Activitate 1.3.1.

Proiectarea demersului didactic (120 min)

Pentru a transforma curriculumul oficial în învățare efectivă la nivelul unui grup concret
de elevi, este necesară o proiectare didactică atentă care să găsească acele contexte potrivite
prin care rezultatele învățării listate în programă să devină reale în cazul fiecărui elev, în
funcție de particularitățile sale de învățare.
Proiectarea didactică este, așadar, o activitate căreia profesorul trebuie să-i acorde o
importanță deosebită. Proiectarea pe unități de învățare tinde să înlocuiască proiectarea pe
lecții. Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare sunt multiple:
Voi încerca să sintetizez și să prezint în cele ce urmează:
 programa școlară nu mai este o listă aproape nesfârșită de conținuturi care trebuie
tratate separat, în lecții individuale pentru care ar trebui eventual să concep fișe de
lucru cu exerciții banale care nu aduc mari beneficii elevilor și pot deveni chiar
plictisitoare, atât pentru profesor, cât și pentru elev; conținuturile sunt grupate în jurul
unei teme, ajută la formarea unor aptitudini concrete (situarea în spațiu, realizarea unui
pliant/ afiș/ program etc., scrierea unui email…), utile în viața cotidiană, deci limba
engleză devine astfel mult mai relevantă și interesantă pentru elevi;
 de asemenea, conținuturile fiind grupate pe unități de învățare tematice, am o
perspectivă mai clară asupra legăturii dintre ele, aspect valabil și pentru elevi, și
asupra a ceea ce trebuie realizat într-un an școlar, ce competențe trebuie dezvoltate sau
formate;
 ca profesor, am libertatea de a adapta conţinuturile (în urma lecturii personalizate a
programei şi pornind de la premisa că ele sunt parte a competenţei, alături de abilităţi
şi atitudini) la nevoile elevilor;
 unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție, fiind
vizat un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, am în mai mare măsură
posibilitatea unor abordări diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul de
învăţare pe care îl au elevii;
 învățarea este una activă astfel că elevul își fixează mai bine noțiunile, înțelege mai
bine necesitatea de a cunoaște aspecte gramaticale, observă că îi sunt indispensabile în
realizarea unor activități și astfel este mai implicat în propria învățare (nu învață regula
de formare a viitorului doar pentru a putea rezolva niște exerciții, ci pentru că cu
ajutorul lui poate să se exprime mai bine asupra proiectelor sau intențiilor pe care le
are etc.);
 prin realizarea proiectelor/ activităților cu un produs final concret sau un simplu
schimb verbal, care sunt și obiectul evaluării, vocabularul, gramatica, actele de limbaj
sunt secundare, nu au sens decât pentru că se înscriu în acțiuni în context, clasa 
devine astfel un spațiu social unde limba străină se utilizează cu funcțiile sale naturale
(împărtășirea cunoștințelor, exprimarea opiniilor, realizarea proiectelor) și se învață
datorită acestei utilizări, putând fi transpusă și în afara clasei;
 proiectarea conținuturilor pe unități, care la sfârșit sunt evaluate prin realizarea unui
proiect de către elevi (individual sau pe grupe), este în plus cea mai adecvată pentru a
exploata potențialitatea didactică specifică internetului, elevii sunt imediat și în mod
direct în contact cu un volum imens de documente autentice în limba engleză;
 economisesc timp pentru pregătirea orelor şi îmi dezvolt gândirea strategică;
 îmi oferă atât mie, cât şi elevului, o structură care respectă ierarhia cunoştinţelor
anterior dobândite;