Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

„Modelul dinamic al ontologiei în operele filosofilor români„

A realizat:Ștefanco Elena, S1641

Profesor: Corovai G.

Chișinău 2020
 Primele texte filosofice atestate pe teritoriul românesc sunt scrierile patristice. Din
aceste culegeri de texte, care sunt traduceri în slavona bisericească, cele mai
importante sunt lucrările lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și Dialectica de Sf. Ioan
Damaschin. De asemenea, au circulat extrase din filosofii antici. Singurul produs
indigen notabil al epocii este Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,
scris în jurul lui 1521. Cartea este o compilație de surse biblice și patristice, cu multe
reflecții morale și politice, dintr-un punct de vedere ascetic. Ea ilustrează teocrația
bizantină și propune un model de prinț-călugăr.
La mijlocul secolului 17, româna dobândește statul de limbă liturgică pe lângă greacă
și slavonă, și începe să-și dezvolte vocabularul filosofic. Nicolae Milescu (1638–
1708) a făcut prima traducere în română a unui text filosofic (tratatul Despre rațiunea
dominantă de Pseudo-Iosif Flaviu, tradusă în jurul 1688). Miron Costin (1633–1691) a
scris primul poem filosofic în română, „Viața lumii” (1672), o reflecție etică asupra
fericirii pământești. Cea mai importantă alcătuire filosofică a acestui secol este
Divanul (1698) de Dimitrie Cantemir (1673–1723), tratat filosofic care susține etica
ortodoxă cu argumente raționale. Tratatul a fost tradus în arabă pentru a fi folosit de
creștinii sirieni și, mai târziu, în bulgară.
Unele texte filosofice au fost scrise în latină. Gavril Ivul (1619–1678), un iezuit care a
predat filosofia la Universitatea din Viena, a scris un tratat logic, Propositiones ex
universa logica (1654). Cantemir a scris un manual de logică și un tratat teologo-fizic,
Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700) care, afară de faptul că abordează
natura timpului și problema universalelor, încearcă să justifice cosmologia biblică cu
argumente neteologice, folosind filosofia lui Jan Baptist van Helmont. El de asemenea
a lăsat un text de filosofie a istoriei, Monarchiarum physica examinatio.
În plan ontologic, L.Blaga susține că principiul lumii îl contituie Marele Anonim,
factor metafizic central , numit fie susbstanță, fie eu absolut, fie Rațiunea imanentă,
fie Inconștient, dar neindentificându-l cu Dumnezeu. Marele Anonim este generatorul
elementelor primare ale existenței, dar un factor al limitării, chiar și în raport cu sine
însuși.
În concepția lui Lucian Blaga, lumea, în măsura în care o simte și întelege, este
pentru om un univers de mistere, drept consecință a Marelui Anonim, care este
misterul misterelor și guardian al acestora. Prin urmare, orice cunoaștere- cum scrie
L.Blaga, orice revelație- nu este adecvată, pentru că este cenzurată de Marele Anonim.
Mircea Florian s-a afirmat ca erudite și original interpret al istoriei filosofiei și, pe
acest temei, ca unul dintre cei mai mari gânditori- prin vasta sinteză filosofică
realizată.
Ontologia sa este centrată pe categoriile datului și recesivității. Datul în genere nu se
confundă nici cu subiectul, nici cu obiectul, nici cu materialul, nici cu spiritualul, nici
cu individualul, nici cu universalul, ci contituie punctul originar în raport cu
ipostazele amintite, care sunt determinările sale secundare. Astfel înțeles, datul în
genere este punctul de plecare al filosofiei, în care obiectul și subiectul se prezintă
nemijlocit. Luat doar ca punct de plecare pentru filosofie, datul în genere este
determinabil și, de aceea, este necesară o reconstrucție a filosofiei, plecând de la
experiența înțeleasă ca sinteză concretă a individualului și generalului.