1. Exemplificati modalitati de eficientizare a 5 particularitati individuale ale gandirii.

-Flexibilitatea, in acest sens, dupa parerea noatră, ar fi foarte eficient citirea a numeroase carti
ale caror autori sunt diferiti, astfel luand cate o idee de la fiecare, cel putin, si interpretand-o in
felul nostru propriu ar face ca flexibilitatea gandirii noastre sa fie mai eficienta.

-Profunzimea, pentru a face mai eficienta aceasta particularitatea individuala a gandirii, o

modalitate ar fi studierea filozofiei, acest obiect va permite intrarea in esenta si in profunzimea
fiecarui cuvant, astfel mesajul unuia si aceluiasi citat poate fi inteles diferit de catre o persoana
care nu studiaza filozofia in comparatie cu alta persoana care o studiaza.

-Spiritul critic, aceastra particularitate poate fi dezvoltata prin intermediul analizei a o multime
de situatii tipice din jurul nostru in asa fel in care sunt prezentate, fara gandurile ,,ce ar fi fost
daca,, sau fara a pune ochelarii roz. Experienta de viata ar fi unul dintre lucrurile care ar face
mai eficienta aceasta particularitate, dar si tipul de caracter pe care il poseda o anumita persoana.

-Rapiditatea, referindu-ne la aceasta particularitate, ea poate fi dezvoltata prin intermediul

memorarii anumitor lucruri astfel mintea noastra avant o capacitate de procesare a informatiei
mai rapida decat de obicei.

-Independenta, aceasta particularitate consta in faptul ca fiecare isi are parerea proprie chiar
daca uneori nu coincide cu realitatea, independenta in gandire reflecta modul de a fi, de a te
manifesta, putem eficientiza aceasta particularitate prin cresterea increderii in sine si neatragerea
atentiei la parerea oamenilor din jur,pentru ca, de obicei, ea este cea care ne face sa gandim ca
toti, sau sa ne inhibam in sine.

2. Activitatea profesionala include serviciile prestate de catre o persoana intr-o anumita sfera,
astfel pentru a se manifesta, acea persoana isi foloseste aptitudinile care sunt stocate in creier
acestea fiiind conduse de diferite tipuri de gandire in diferite situatii. In functie de situatie,
persoana isi manifesta cunostintele prin intermediul unui anumit tip de gandire care ii este mai
mult pe plac sau care il alege involuntar, acesta fiinu-i caracteristic. De cele mai multe ori nici nu
ne dam seama care tipuri de gandire le folosim, insa acestea cu siguranta difera, deoarece nu
putem gandi mereu doar intr-un anumi fel, cu atat mai mult ca si situatiile sunt diferite.
Totalitatea tipurilor de gandire poate duce la manifestarea mai eficienta a lucratorlui sau a gasirii
unei iesiri din situatie, de asta gandim mereu multilateral, diferit si din diferite puncte de
vedere,asta fiind unul din pasii care ne duc spre succes. Astfel tipurile de gandire care contribuie
la dezvoltarea activiății profesionale sunt :

Gândirea algoritmică este bazata pe operatii prefigurate, conservative, habituale, pe treceri

riguroase de la o stare la alta în succesiunea obligatorie a evenimentelor în timp, efectuarea
corecta a unui "pas" conducând in mod necesar la solutionarea integrala si sigura a problemei.

Gândirea divergentă reclama din partea subiectilor cautarea cât mai multor solutii sau
îndepartarea în cât mai multe directii in raport cupunciul initial de plecare. Ea se misca de la
unitate la diversitate, de la sintetic la analitic. Gândirea convergenta se misca în sens invers, de
la diversitate la unitate, de la disociatie la sinteza.

În gândirea inductiva miscarea cunoasterii se realizeaza de la particular la general, de la

multitudinea trasaturilor, atributelor la concepte, relatii, legi. Gândirea inductiva surprinde
regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul
construieste o schema de raspuns careia i se adapteaza. Asadar, gândirea faciliteazâ extragerea si
formularea unei concluzii generale dintr-o multitudine de cazuri particulare. Constatarea pe baza
de observatii potrivit careia carabusii au patru aripi, dintre care doua membranoase, iar doua
chitinoase, prilejuieste formularea concluziei ca toti carabusii, de oriunde si dintotdeauna, poseda
aceste însusiri.

Cu alte cuvinte, produsele gândirii inductive nu sunt definitive si nici absolut sigure,
dimpotriva, ele pot fi oricând puse in discutie. În gândirea inductiva intervine adeseori hazardul,
de aceea, ea îsi conserva un caracter probabilistic. "Compoziția" gândirii inductive este întot-
deauna incompleta, neîncheiata, ea tinde a fi totala, dar rareori ajunge sa si fie. Produsele gândirii
inductive se completeaza si se corijeaza unele pe altele, ele având grade diferite de generalitate.
"Generalizarile inductive superioare poseda o înalta cota de probabilitate, dar nu si de
certitudine" 

Gândirea deductiva se caracterizeaza prin miscarea cunoasterii în sens invers celei inductive,
adica de la general la particular. Deductia consta "în a extrage un adevar particular dintr-un
principiu foarte general, ceea ce necesita ca principiul general sa fie el însusi adevarat; adevarul
particular este el însusi continut în principiul general. Gândirea deductiva are un caracter
riguros sistematic, conduce întotdeauna la o anumita concluzie, fapt care îi creeaza omului iluzia
unei puteri cognitive absolute.
 Gândirea analogica apare atunci când individul infereaza o relatie dintr-o pereche de termeni
si construieste aceeasi relatie cu o alta pereche de termeni. Practic, este vorba mai întâi de a
abstractiza prima relatie si apoi de a o generaliza (transfera) asupra altei relatii. Un nivel superior
de analogie îl constituie capacitatea de a stabili "relatii între relatii".

Gândirea laterala înseamna: a vedea si a interpreta in moduri si expresii diferite lucruri si

idei care erau vazute si interpretate în acelasi fel; a restructura vechile tipare, a evada din obisnuit
si a construi noi modele; a genera nu numai noi idei, ci si a declansa conflicte între ideile opuse,
între cele vechi si cele noi; a lucra prin salturi, nu prin "pasi marunti" ; a ajunge la o solutie
concreta noua, interesanta chiar daca pasii au fost eronati; a schimba încadrarea în clase si
sisteme (ceea ce fost introdus Ia un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un alt moment
într-altul); a opera nu doar cu elementele relevante, ci si cu cele irelevante; a permite ca
elementele spontane ale gândirii sa influenteze gândirea planificata, sistematica, sau invers.

Metodele folosite in rezolvarea problemelor sau în creatie pot parea "ilogice" numai în
termenii logicii normale, dar nu si în raport cu logica structurilor sistemului. înteleasa în acest
mod, gândirea laterala se deosebeste de gândirea "verticala".

Gândirea eficientă consta în cuplarea a doua tipuri de gândire, ambele asigurând eficienta.
Gândirea eficienta ar trebui sa satisfaca doua criterii:

a) urmarirea, într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite;

b) utilizarea, asa cum este de asteptat, a informatiei complete .

Când aceste doua criterii nu sunt luate în considerare, ci dimpotriva, ele sunt încalcate, avem
de-a face cu o Gândire ineficientă. Interesante ni se par a fi nenumarate exemple de gândire
ineficienta inventariate, pe care le sintetizam în tabelul urmator.