Tema 2.

Politica financiară
1. Conceptul de politică financiară.
2. Componentele și trăsăturile politicii financiare.
3. Direcții și obiective ale politicii financiare în Republica Moldova:
3.1. Obiectivele politicii financiare în domeniul cheltuielilor publice. Politica
bugetară.
3.2. Obiectivele politicii financiare în domeniul resurselor financiare publice.
Politica fiscală.

1. Conceptul de politică financiară.

Politica financiară face parte din politica generală a statului.
Fiind parte integrantă a politicii generale a statului, politica financiară are un rol
important în realizarea programelor de:
 dezvoltare economică;
 promovare a progresului tehnic și științific;
 formare profesională;
 recalificare și reîncadrare în muncă a șomerilor;
 ocrotire a sănătății populației;
 protecție socială;
 dezvoltare a culturii;
 apărare națională etc.
Politica financiară diferă de la o țară la alta în funcție de:
 potențialul economic al țării;
 nivelul de dezvoltare economică;
 interesele pe care le exprimă partidul (coaliția) de la putere;
 metodele de conducere a economiei naționale;
 condițiile interne și internaționale.
Politica financiară - exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor,
instituțiilor privind acumularea și dirijarea resurselor financiare utilizate de stat
pentru influențarea proceselor economice și a relațiilor sociale în vederea realizării
scopurilor macroeconomice și obținerea echilibrului general adecvat în economie.
Obiectivele de bază ale politicii financiare constau în:
1. Stabilirea, dezvoltarea și creșterea economică.
2. Reducerea șomajului.
3. Reducerea inflației.
4. Creșterea nivelului de trai al populației.
Vorbind despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de strategie şi
tactică.
Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica
financiară include actele administrative și de planificare pe perioade scurte,
precum și măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare și a
sarcinilor specifice unei perioade.

1
 2. Componentele și trăsăturile politicii financiare.

Politica financiară include două componente principale:

1. Politica bugetar-fiscală.
2. Politica monetar-creditară.

I. Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a

proceselor social-economice prin venituri şi cheltuieli publice, în vederea
realizării principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerea echilibrului
general.

Instrumentele politicii bugetar-fiscale sunt:

1. Impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei părţi din veniturile
sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului
2. Taxa, care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru
serviciile prestate acestora de către instituţiile publice
3. Transferul,-plăţi guvernamentale fără rambursare
(compensare) făcute cetăţenilor
4. Achiziţii guvernamentale, cheltuieli băneşti pentru procurarea de bunuri şi
servicii necesare statului
2
Politica bugetară - reprezintă politica în domeniul cheltuielilor publice.

Ea stabileşte:
1. mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor,
2. obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitor cheltuieli,
3. căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor reieșind din faptul
ca eforturile să fie minime.
Politica fiscală reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor financiare publice.
Ea stabileşte:
1. volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la
fondurile sale
2. metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor
financiare, deci stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale.
3. obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul
de constituire a fondurilor financiare.

II. Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de influențare a

proceselor social-economice prin oferta de bani în vederea realizării
principalelor scopuri macroeconomice.

Instrumentele politicii monetar-creditare:

1. Operaţiuni pe piaţa deschisă cu titlurile de valoare (vânzarea cumpărarea de către
Banca Naţională a Moldovei (BNM) a titlurilor de valoare emise de Guvernul
ţării ce urmăreşte scopul de mărire sau reducere a cantității de bani în circulație).
2. Modificarea ratei dobânzii (micşorarea sau mărirea ratei dobânzii contribuie la
mărirea sau micşorarea resurselor creditare a băncilor comerciale).
3. Modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei depozitelor obligatorii
a băncilor comerciale care se păstrează în numerar la Banca Naţională a
Moldovei).
4. Intervenţia pe piaţa valutară(stabilizarea cursului valutar prin vânzarea sau
cumpărarea monedei de către Banca Națională a Moldovei).

3. Direcții și obiective ale politicii financiare în Republica Moldova.

Programul de activitate a Guvernului pe anii 2016-2018, prevede promovarea unei
politici bugetare prudente, previzibile și responsabile, care ar asigura stabilitatea pe
termen mediu și lung a bugetului. La baza politicilor bugetar-fiscale stau
preocupările majore ale Guvernului, orientate spre înlăturarea riscurilor la adresa
securității interne și externe a statului, stabilizarea sectorului bancar, combaterea
corupției sancționarea și combaterea fraudelor financiare, asigurarea unui echilibru
întru consolidarea fiscală sustenabilă și impulsionarea dezvoltării economice,
susținerea grupurilor vulnerabile ale societății.
Aceste obiective urmează să fie realizate într-un context complex caracterizat prin
scăderea încrederii cetățenilor în instituțiile statului, creșterea vulnerabilității
sistemului financiar, precum și presiune majora asupra sistemului bugetar, cauzată
de conjunctura economica și politică regională nefavorabilă și de criza internă a
3
 sectorului bancar. Proiecția politicii bugetar-fiscale pe termen mediu se bazează pe
ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale:
stabilitatea macroeconomică, responsabilitatea bugetar-fiscală și disciplina
financiară.
3.1. Obiectivele politicii financiare în domeniul cheltuielilor publice. Politica
bugetară.
În domeniul cheltuielilor publice politica financiară trebuie:
 să stabilească mărimea, destinația și structura optimă ale acestor cheltuieli;
 să definească obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor
categorii de cheltuieli;
 să precizeze căile, metodele și instrumentele ce trebuie folosite pentru ca
obiectivele respective să fie realizate cu minim de efort financiar (cu resurse
financiare cât mai puține).
Cheltuielile totale ale societății nu pot depăși cuantumul resurselor financiare
interne ale tarii – societatea nu poate consuma mai mult decât produce.
Pentru perioada 2017-2019, politica bugetară își menține aceleași caracteristici
principale ca și cele actuale, aferente perioadei respectiv:
 asigurarea alocării mai eficiente a resurselor, prin consolidarea planificării
strategice pe termen mediu și implementarea bugetării pe programe și
performanță la toate nivelele administrației publice;
 sporirea transparenței și accesului public la informații în domeniul
managementului finanțelor publice, prin promovarea în continuare a
reformelor în administrația publică și în sectorul public, inclusiv prin
utilizarea tehnologiilor informaționale moderne;
 sporirea eficacității și eficienței programelor recurente de cheltuieli prin
gestionarea mai bună a resurselor, continuarea reformelor inițiate în sectoare
și analiza progresului în raport cu obiectivele stabilite;
 menținerea controlului strict asupra nivelului angajărilor în sectorul bugetar
pentru a evita angajamente viitoare fără acoperire cu resurse, precum și prin
perfecționarea și eficientizarea sistemului de salarizare;
 planificarea mai bună și managementul îmbunătățit al investițiilor capitale
sunt necesare pentru identificarea proiectelor de investiții cu impact social –
economic major, precum și diminuarea costurilor aferente planificării și
implementării proiectelor de investiții capitale.
 în domeniul achizițiilor publice, problemele principale continuă să fie
perfecționarea aprecierea legislației secundare, cu aprecierea mecanismului
de examinare a contestațiilor, promovarea si ulterior implementarea
Strategiei de dezvoltare a sistemului de achiziții publice pentru anii 2016-
2020.

3.2. Obiectivele politicii financiare în domeniul resurselor financiare publice.

Politica fiscală.
 În domeniul resurselor financiare publice, politica financiară promovată trebuie să
stabilească:

4
  volumul resurselor financiare publice -  este determinat de cuantumul
cheltuielilor publice aferente fiecărei perioade. Teoretic, organele de decizie
competente aprobând aceste cheltuieli determină însăși volumul necesar de
resurse financiare publice. Însa, practic, între cererea de resurse financiare
publice și oferta de resurse financiare publice nu există întotdeauna o
concordanță deplină (fie cererea de resurse este mai mare decât oferta, fie
invers);
 proveniența resurselor financiare publice – interne sau externe;
 numărul și tipul modalităților de prelevare a contribuției la fondurile publice
– impozite directe și indirecte, taxe etc.;
 instrumentele (pârghiile financiare) de influențare a proceselor economice.
De ex. sa stimuleze agenții economici la efectuarea de investiții productive
în anumite ramuri (subramuri) economice, la crearea de noi locuri de muncă,
la ridicarea nivelului calitativ și al competitivității produselor etc.
 veniturile care provin de la sectorul public;
 modalitățile de realizare a echilibrului financiar.

Pentru perioada 2017-2019, politica fiscală își menține aceleași caracteristici

principale ca și cele actuale, aferente perioadei respectiv:
 edificarea unui stat de orientare socială;
 asigurarea redistribuirii corecte a veniturilor şi solidaritatea socială;
 asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;
 sistematizarea legislației fiscale naționale;
 crearea unui mediu de afaceri prielnic pentru dezvoltare şi creştere
economică;
 îmbunătățirea și simplificarea mecanismelor fiscale naționale;
 armonizarea politicii fiscale și legislației fiscale naționale, inclusiv în
contextul implementării Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o
parte, și Republica Moldova, pe de altă parte.