”Faptul că ai un pian nu te face pianist și faptul că ai un copil

nu te face părinte” (Michael Levine)

Unii dintre noi sunt conducători sau oratori buni. Unii dintre noi pot cânta bine cu vocea sau pot
cânta la un instrument. Alţii sunt buni sportivi sau sunt foarte îndemânatici. Putem avea şi alte talente, cum
ar fi puterea de a-i înţelege pe ceilalţi, răbdarea, veselia sau capacitatea de a-i învăţa pe alţii. Noi avem
responsabilitatea de a ne dezvolta talentele care ne-au fost date. Uneori, gândim că nu avem multe talente
sau că alţi oameni au fost binecuvântaţi cu mai multe aptitudini decât avem noi. Uneori nu ne folosim
talentele, deoarece ne este teamă că nu vom reuşi sau că vom fi criticaţi de ceilalţi. Nu trebuie să ne
ascundem talentele. Trebuie să le folosim.

Pentru a ne dezvolta talentele trebuie să facem anumite lucruri. În primul rând, trebuie să ne
descoperim talentele. Trebuie să ne autoevaluăm pentru a constata ce puncte tari şi ce aptitudini avem.
Familia şi prietenii noştri ne pot ajuta să facem aceasta.

În al doilea rând, trebuie să fim dornici să petrecem timp şi să depunem efort pentru a dezvolta
talentul pe care îl căutăm. Trebuie să învăţăm îndemânările care ne sunt necesare pentru a ne dezvolta
talentele. Putem face acest lucru prin participarea la anumite cursuri, rugând un prieten să ne înveţe sau
citind o carte. Fiecare talent necesită efort şi muncă pentru a se dezvolta. Măiestria folosirii unui talent
trebuie câştigată prin muncă.

Revenind la motto”unii nasc copii” alții ”devin pianiști”. Înțelegem foarte bine că noi toți
suntem diferiți și că posibilitatea de a avea un pian nu ne acordă aptitudini de a putea cânta foate frumos la
el și că atunci cînd naștem copii nu înseamnă că în viitor vom fi maturi să devenim părinți. Mama poartă
fătul timp de 9 luni, perioadă în care cei doi conștientizează că devin părinți. Ulterior au o viață pentru a
demonstra că sunt cu adevăat părinți: își manifestă îngrijorare față de copil, îi dăruiesc dragoste, îl ocrotesc
prin grijă și devotement, investesc timp în clipe frumoase. Lipsa amalganului de instincte părintești reflect
adevărata esența a celei de-a doua jumătate a citatului.

Probabil atât primul cât și al doilea caz pot deveini realități. Este nevoie de muncă asiduă și
aptitudini dezvoltate la ce mai înalt nvel.

Consider că atunci cînd ai un talent artistic înăscut și simți aceasta (însă e ușor să înțelegi fiincă
majoritatea talentelor artistice sunt transmise genetic) trebuie să lupți, să te manifești, să încerci să
demonstrezi lumii întregi că ești talentat, și de exemplu poți să (devii un pianist renumit).
 Concluzionez că supraviețuim într-o lume a tuturor posibilităților, iar citatul apărut zeci de ani
este valabi și azi: ”Faptul că ai un pian nu te face pianist și faptul că ai un copil nu te face părinte” ,
probabil îl privim cu alți ochi acum. În zilele noastre ne putem trezi cu un pianist fără pian.