Legătura dintre iubire și frumusețe

Am ales să argumentez despre legătura dintre iubire și frumusețe deoarece toți suntem în
căutarea iubirii, de mai multe forme, însă de multe ori nu facem diferența dintre iubire și
dorință.

În dialogurile lui Platon din „Banchetul” se vorbește despre Eros, cel ce ne îndrumă să
iubim în chip frumos, așadar iubirea nu poate fi decât pentru ceva frumos. În prima parte a
dialoguui, frumosul este descris ca fiind perfecta armonie, deci noi căutâm armonie în jurul
nostru. Totuși în textul lui Ortega y Gasset există o contradicție cum că iubirea ar însemna să
obligi acel lucru să existe, a nu admite absența acelui obiect. Consider că în această afirmație,
iubirea nu dezvoltă o armonie doarece nu există libertate. Nu poți poseda ceva ce iubești, poți
poseda ceva ce doar îți dorești. Fiecare are persoane dragi care nu mai sunt printre noi însă
iubirea față de ele încă există deoarece iubirea și totodată frumusețea sunt nemuritoare.

Relația dintre acești doi termeni, iubire și dorință, este străns legată deoarece ceea ce
iubim, automat ne și dorim, însă există o diferență: dorința dispare odată cu satisfacerea
acesteia însă iubirea este veșnic nesatisfăcută. Iubirea seamănă cu dorința doarece ambele sunt
stârnite de un obiect.

Platon vorbește despre iubire ca apetit pentru frumos dar depinde cu ce asociem frumosu:
cu bunătatea, blândețea sau aspectul și tinerețea. Eros este descris ca întruchiparea tinereții și
a frumuseții, deși el este mai bătrân decât Cronos, zeul timpului. Acesta aparent ne transmite
iubirea aspectului plăcut și a tinereții, ceea ce este de fapt dorința, însă de fapt ne îndrumă
către iubirea față de un suflet frumos și blând. Chiar dacă aspectul trupului nu este chiar
„angelic”, bunătatea și blăndețea sufletului înfrumusețează și trupul.

În concluzie, eu consider că bunătatea călăuzește spre armonie, ceea ce îi permite

sufletului să radieze de fericire și să transmită iubirea pentru frumos mai departe. Iubirea
împărtășită este cel mai fruos lucru din univers, ceea ce ne întregește de fapt. Noi su suntem
doar o jumătate ci doar o porțiune din ceea ce iubim, oamenii pe care îi iubim ne întregesc.
Iubirea există de la începutul timpului și va dăinui până la sfârșitul acestuia.