SITUAŢII METODICE DEMNE DE A FI DEZBĂTUTE, PRIVIND LECȚIILE

DE GEOGRAFIE ÎN ȘCOALĂ

Participantă activ la dăltuirea profilului intelectual și moral-civic al tânărului de astăzi,

geografia, ca obiect de învățământ, are menirea să-și aducă o importantă contribuție la
dezvoltarea concepției științifice despre natură și societate, la educarea elevilor, la formarea
unor deprinderi practice de activitate independentă.
Învățământul geografic modern dezvoltă capacități intelectuale, de investigare,punând
accentul pe caracterul aplicativ al cunoștinților.
Studiind geografia încă din clasele mici se urmărește introducerea și inițierea elevilor
în noțiunile elementare, pornind de la alfabetul geografic deprins cu atâta migală din orizontul
local, asigurându-se o bază concretă cunoștințelor prin studierea obiectelor și fenomenelor
geografice și prin cunoașterea unor elemente de geografie fizică și economică a țării etc.
Prin contribuția adusă la dezvoltarea intelectuală, afectivă, estetică, morală, fizică etc.
a elevului, geografia joacă un important rol alături de celelalte obiecte de învățământ. Pentru
aceasta este necesar ca profesorii care predau acest obiect să manifeste inițiativă și spirit
creator în organizarea și desfășurarea activităților cu elevii, să tindă spre atingerea măiestriei
didactice punând accent pe utilizarea metodelor activ-participative care determină atitudinea
elevilor la lecții. Omul de la catedră continuă să fie figura centrală a învățământului, pentru că
de calitatea muncii sale depinde eficiența formativă a actului de predare-învățare.
În cadrul relației profesor-elev este necesar ca profesorul să-l învețe pe elev cum
trebuie să lucreze cu manualul insistând să facă lectura lecției fără grabă, cu multă atenție și să
identifice pe loc fiecare denumire sau fenomen geografic pe hartă,evitând învățarea mecanică.
S-au schimbat planuri de învățământ, programe, manuale și , totuși, constatăm adesea
că elevii nu mai învață, elevii urăsc școala, elevii nu știu să învețe, pe elevi nu-i interesează
conținutul studiat la școală, de ce să învețe dacă tot nu-i folosește la nimic.....etc. Care sunt
cauzele? Oferta școlară nu corespunde expectanțelor elevilor și ecartul existent ar trebui
micșorat printr-o analiză atentă a nevoilor elevilor și a societății pentru o adaptare reală a
conținutului și procesului didactic la aceasta.Transpunându-ne în locul elevilor, devine
firească și explicabilă reacția de refuz a acestuia față de manualele de neînțeles, față de
avalanșa de informații adesea irelevante și inutile.
Abordarea sistemică a conținuturilor, formarea capacităților și a competențelor pot fi
realizate prin redimensionarea modelului clasic de configurare a lecției sau prin înlocuirea lui
cu alte structuri, alături de utilizarea unor strategii, modele și tehnici de predare, învățare și
evaluare mai eficiente.
Orice copil învață mai bine într-un mediu de instruire coerent, consecvent, chiar dacă
nu sunt utilizate cele mai bune metode decât într-un mediu în care așteptările sunt confuze sau
instruirea e lipsită de coerență.Folosirea altor modele decât a celui tradițional asigură un cadru
de instruire, plasat într-un context practic și pe strategii de predare interactivă care îi transpun
pe elevi în situații de învățare autentice.Alegerea unor modele de structurare a lecțiilor se face
în funcție de obiectivele vizate și de caracteristicile conținutului,iar în unele situații demersul
didactic al unei lecții permite chiar combinarea mai multor metode.Folosirea acestor modele îl
ajută pe profesor să-i îndrume pe elevi în procesul de învățare deoarece creează contextul
favorabil pentru :
- stabilirea unor scopuri pentru învățare
- proiectarea unor activități care să ajute la realizarea acestor scopuri
- organizarea predării
 - abordarea interdisciplinară a conținutului
- oferirea unui material de discuție
- motivarea și implicarea activă a elevilor în învățare
- angajarea elevilor într-un discurs permanent ceea ce permite monitorizarea înțelegerii
- implicarea elevilor în experiențe de învățare semnificative
- încurajarea exprimării libere a uturor opiniilor
- confruntarea de idei și opinii
- facilitarea gândirii elevilor, în special a celei critice și a celei creative.
În lecțiile tradiționale conversația este metoda utilizată cel mai frecvent cu scopul
actualizării cunoștințelor în momentul numit trecerea la lecția nouă, situat între verificarea
cunoștințelor din lecția precedentă și dobândirea noilor cunoștințe. Testul este un instrument
utilizat de asemenea cu scop de evocare.Aplicat la începutul învățării are avantajul că fiecare
elev își autoevaluează conștient cunoștințele. Prezintă însă și dezavantajul că necesită mult
timp fiind stresantă și monotonă pentru elevi.
Pentru optimizare procesului de activare a cunoștințelor anterioare, în etapa de evocare
se utilizează diverse tehnici: brainstorming-ul, scrierea liberă, ciorchinele, gândiți-lucrați în
perechi-comunicați etc.Utilizarea acestor tehnici are mai multe avantaje: obligă pe toți elevii
să-și actualizeze cunoștințele despre subiectul dat, necesită resurse mici de timp, cunoștințele
anterioare sunt reorganizate într-o schemă nouă etc.
Toate modelele moderne de structurare a lecției prevăd momente de activitate
individuală a elevilor în care aceștia evocă cunoștințele și experiențele anterioare, se confruntă
cu noile informații conferindu-le sensuri,și le restructurează în forme diverse pentru a le
integra în sistemele mentale proprii sau prezintă rezultatele personale pentru a fi evaluate.
Integrarea în lecții a unor scurte situații de învățare sau de evaluare individuală este necesară
deoarece obligă toți elevii să se implice în rezolvare și să prezinte ideile, soluțiile sau opiniile
personale unui partener, unui grup sau profesor, ceea ce presupune o abordare și o evaluare
dim mai multe perspective.
Strategiile și tehnicile de studiu individual și scriere sunt valoroase deoarece
facilitează dezvoltarea autonomiei elevilor,îi ajută să devină capabili să fixeze scopuri și
obiective personale, să ierarhizeze prioritățile, să proiecteze, să organizeze, să monitorizeze, și
să dirijeze propria învățare și activitate, să decidă și să aplice strategii, metode și tehnici de
învățare și autoevaluare, să dozeze și să valorifice optim resursele de timp. Astfel, elevul
învață să învețe,manifestă inițiative, se angajează în activitate cu întregul potențial intelectual,
dovedesc spirit critic și creativ, dobândesc cunoștințe și competențe transferabile în contexte
noi.În lecțiile tradiționale, sarcinile de lucru individuale erau efectuate de obicei în cadrul
temelor pentru acasă, dar în condițiile moderne, prin exerciții de ghidare a studiului și a
scrierii, se asigură o învățare transparentă, explicită, cu sens, centrată pe nevoile reale ale
elevilor.
Modelele moderne de structurare a lecției implică momente de activitate în grupuri
mici, în alternanță cu cele individuale sau frontale. Activitățile în grupuri mici, constituite ca
autentice comunități de învățare/cercetare/educaționale, determină :
-relații pozitive, mai profunde, mai calde între elev
-dezvoltarea empatiei și coeziunii la nivelul grupului de elevi
-motivație intrinsecă, implicare în sarcină, dozarea mai bună a timpului
-stabilirea unor scopuri, obiective și prioritați comune
-dezvoltarea abilităților de comunicare etc
Aplicarea acestor strategii este fundamentată pe câteva principii:
-conținutul destinat elevilor să fie accesibil, interesant, actualizat, cu valoare aplicativă
-sarcina de lucru pentru elevi va fi formulată clar, explicit, pentru fiecare etapă sau
moment al lecției
 -rezultatele obținute pentru fiecare sarcină de lucru în grup vor fi evaluate frontal
pentru corectarea greșelilor, pentru completarea lacuneloretc.
Utilizarea tehnicilor bazate pe argumentare care promovează învățarea prin acțiune și
reflecție este eficientă deoarece elevii obțin cunoștințe printr-un efort propriu de gândire,
învață să susțină opiniile proprii prin argumente, să analizeze argumentele celorlalți și să le
contracareze prin contraargumente, să decidă schimbarea atitudinilor în funcție de puterea
persuasivă a argumentelor. Integrarea tehnicilor de argumentare în orice moment al lecției se
face cu ușurință și realizarea sarcinilor de lucru necesită resurse mici de timp.
Această învățare facilitează obținerea unor cunoștințe declarative temeinice, ca rezultat al mai
multor restructurări și abordări din diferite puncte de vedere, a unor cunoștințe procedurale și
competențe, ca rezultat al exersării.
Învățarea prin descoperire prezintă multe avantaje: elevii învață să cerceteze și să
rezolve singuri probleme desprinse din realitate; iși formează capacități, priceperi și
deprinderi specifice cercetătorilor; ei învață să lucreze individual și să colaboreze în grup etc.
Integrarea jocurilor didactice în structura lecțiilor este benefică pentru elevi la orice
vârstă deoarece îi motivează să se implice voluntar și cu plăcere în activitate, le dezvoltă
gândirea logicăși creativă, spiritul de inițiativă, de observare, de cooperare etc.
Folosirea unor noi strategii, modele și tehnici de predare,învățare și evaluare într-un
mod creativ, în funcție de conținutul lecțiilor, de elevii cu care se lucrează, de spațiu etc.
lecțiile vor deveni interesante și eficiente.
Înainte de a alege o metodă, este bine să ne punem problema modului cum învață
elevii, pentru a le crea cele mai bune condiții de instruire. În general, se estimează că doar
10% dintre elevi învață indiferent de metodele pedagogice aplicate, pentru restul de 90%,
strategiile aplicate jucând un rol preponderent.Pregătirea pentru a preda este o operă niciodată
terminată, care cere multă răbdare, dacă luăm în calcul lucrul cu elevii,înnoirile determinate
de evoluția disciplinei, școlii, societății. Dar este un drum care poate să-i rezerve multe
bucurii celui care îl urmează, iar noi, profesorii vom rămâne întotdeauna adevărați artizani,
atenți la calitatea activității lor evitând rutina și banalizarea în activitatea noastră de zi cu zi.

Bibliografie:

Bernadette Merenne-Schoumaker (1998), Organizarea procesului instructiv-educativ, editura

ALL EDUCATIONAL, București
Maria Eliza Dulama (2002), Modele, strategiiși tehnici didactice activizante cu aplicații în
geografie, editura CLUSIUM, Cluj-Napoca
Prof. Chivulescu Maria, Liceul Tehnologic Topoloveni