CAPITOLUL AL III-LEA

III. Activităţi, metode şi tehnici de predare a poveştilor şi schiţelor în

învăţământul primar

Activitatea de dezvoltare a exprimării corecte a elevilor este complexă. Aceasta se

desfăşoară în sfera întregului proces de învăţământ, la toate disciplinele, ca şi în activităţile
extraşcolare. Capacitatea de exprimare se formează şi se dezvoltă-precum şi cititul, scrisul,
calculul aritmetic prin efortul intelectual al elevului. Rigorile procesului de învăţământ reduc
considerabil ocaziile în care şcolarii pot să se exprime liber. Dacă nu se folosesc metode active
de învăţare, putem întâlni situaţii în care un elev nu vorbeşte liber pe parcursul mai multor ore,
zile, iar dacă totuşi intervine în lecţie, o face pentru a reproduce ceva cunoscut. În acest caz,
efortul intelectual al elevului neînsemnat, verbalizarea reducându-se doar la aspectul ei exterior.
Pentru ca lecţiile să se desfăşoare în condiţii optime, este clar că trebuie respectate anumite reguli
legate de intervenţia fiecărui elev.
În procesul didactic al studierii limbii române în şcoală se utilizează o variată gamă de
metode şi procedee, oferite fie de practica şcolară tradiţională, fie de didactica modernă.
Folosirea acestor metode şi procedee trebuie să fie determinată de realizarea unei învăţări active,
proces în care relaţia profesor-elevi să fie pusă sub imperativul activizării elevilor, profesorul
îndeplinind rolul unui ghid competent şi abil.
În continuare vom aborda metodele didactice moderne şi tradiţionale specifice limbii şi
literaturii române, pe care profesorul le are la dispoziţie, pentru realizarea eficientă a obiectivelor
generale şi speciale ale disciplinei.
3.1 Metode tradiţionale
Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici:
- pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a
educaţiei;
- sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al
instruirii, asadar comunicarea este unidirectionala;
- sunt predominant comunicative;
 - sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a
cunostintelor;
- au un caracter formal şi stimulează competiţia;
- stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;
- relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.Aceste metode
genereaza pasivitatea in randul elevilor.
3.1.1 Metoda de comunicare – este o metodă tradiţională de transmitere a informaţiei
căreia i se poate imprima un caracter activ. Activitatea elevilor este dirijată pas cu pas de
cuvântul profesorului şi constă în rezolvarea de sarcini mici, înlănţuite „într-o succesiune dată
de raţionamentul inductive al pedagogului. La concluziile parţiale şi finale elevii ajung sub
îndrumarea directă şi permanentă a acestuia, care le-a oferit pe parcurs situaţiilor tuturor
premiselor necesare, în ordinea gândită de el”(Parfene Constantin, Metodica studierii limbii şi
literaturii române în şcoală, Polirom, 1999, p. 24).
3.1.2 Conversaţia- este metoda cu un rol şi loc preponderant în practica didactică a
studierii limbii în şcoală şi aceasta datorită faptului că înlesneşte antrenarea elevilor în cercetarea
faptelor de limbă, în descoperirea regulilor, le cultivă gândirea logică, posibilităţile de exprimare,
încrederea în capacităţile proprii, priceperea de a folosi dialogul în vederea unei comunicări vii şi
clare.
Se foloseşte în cele două forme prevăzute de pedagogie: euristică şi catihetică.
Alături de conversaţie, analiza lingvistică este metoda principală de studiere a limbii în
şcoală. În funcţie de compartimentul limbii căruia se aplică, felul analizei lingvistice este: analiză
fonetică, lexicală, morfologică, sintactică, ortografiei şi a punctuaţiei şi analiza stilistică.
3.1.3 Învăţarea prin descoperire este metoda a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată din necesitatea revitalizării învăţământului şi din dorinţa activizării
autentice a procesului învăţării în şcoală.
Învăţarea e un proces, ceea ce înseamnă o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară într-
un anumit context spaţio-temporal.
3.1.4 Metoda problematizării este învăţarea prin rezolvarea de probleme sau, altfel spus,
prin explorarea alternativelor, este o variantă a euristicii, mai complexă, de aplicare a teoriei
învăţării prin descoperire.
 Sensul principal al aplicării acestei metodologii este de a încuraja activitatea mintală a
elevilor, de a provoca facultatea de combinare şi de a dezvolta invenţia şi creativitatea.O metodă
didactică frecvent folosită în practica didactică tradiţională este demonstraţia.Aceasta constă în
folosirea unui şir de raţionamente logice însoţite de utilizarea concomitentă a unor mijloace
intuitive pentru a concretiza, vizual, relaţiile abstracte din limbă. Metoda trebuie să pună
accentual nu pe imprimarea pasivă a imaginilor schematice, ci pe implicarea elevilor în
prelucrarea datelor sensibile, în antrenarea lor în demonstraţie.
3.1.5 Sinetica este o metodă prin excelenţă de exersare şi educare a creativităţii. Ea se
poate utilize în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului, luând înfăţişarea unei proceduri
euristice, destinată descoperirii noului sub forma jocului, de unde etichetarea ei ca fiind o metodă
de tip ludic.
3.1.6 Învăţarea prin exerciţiu presupune o repetare conştientă şi sistematică a unei
activităţi, în vederea formării de desprinderi şi priceperi de muncă fizică şi intelectuală,
consolidării cunoştinţelor teoretice, dezvoltând capacităţi şi aptitudini.
Această metodă comportă mai multe etape:
- prezentarea scopului şi a importanţei exerciţiului;
- explicarea în ansamblu a exerciţiului;
- demonstrarea exerciţiului de către profesor;
- exersarea de către elevi;
- cunoaşterea rezultatelor exerciţiului şi corectarea greşelilor.
Se foloseşte la majoritatea obiectelor de studiu sub formă de: exerciţii frontale,
desfăşurate cu întreaga clasă, exerciţii individuale, cu caracter operatoriu, şi exerciţii pe subgrupe
de elevi, executând lucrări diferite.
Eficienţa acestei metode depinde de respectarea unor cerinţe didactice cum sunt
capacitatea elevilor şi alegerea cu grijă a exerciţiilor în raport de scopul didactic propus.
3.1.7 Instruirea programată s-a dovedit eficientă la unele discipline de învăţământ,
precum matematica, fizica, chimia şi altele. Odată cu programarea materialului de învăţat, se
programează şi procesele psihice la care urmează să facă apel elevul, apoi procedeele de lucru.
După stabilirea obiectivelor urmărite, se selecţionează informaţiile fundamentale şi se ordonează
într-o strictă succesiune logică.
 Instruirea programată contribuie la optimizarea învăţării prin organizarea logică a
materialului şi stabilirea obiectivelor învăţării, urmate de evaluarea cunoştinţelor pe baza unor
întrebări după fiecare secvenţă informativă.
Deşi are avantaje, creează mari diferenţe între elevii clasei, care învaţă un număr diferit
de secvenţe într-o oră iar pe altă parte duce la o oarecare schematizare a gândirii şi la unele
dificultăţi în integrarea cunoştinţelor în sistem, iar cooperarea şi dialogul euristic sunt limitate.

3.2 Metode interactive

La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:
- acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;
- sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului
educaţional;
- sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
- sunt orientate spre proces;
- sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la
elevi, evaluarea fiind una formativa;
- stimulează motivaţia intrinsecă;
- relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina
derivă din modul de organizare a lecţiei. Prin metodele moderne se incurajeaza participarea
elevilor, iniţiativa si creativitatea.
3.2.1 Metoda Sinelg (Sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a
gândirii) Este o metodă prin care cel care învaţă, citeşte şi codifică un text pentru a-l înţelege în
mod activ şi pragmatic.
Etapele metodei sunt:
- elevii citesc textul individual, în perechi sau în grup de 3-4;
- elevii marchează pe marginea textului următoarele simboluri:
V pentru cunoştinţe confirmate/cunoscute;
 - pentru cunoştinţe infirmate/contrazise de text;
+ pentru cunoştinţe noi, neîntâlnite până acum;
? pentru cunoştinţe incerte, confuze;
- după încheierea lecturii, elevii trec informaţiile într-un tabel;
- rezultatele obţinute se discută pe grupuri şi se comunică profesorului, care le centralizează
într-un tabel similar la tablă sau pe o planşă ce va rămâne apoi afişată în clasă;
- cunoştinţele incerte se vor discuta în clasă, sau pot fi o temă pentru acasă, de stimulare a
cercetării. Metoda este eficientă în etapa de realizare a sensului, de învăţare şi înţelegere a
cunoştinţelor. Se poate utiliza cu success la orice tip de lecţie, fiind extrem de eficientă în lecţiile
de recapitulare, fixare şi consolidare, când se redimensionează conţinuturile şi se pot introduce
informaţii noi, mai atractive şi mai spectaculoase. Explozia stelară este o metodă de stimulare a
creativităţii, o modalitatea de relaxare a copiilor şi se bazează pe formularea de întrebări pentru
rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.Este eficientă în lectura după imagini deoarece
corespunde cerinţelor şi etapelor impuse de metodologia acesteia : enumerare, descriere,
interpretare.
3.2.2 Metoda asaltului de idei (brainstormingul) „este o metodă a discuţiei în grup, iniţiată
de A. Osborn (1953) cu funcţia distinctă de a înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate
soluţii a unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanţilor
la discuţie” (Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Polirom, 2006, p. 153).
Un moment de brainstorming se poate crea în orice etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare
de la 5 minute până la întreaga oră (50 minute). Pentru desfăşurarea optimă a unui brainstorming,
se impune respectarea unor reguli, enunţate de liderul grupului (profesorul, elevul) chiar de la
începutul activităţii:
- solicitarea de exprimare a ideilor rapid în fraze, propoziţii sau cuvinte scurte şi concrete
fără cenzură;
- sunt interzise aprecierile critice, ironiile, contradicţiile, orice manifestare de acest gen care
inhibă imaginaţia participanţilor;
- sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor
propuse de ceilalţi;
- imaginaţia trebuie să fie liberă, exprimându-se orice idee îi vin elevului în minte, care este
acceptată fără cenzură;
 - toţi elevii trebuie să comunice o idee.
3.2.3 Metoda lucrului pe grupe: este metoda utilizată atât în gimnaziu cât şi la liceu pentru
comentarea textelor literare. Avantajul utilizării acestei activităţi pe grupe constă în existenţa
comparaţiei între răspunsurile grupelor, al unei mai eficiente concretizări a rezultatului final.
Etapa organizatoare: - constituirea grupelor;
- rezolvarea unor sarcini ergonomice;
- formularea sarcinilor de lucru, activitatea fiecărui elev din grupă.
Exemplu: basmul popular Prâslea cel voinic şi merele de aur
Grupa1 - delimitarea elementelor fantastice de cele reale; stabilirea formulelor
caracteristice basmului şi evidenţierea rolului lor;
Grupa 2 - momentele subiectului (expoziţie, intriga, desfăşurarea acţiunii);
Grupa 3 - momentele subiectului (punct culminant, deznodământ);
Grupa 4 - explicare temei şi titlului basmului studiat.
Această metodă este utilă în gimnaziu si la orele de gramatică, atunci când dorim să facem
o recapitulare a noţiunilor învăţate, prin folosirea fişelor de lucru.
3.2.4 Ciorchinele este metodă de brainstorming neliniară care stimulează gândirea critică,
conexiunile dintre idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări şi corelări de cunoştinţe,
utilizând informaţii dintr-o sursă analizată. Fiind o metodă grafică ea poate fi utilizată pentru
reţinerea informaţiei dintr-un text, dar şi pentru observarea şi comentarea unei imagini sau film.
În mijlocul unei foi, într-un cerc se scrie un cuvânt, o sintagmă care să reprezinte subiectul. Pe
măsură ce vin ideile, se formează „ramuri” care se trec în cercuri mai mici pe lateral, legate de
subiectul principal prin linii. Aceste subiecte-ramură pot avea, la rândul, subiecte-mlădiţe. Un
subiect poate avea numeroase ramuri, iar o ramură numeroase mlădiţe.
Etapele de realizare ale metodei:
- stabilirea modalităţii de lucru: individual, pe grupe de 4-5-6 elevi sau cu întreaga clasă;
- se scrie un cuvânt ce urmează a fi cercetată în mijlocul foii;
- se poate utiliza metoda brainstorming-ului timp de 5 minute;
- se citeşte textul şi se observă imaginea într-un timp propus (15 – 20 minute);
- se notează individual ideile, sintagmele, cunoştinţele care le vin în minte elevilor în
legătură cu tema propusă în jurul cuvântului central, trăgându-se linii între acesta şi informaţiile
notate;
 - schimbul de idei – împreună cu colegul de bancă, apoi în grup, elevul discută şi
completează ciorchinele individual;
- se realizează un produs al grupei sau al clasei, un afiş pe coală mare, fiecare grupă
foloseşte altă culoare de scris stabilită la început şi se fixează timpul de lucru (10 minute);
- produsele finale se afişează şi se realizează turul galeriei;
- raportorul grupei prezintă produsul şi răspunde întrebărilor;
- se face autoevaluarea şi evaluarea pentru fiecare produs în parte, după criterii dinainte
stabilite şi cunoscute de elevi.
3.2.5 Metoda acvariului sau a interacţiunii observate urmăreşte gradul de interacţiune şi
de influenţare reciprocă dintre membrii grupului. Utilizarea ei asigură un mediu dinamic şi
permisiv de exprimare a unui spectru larg de idei, opinii, soluţii, argumente şi contraargumente,
atitudine şi afectivitate.
3.2.6 Metoda mozaicului sau metoda grupurilor interdependente îmbină învăţarea
individuală cu învăţarea în echipă. Ea are un pronunţat caracter formative, astfel îşi concentrează
atenţia asupra dezvoltării capacităţilor de ascultare, vorbire, reflectare, gândire creativă,
rezolvare de probleme şi cooperare.
3.2.7 Metoda cubului este o metodă utilizată atunci când se urmăreşte explorarea unui
subiect sau unei atitudini din mai multe perspective.
În concluzie, se poate spune că ceea ce este comun tuturor acestor metode, în esenţă
euristice, bazate pe descoperire, este faptul că acestea transformă elevii din simpli receptori ai
ştiinţei gata făcute în producători ai propriilor cunoştinţe.