

În tehnica jocului de rol, participanții adoptă personaje și își imaginează

probleme și soluții din perspectiva lor. De exemplu, o echipă de dezvoltare a
produsului poate adopta personajul unui potențial client. Gândirea la produs din
perspectiva clientului poate permite tranzacției să dezvolte idei și soluții care să
răspundă dorințelor și nevoilor acestuia. În funcție de situație, participanții pot juca
rol folosind mai multe persoane pentru a analiza problema din mai multe puncte de
vedere, cum ar fi un utilizator debutant versus un utilizator experimentat.

2.16. Hartă mentală

Cu hărțile mintale, participanții scriu o declarație de problemă în centrul unei

table albe sau a unei bucăți de hârtie. Apoi, ei adaugă concepte sau soluții înrudite în
zona din jurul enunțului problemei, trasând linii între ele pentru a nota
conexiunile. Participanții pot adăuga un alt grup de fraze care descriu modul în care
intenționează să realizeze acele concepte sau soluții propuse, legând din nou acest
strat cu cel anterior. Acest instrument de ideare reprezintă o rețea de idei și modul în
care acestea se conectează, permițând participanților să vizualizeze relațiile dintre
ideile lor.

3. Tehnica Starbursting (Explozia stelară)

1. Ce este tehnica Starbursting?

Fiecare proiect începe cu dezvoltarea ideii. Cea mai mare provocare este

înțelegerea tuturor factorilor legați de proiect și adresarea întrebărilor potrivite pentru

6
a evalua noua idee. În timp ce diferite  instrumente de brainstorming  sunt folosite
pentru a explora soluții și idei noi. Instrumentul Starbursting explorează soluții
punând întrebări legate de acesta. Este asemănător cu instrumentul Reverse
Brainstorming .

Tehnica Starbursting este o metodă sistematică folosită pentru a pune întrebări

care explorează diferitele dimensiuni ale ideilor noi și viabilitatea acestora. De
exemplu, care este segmentul de piață țintă? Cum vom vinde produsul? Și când este
data potrivită de lansare?

Starbursting se bazează pe șase grupuri de întrebări principale aranjate în formă

de stea. Aceste grupuri sunt etichetate de Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Si
cum? Fiecare grup de întrebări este discutat în timpul întâlnirii echipei, iar unele
întrebări sunt atribuite fiecărui grup. O viziune clară despre proiect sau noua idee
poate fi constatată răspunzând la întrebările date. Pentru a asigura implementarea cu
succes a metodei starbursting, facilitatorul ar trebui să ia în considerare următoarele:

 Un flux sistematic de întrebări într-o anumită ordine

 Întrebările sunt relevante pentru subiect sau idee
 Toate întrebările legate de proiect sau concept ar trebui acoperite
 Ar trebui să se răspundă la toate întrebările

2. Cum se aplică metoda Starbursting

Pașii de mai jos ghidează echipa cu privire la modul de aplicare a metodei

starbursting. Pentru gândire personală sau individuală, designerul poate pur și simplu
să urmeze tulpinile de mai jos. Pentru echipele companiei, facilitatorul de discuții ar
trebui să-i ghideze pe restul membrilor discuției.

Pasul 1

Utilizați o foaie mare de hârtie pentru a desena o stea cu șase colțuri. De

asemenea, puteți descărca șablonul nostru Starbursting la sfârșitul articolului și îl
puteți imprima. În mijlocul stelei, notează-ți ideea sau numele proiectului.

7
 De exemplu, compania ar dori să creeze o nouă aplicație mobilă pentru
magazinul său online. Notați în centrul hârtiei cuvântul „Aplicație mobilă”.

Figura 1. Tehnica Starbursting pentru gândirea creativă

Pasul 2

În fiecare punct al stelei, scrieți unul dintre grupurile principale de întrebări:

Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Și cum? Aceste grupuri vor fi discutate într-o ordine
sistematică cu echipa dumneavoastră.

Pasul 3

Începeți să gândiți fiecare tip de întrebări și scrieți aceste întrebări pe punctul lor
de stea aferent. În această etapă, concentrați-vă pe notarea întrebării fără a răspunde.
În proiectul aplicației mobile, întrebările pot fi prezentate în figura de mai jos.

Cine:

 Cine va folosi această aplicație?

 Cine va lucra la proiect?
 Cine sunt concurenții noștri?

Ce:

 Ce denumire să-i punem?

 Ce preț va avea aplicația?
 Ce stil creativ avem pentru proiect?

8
Cum:

 Cum ne va ajuta această aplicație afacerea?

 Cum îl vom promova?
 Cum îl vom adăuga la serviciile noastre actuale?

Unde:

 Unde vom vinde aplicația?

 Unde vom plasa reclama?
 De unde vom obține finanțarea?

Când:

 Când va fi lansată aplicația?

 Când vom începe să ne dezvoltăm?
 Când va începe publicitatea?

De ce:

 De ce să creăm această aplicație?

 De ce oamenii vor fi interesați de această aplicație?
 De ce va câștiga competiția de pe piață împotriva altor concurenți?

Figura 2. Explorarea întrebărilor folosind instrumentul Starbursting.

9
Pasul 4

În această etapă, echipa discută răspunsurile la fiecare întrebare. Răspunsurile

colectate contribuie la construirea unei viziuni solide asupra produsului sau
ideii. Dacă există multe întrebări, pot fi organizate sesiuni suplimentare pentru a
explora toate răspunsurile.

3. Avantaje și dezavantaje ale metodei Starbursting

Metoda starbursting tinde să ofere un flux concentrat, sistematic și cuprinzător

de gândire ghidată restricționat cu pași și întrebări specifice la care să
răspundă. Acest avantaj promovează o metodologie pentru timpul critic al proiectului
când un timp scurt este dedicat brainstormingului de idei noi. Spre deosebire de
celelalte sesiuni de brainstorming, cum ar fi  hărțile mintale  și  pălăriile de gândire
Bono șase , starbursting ar trebui să dureze mai puțin timp pentru a ajunge la
rezultatele vizate. Toate criteriile generale sunt stabilite în prealabil.

Pe de altă parte, majoritatea pașilor discutați în starbursting se concentrează pe

găsirea întrebărilor, mai degrabă decât pe a le răspunde. Nu ghidează cum să răspunzi
la întrebări în același mod sistematic de colectare a întrebărilor. Acest dezavantaj
poate afecta semnificația rezultatelor, mai ales atunci când răspunsurile merg în
direcția greșită, cum ar fi furnizarea de răspunsuri false, răspunsuri părtinitoare și
construirea rezultatelor pe baza acestor răspunsuri. 

10
 4. Bibliografie

Cosmovici Andrei (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi

Cosmovici Andrei, Luminiţa Iacob (1999), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi

Nicola Ioan (2003), Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti

Sălăvăstru Dorina(2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi

11