Centrul de Excelență în Energetică și Electronică

Referat la filozofie
Tema: Filozofia timpurilor noi

Elaborat: Popa Tudor

Verificat: Bucătaru Igor

Chișinău 2020
 1. Introducere:
În perioada modernă, două tabere s-au înfruntat cu privire la sursele
credibile/fundamentele cunoaşterii: empirismul anglo-saxon (cei mai vehiculaţi
reprezentanţi: John Locke, George Berkeley, David Hume; ca precursori: Francis
Bacon şi Thomas Hobbes) şi raţionalismul continental (Rene Descartes, Baruch
Spinoza, G.W. Leibniz).

Raţionalismul = raţiunea, gândirea este singura sursă a cunoştinţelor adevărate;

cunoaşterea se concretizează într-un sistem deductiv.

Empirismul = nu există idei înnăscute (combaterea inneismului), întreaga

cunoaştere provine din simţuri, din experienţă sau din prelucrarea acestora (se
combate doctrina potrivit căreia atunci când spiritul uman întâlneşte pentru prima
dat lumea ar fi înzestrat cu un bagaj de idei sau concepte care nu datorează nimic
experienţei);

2. Raționalism VS. Empirism

Raționalismul sau mișcarea raționalistă este o doctrină filozofică care afirmă că
adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței
sau a dogmelor religioase. Cuvântul raționalism provine din latină, ratio însemnând
„rațiune”. Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa întregii cunoașteri umane.
Există și o altă formă de raționalism, mai puțin extrem, care susține că rațiunea este
principala sursă a cunoașterii sau că rațiunea este sursa celui mai important tip de
cunoaștere. Raționalismul are câteva asemănări în ideologie cu umanismul și
ateismul, prin faptul că își propune să furnizeze un schelet de referință pentru
probleme de ordin social și filozofic fără implicații religioase sau de ordin
supranatural. Totuși, raționalismul se deosebește de aceste ideologii, deoarece: ·
umanismul, cum o sugerează și numele, este concentrat asupra superiorității
societății umane și a omului în comparație cu natura și cu ceea ce conține aceasta ·
ateismul este lipsa credinței in zeitați, raționalismul nu face referiri la acesta.

Raţionalism: raţiunea constituie sursa ultimă a cunoaşterii.

Argumente:

§ simţurile înşală; însăşi raţiunea poate să înşele uneori (vezi paralogismele din
matematică); propriul corp poate fi pus sub semnul îndoielii

§ singurul lucru care rezistă îndoielii: îndoiala însăşi = subiectul care se îndoieşte,
care gândeşte… = primul principiu al filosofiei

§ raţiunea este capabilă să intuiască în mod clar şi distinct adevărul

§ demersul cunoaşterii trebuie să se realizeze după o metodă prestabilită, de
inspiraţie matematică, care să debuteze cu exerciţiul îndoielii

§ originat în conceptualismul medieval, susţine ideile înnăscute

Empiriștii susțin că la naștere intelectul este o tabula rasa, o "foaie albă, fără nici
un fel de semne pe ea" și căruia doar experiența îi poate furniza idei. Problema
empiriștilor a fost răspunsul la întrebarea în ce fel dobândim idei care nu au
corespondent în experiență, cum ar fi ideile matemetice de punct sau de linie.
Nume asociate cu empirismul includ Toma de Aquino, Aristotel, Thomas Hobbes
(vezi și naturalism filozofic), Francis Bacon, John Locke (care a dezvoltat inițial
această doctrină în secolul XVII și începutul de secol XVIII), George Berkeley, și
David Hume. Este considerat în mod general ca nucleul metodei științifice
moderne, potrivit căreia teoriile trebuie să se bazeze pe observație mai degrabă
decât pe intuiție sau credință; adică, cercetare empirică și raționament inductiv
aposteriori mai degrabă decât logică deductivă pură. Empiric este un adjectiv
utilizat adesea cu trimitere la știință, atât științe naturale cât și științe sociale, care
înseamnă utilizarea unor ipoteze care pot fi infirmate folosind observația sau
experimentul (cu alte cuvinte prin experiență).

Într-un alt sens, empiric are în știință același sens cu "experimental". În acest sens,
un rezultat experimental este o observație empirică. În acest context, termenul de
"semi-empiric" sau "semiempiric" se folosește pentru a califica metode teoretice
care folosesc parțial axiome de bază sau legi științifice postulate și rezultate
empirice (experimentale). Asemenea metode sunt în contradicție cu metode
teoretice ab initio care sunt pur deductive și se bazează pe un set de afirmații care
sunt consistente una cu alta. Această terminologie este importantă mai ales în
chimia teoretică.

Empirism: simţurile/senzaţiile reprezintă sursa ultimă a cunoaşterii/la baza

cunoaşterii noastre stau informaţiile furnizate de simţuri.

Argumente:

§ obiectele externe intră în contact cu simţurile noastre şi produc senzaţii şi

percepţii care ne formează o imagine despre lumea externă

§ raţiunea are doar un rol secundar/derivat: combină informaţiile senzoriale şi

formează astfel idei, raţionamente.

§ inducţia stă la baza cunoaşterii: se pleacă de la cazuri particulare şi se urcă spre

un enunţ general

§ susţine că la naştere mintea noastră este ca o coală albă de hârtie (tabula rasa):
toate ideile vin din experienţă, care impregnează treptat câte ceva pe această coală
§ cum se formează ideile? simţurile oferă însuşiri separate ale obiectelor lumii
externe; raţiunea combină apoi aceste impresii şi formeaza judecati.