Sunteți pe pagina 1din 2

Activitate 1.3.1.

Proiectarea demersului didactic (120 min)

Pornind de la argumentele formulate în suportul de curs, identificați


avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare
(max. 1,5 pagini). Exemplificați cu aspecte din experiența dumneavoastră
(evidențiind ce s-a schimbat în momentul trecerii la un curriculum bazat pe
competențe în activitatea dumneavoastră de proiectare).

Pentru a transforma curriculumul oficial în învățare efectivă la nivelul


unui grup concret de elevi, este necesară o proiectare didactică atentă care
să găsească acele contexte potrivite prin care rezultatele învățării listate în
programă să devină reale în cazul fiecărui elev, în funcție de
particularitățile sale de învățare.
Proiectarea didactică este, așadar, o activitate căreia profesorul trebuie
să-i acorde o importanță deosebită. Proiectarea pe unități de învățare tinde
să înlocuiască proiectarea pe lecții. Avantajele proiectării demersului
didactic pe baza unităților de învățare sunt multiple:

 programa școlară nu mai este o listă aproape nesfârșită de


conținuturi care trebuie tratate separat, în lecții individuale pentru
care ar trebui eventual să concep fișe de lucru cu exerciții banale care
nu aduc mari beneficii elevilor și pot deveni chiar plictisitoare, atât
pentru profesor, cât și pentru elev; conținuturile sunt grupate în jurul
unei teme, ajută la formarea unor aptitudini concrete (situarea în
spațiu, realizarea unui pliant/ afiș/ program etc., scrierea unui
email…), utile în viața cotidiană, deci limba engleza devine mult mai
relevantă și interesantă pentru elevi;
 de asemenea, conținuturile fiind grupate pe unități de învățare
tematice, am o perspectivă mai clară asupra legăturii dintre ele,
aspect valabil și pentru elevi, și asupra a ceea ce trebuie realizat într-
un an școlar, ce competențe trebuie dezvoltate sau formate;
 ca profesor, am libertatea de a adapta conţinuturile (în urma lecturii
personalizate a programei şi pornind de la premisa că ele sunt parte a
competenţei, alături de abilităţi şi atitudini) la nevoile elevilor;
 unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp
decât o lecție, fiind vizat un interval mai mare de timp pentru o temă
majoră, am în mai mare măsură posibilitatea unor abordări
diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul de învăţare
pe care îl au elevii;
 învățarea este una activă astfel că elevul își fixează mai bine
noțiunile, înțelege mai bine necesitatea de a cunoaște aspecte
gramaticale, observă că îi sunt indispensabile în realizarea unor
activități și astfel este mai implicat în propria învățare (nu învață
regula de formare a viitorului doar pentru a putea rezolva niște
exerciții, ci pentru că cu ajutorul lui poate să se exprime mai bine
asupra proiectelor sau intențiilor pe care le are etc.);
 elevul este determinat să îşi mobilizeze un ansamblu de resurse
integrate, nu juxtapuse: cunoştinţe declarative), cunoştinţe
procedurale (cunoştinţe atitudinal), automatisme, scheme, capacităţi
etc., elevul este implicat într-o situaţie nouă, nu una în care ar trebui
să reproducă ceva, iar pe măsură ce avansează în cunoştinţe şi
competenţe, elevul îşi dă seama de drumul pe care l-a parcurs;
 prin realizarea proiectelor/ activităților cu un produs final concret
sau un simplu schimb verbal, care sunt și obiectul evaluării,
vocabularul, gramatica, actele de limbaj sunt secundare, nu au sens
decât pentru că se înscriu în acțiuni în context, clasa  devine astfel un
spațiu social unde limba străină se utilizează cu funcțiile sale
naturale (împărtășirea cunoștințelor, exprimarea opiniilor, realizarea
proiectelor) și se învață datorită acestei utilizări, putând fi transpusă
și în afara clasei;
 proiectarea conținuturilor pe unități, care la sfârșit sunt evaluate prin
realizarea unui proiect de către elevi (individual sau pe grupe), este în
plus cea mai adecvată pentru a exploata potențialitatea didactică
specifică internetului, elevii sunt imediat și în mod direct în contact
cu un volum imens de documente autentice în limba engleză;
 economisesc timp pentru pregătirea orelor şi îmi dezvolt gândirea
strategică;
 îmi oferă mie, cât şi elevului, o structură care respectă ierarhia
cunoştinţelor anterior dobândite;
 faptul că nu se au în vedere doar competențele specifice limbii
engleze, face munca profesorului (și chiar a unor elevi) puțin mai
dificilă; ca profesor, trebuie să stăpânesc contextele asupra cărora se
sprijină activitățile/ proiectele propuse elevilor și evaluarea lor este
mai dificilă, cu un grad mai mare de subiectivitate în lipsa unei grile,
iar elevii trebuie să se descurce în aceste contexte pentru a realiza
într-un mod optim activitățile propuse;
 realizez o acțiune complexă, actul didactic este abordat într-o o
manieră holistică, mai coerentă şi mai generalizatoare.