DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC

TEMA: Stimularea creativității elevului în limba engleză

2020-2021

Stimularea creativității elevului

în limba engleză

Creativitatea, fiind dimensiunea principală a omului contemporan, trebuie să constituie o

problemă centrală a şcolii. Pentru a dezvolta capacităţile creatoare ale elevilor, cadrele didactice
trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creator, care se referă la: nivelul
de inteligenţă generală; gândirea divergentă; fluenţa gândirii; receptivitatea faţă de probleme;
spiritul de observare; imaginaţia creatoare; originalitatea; capacitatea combinatorie; perseverenţa,
iniţiativa; nonconformismul în idei.
 Creativitatea este un proces complex, care angajează întreaga personalitate a elevului, ce
urmează a fi dezvoltată pe diferite căi, atât în procesul de învăţământ cât şi în cadrul activităţilor
extraşcolare. Şcoala, definită prin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate si
continuitate (V. Chiş, 2002, p. 36), reprezintă principalul factor care poate contribui, decisiv, la
valorificarea creativităţii potenţiale a elevilor, la stimularea înclinaţiilor lor creative si de
educarea creativităţii (M. Ionescu, 2007, p. 412).
Creativitatea este o structură caracteristică psihicului, ce face posibilă realizarea unor
producţii şi opere noi. Ea se relevă şi se defineşte ca o însuşire deosebit de complexă a întregii
personalităţi, care implică componente intelectuale, afective, voluntare şi caracteriale. După
Bontaş şi Nicola, creativitatea – este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexă şi
fundamentală a personalităţii, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, în îmbinarea cu
investigaţii şi date noi, produce ceva nou, original, de valoarea şi eficienţă ştiinţifică şi social-
utilă, ca rezultat al influenţelor şi relaţiilor factorilor subiectivi şi obiectivi – a posibilităţilor şi
calităţilor persoanei şi a condiţiilor ambientale ale mediului socio-cultural. Ea poate fi
considerată şi ca aptitudine sau dispoziţie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi,
originale. Imaginaţia este funcţia psihică esenţială procesului de creaţie. Fără muncă, însă , fără
experienţă, nu se realizează nimic original, iar inteligenţa contribuie la aprecierea critică a
produselor create. Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie.
Prin educarea intelectului şi a unor procese intelectuale (imaginaţia, gândirea, memoria) se
realizează educarea creativităţii. Viaţa, în toate domeniile ei, necesită ca aproape fiecare individ
să realizeze unele operaţii noi, ca urmare a unor combinări şi recomandări, asocieri a datelor
elementelor existente, care se obiectivează în anumite soluţii (metode) utile şi mai eficiente.
Creativitatea propriu-zisă necesită înzestrări şi capacităţi intelectuale deosebite, care să se
obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite până în acel moment şi care determină
schimbări calitative (de valoare şi eficienţă) într-un domeniu anumit.
Fiecare individ posedă o doză de creativitate. Marii pedagogi: Jean Piaget, Comarova, Nicola
susţin că, de la naştere, copilul posedă doar o anumită potenţialitate creativă, care sub influenţa
procesului educativ şi a mediului se dezvoltă noi nivele ale creativităţii exprimate prin
originalitate şi inventivitate.
Metodele de stimulare  a creativităţii, pot fi definite  ca un sistem de  procedee specifice,
polivalente, orientate spre dezvoltarea  mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru a

Page 1
încerca idei noi, modalităţi noi de gândire si de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o
predare creativă în scoală reprezintă organizarea proiectivă a unei înlănţuiri de situaţii
educaţionale prin parcurgerea cărora elevul dobândeşte cunoştinţe noi, priceperi, deprinderi si
competenţe. Încurajarea elevilor să înveţe dincolo de a memora şi a utiliza niveluri mai profunde
de gândire şi sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă sunt
benefice atât cadrelor didactice cât şi elevilor.

I. Brainstorming
În predarea limbii engleze, această tehnică este poate una dintre cele mai comune tehnici
de stimulare a creativităţii, dar şi una dintre cele mai eficiente. Această tehnică poate fi folosită
cel mai des înaintea unei activităţi de citire sau pentru rezolvarea unei anumite exerciții, în
general.
Se porneşte de la următoarea idee : „Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini
sau prejudecăţi, cât mai multe idei!”
Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de idei, privind
modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se va obţine soluţia
optimă. Calea de obţinere a acestor idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul grupului,
într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de
preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub coordonarea unui moderator, care
îndeplineşte rolul atât de animator cât şi de mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute.
Etapele realizării:
1. Etapa de pregătire care cuprinde:
a) faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ;
c) faza de pregătire a şedinţelor de lucru; (pe scurt: reunirea unui grup preferabil eterogen de 5-
12 persoane care timp de o oră dezvoltă cât mai multe idei pe o temă)
2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:
a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;
b) faza de soluţionare a subproblemelor formulate;
c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersului creativ;

Page 2
3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gândirea critică:
a) faza analizei listei de idei emise până în acel moment;
b) faza evaluării critice şi a optării pentru soluţia finală.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple:
-obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
-costurile reduse necesare folosirii metodei;
-aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
-stimulează participarea activă;
-dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
-dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
Limitele brainstorming-ului:
-nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
-depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
-oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
-uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi;
-poate să apară fenomenul numit „chiul social“ (când responsabilitatea se împarte între mai mulţi
indivizi, unii depun mai puţin efort).

II. Starbursting (Explozia stelară)

Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă de dezvoltare a
creativităţii similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu
întrebări, asemeni exploziei stelare.
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au
legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?,
Când?. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare
concentrare.
Etapele realizării:
1. Propunerea unei probleme.
2. Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale.
3. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse.

Page 3
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.
Scopul predării este acela de a încuraja elevii să demonstreze competențele de
comunicare și înțelegere, de citire și scriere în contexte variate și cu anumite obiective. Stilul
tradițional de predare de tipul „cretă- tablă” (care a avut meritele ei), cu elevul participant pasiv,
nu mai pare să fie potrivită pentru generația actuală. Astăzi, predarea presupune prezentarea
realității, generând elevilor oportunitatea de a câştiga experienţă în practicarea diversă a unui
domeniu.
În cele ce urmează, sunt propuse câteva tehnici de predare creativă pentru a transforma
ora de limba engleză într-o experienţă plăcută, utilă şi relaxantă, toate derivate din metoda
comunicativă de predare. Aceasta este una dintre cele mai apreciate la ora actuală, întrucât
stimulează fluenţa elevilor, pregătindu-i să facă faţă cu brio situaţiilor de zi cu zi (la aeroport, la
muzeu, la magazin, între prieteni etc.).

III. Jocul de rol

Este o altă activitate interesantă care îi determină pe elevi să se implice activ în
dezbaterea unei tematici. De exemplu, în cadrul orelor de limbă engleză, profesorul poate oferi
fiecărui elev un cartonaş cu un rol pe care elevul să-l joace (medic, vânzătoare, profesor, polițist,
etc.). De exemplu, „At the toyshop” („La magazinul de jucării”). Prin intermediul acestui joc se
va familiariza cu un aspect esențial din viața cotidiană (mersul la cumpărături), exersându-și
totodată cunoștințele de limbă engleză. Pentru a „deschide” magazinul veți avea nevoie de câteva
jucării ( să fie cât mai variate), pe care le veți așeza pe un raft, pe o măsuță sau pe un covoraș.
Pregătiți și câteva monede sau bani de jucărie, imaginându-vă că trebuie să plătiți. Stabiliți apoi
prețul articolelor ce vor fi de vânzare. Fiți pe rând vânzător și cumpărător, încercând să aveți un
scurt dialog. Veți avea ocazia să vă salutați, să exersați formule de politețe ( „Can I have a…,
please?” sau „Here you are. Thank you!”), culori și să numărați bani. Repetați de câte ori
considerați că este necesar, lăsându-l pe cel mic să-și spună replicile în ritmul lui.
Elevii trebuie să intre în pielea personajului lor şi să-şi „interpreze” rolul cât mai
convingător.

IV. Gramatică prin cântece

Page 4
 Mulţi profesori se gândesc să facă mai antrenantă învăţarea unui timp şi a unui aspect
verbal (de. ex. Present Tense Continuous, Present Perfect Tense Continuous, etc.) prin folosirea
unor fragmente dintr-o melodie. Astfel, pentru fixarea cunoştinţelor, în ceea ce priveşte folosirea
unui timp verbal, profesorul elimină din textul cântecului structurile pe care cursanţii trebuie să
le asimileze, iar, în timp ce ascultă melodia, ei completează cu elementul gramatical corect.
Iată un exemplu care poate fi utilizat la predarea timpului verbal Present Perfect. O astfel de
melodie este „I still haven’t found what I’m looking for” de la U2. O foaie de lucru arată astfel
(se poate folosi şi pentru fixarea participiului trecut, care intră în formarea timpurilor perfecte):
I [have climbed]the highest mountains
I [have run] through the fields
Only to be with you
Only to be with you
I [have run]
I [have crawled]
I [have scaled] these city walls
These city walls
Only to be with you.

V. Elevii “preiau” comanda

Este o altă strategie prin care atmosfera din sala de clasă va fi una creativă. Pentru
aceasta, profesorul îi poate invita pe elevi să lucreze în perechi/ grupuri și să planifice, de
exemplu, o parte dintr-o lecţie sau subiectele pentru evaluarea finală. Cel mai bine este ca
profesorul şi elevii să stabilească dinainte obiectivele lecţiei: gramatică, vocabular, citire etc.
Astfel, profesorul poate fi surprins de implicarea acestora.
În concluzie, creativitatea există în fiecare dintre noi. Toţi suntem creativi, însă educaţia
pe care o primeşte un individ şi metodele pe care acesta le foloseşte zi de zi, ca să îşi stimuleze
gândirea, fac din unii oameni să fie mai creativi decât ceilalţi. Așadar, creativitatea are nevoie de
antrenament pentru a ajunge la performanță, iar educaţia şi metodele folosite joacă un rol
important în stimularea acesteia.

Page 5
 Există multe moduri de a încuraja creativitatea elevilor în şcoală. Această activitate
devine necesară cu atât mai mult într-o societate competitivă precum cea în care trăim. Marile
descoperiri au avut loc prin creativitate. Să nu uităm că Einstein spunea despre creativitate că
este de fapt „inteligenţa atunci când se distrează” (Creativity is intelligence having fun).

Bibliografie
Miron Ionescu-ABORDARI CONCEPTUALE SI PRAXIOLOGICE IN STIINTELE EDUCATIEI
Pedagogia contemporană 2005 Vasile Chiş
Bontaș, Ioan. Pedagogie. Ed. All, București, 1994.
Glăveanu  P. Vlad, Thinking Skills and Creativity, Editura Elsevier, United Kingdom,  2011.
Hubenco, Teodora. Repere privind dezvoltarea imaginației creative la elevi.
Stoica-Constantin A., Creativitatea (pentru studenți și profesori), Institutul European,  Iași, 2004.

Page 6