Metode moderne de

învăţământ
Proiect realizat de:

1.Cucu Elena-Lavinia
2.Enache Marinela
3.Gheorghiu Laura-Dumitrela
4.Naiță Alina
5.Brustureanu Ana Maria
6.Agafiței Maria Bianca
• Cuprins:
1. Prezentare generală
2. Distincții ale trecerii de la metodele clasice la metodele moderne;
Avantaje/Dezavantaje
3. Prezentarea unor metode moderne de predare-învățare (metode şi
tehnici interactive intra şi inter-grupale, metode şi tehnici de fixare şi
sistematizare; metode şi tehnici de rezolvare de probleme)
 • Prezentare generală
• Predarea este o sarcină complexă, cu multe fațete. O listă de metode sau tehnici de predare ar
include multe idei și exemple, iar prezentarea lor completă se regăsește în cărți întregi. Cu toate
acestea, este posibil să le grupăm în categorii generale de metode sau tehnici de predare, care
sunt esențiale pentru o predare eficientă.
• Profesorului îi revine responsabilitatea să utilizeze o varietate de metode de predare care sunt
potrivite cu strategia aleasă, astfel încât situația educativă să răspundă următoarelor deziderate:
1. Învățarea să fie adaptată la toate tipurile de elevi și să satisfacă nevoile diverse
2. Să ia în considerare atât strategiile didactice,cât și conținutul programelor de studii pentru
diferitele domenii ale cunoașterii
3. Prin metodele alese să se dezvolte atitudinile, abilitățile și cunoștințele care facilitează
învățarea independentă.
•Clasificarea metodelor

•după criteriul istoric (acela al raportării metodelor la exigențele timpului în care se desfășoară procesul didactic), se operează distincția între metodele mai vechi, clasice, tradiționale (expunerea, conversația, exercițiul) și metodele noi, moderne.

•Caracteristicile și diferențele esențiale dintre o metodologie și alta rezultă din faptul că metodele tradiționale, mult mai rigide, se raportează la un model învechit de învățământ, în timp ce metodele moderne, mult mai flexibile, mai suple, exprimă cerințele unui nou model de educație, extrem de dinamic, reflectare a unor realități și nevoi socioculturale specifice epocii moderne.
• De unde a apărut nevoia de înmulțire și diversificare a
metodelor ?
• Motivele sunt numeroase. Trebuie să recunoaștem că există o mare diversitate de
moduri în care învață copiii în școală și în afara ei. În acest univers al diversității
pedagogice, nici o situație de învățare nu este identică cu alta. Fiecare diferă de
celelalte prin sarcini și natura conținuturilor, prin ambianța psihopedagogică și
modalitățile deosebite la reacția individuală și colectivă. Fiecare copil trăiește în
felul lui unic, toți pun în joc forme variate de reprezentare a realității, în funcție de
evoluția lor intelectuală, afectivă pe care au parcurs-o.
• Prin urmare, așa cum subliniază și B.F.Skinner, pot fi puse în acțiune tot atâtea
metode de învățare, câte comportamente umane există. Ceea ce face ca la vechile
metode să se adauge alte și alte noi metode.
• Diferențele între metodele clasice și metodele
moderne:
Metode clasice Metode moderne
-acordă prioritate instruirii -trec formarea elevului înaintea
instruirii
-sunt centrate pe conținut,pe -sunt centrate pe elev, pe
însușirea materiei exersarea și pe dezvoltarea
capacităţilor şi aptitudinilor
-acordă intâietatea activității -prioritate au activitatea şi
profesorului participarea elevului
-pun accent pe predare -trec învăţarea înaintea predării
-elevul este privit ca obiect al - elevul este atât obiect cât şi
instruirii subiect al actului de instruire şi
educare, al propriei sale formări;

-sunt abstracte şi formale -pun accent pe contactul direct cu

realitatea
Metode clasice Metode moderne
-au prea puţin caracter -cultivă spiritul aplicativ, practic
aplicativ şi experimental
-promovează competivitatea -stimulează cooperarea și
ajutorul reciproc
-se bazează pe o motivaţie -motivaţie intrinsecă - izvorăşte
extrinsecă cu elemente de frică, din actul învăţării, din bucuria
constrângere; succeselor obţinute
-profesorul este transmiţător de -profesorul este organizator,
cunoştinţe îndrumător și animator, ce
catalizează energiile celor ce
învață
-disciplina învăţării este -disciplina învăţării derivă din
impusă prin constrângere organizarea raţională a
activităţii
 Avantajele și dezavantajele metodelor moderne
1. Avantajele metodelor moderne:
- activizează elevii, îi antrenează într-o participare autentică şi responsabilă;
- facilitează transferul de informaţii, prin scenariile variate,prin implicaţiile ludice;
- stimulează gândirea, imaginaţia, creativitatea;
- dezvoltă abilităţile de comunicare;
- constituie alternative interesante de evaluare/autoevaluare;
- cultivă valori şi atitudini;

2. Dezavantajele metodelor moderne:

-valoarea potențialul cognitiv și achizițiile de conținut sunt minime;
îi obosesc mult pe participanți care nu se pot concentra pe rezultatele celorlalte grupe;
-nu se pot transmite conținuturi științifice riguroase și corecte;
-există riscul repetării obositoare;
-timpul de lucru pentru rezolvarea sarcinilor este întotdeauna insuficient;
-abilitățile formate nu se regăsesc în evaluările consacrate
 Metode moderne de predare-învățare

Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie,

deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii,
ale inteligenței, ale imaginației și creativității.
• Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup:

• 1. Metode şi tehnici de predare – învăţare interactivă în

grup
• 2. Metode şi tehnici de fixare şi sistematizare a
cunostintelor si de verificare/evaluare alternativa
interactiva
• 3. Metode şi tehnici de rezolvare de probleme prin
stimularea creativității
Exemple de metode şi tehnici interactive intra şi inter-grupale,
componente esenţiale ale strategiilor interactive
Specificul strategiilor interactive de grup şi implicit al metodelor şi tehnicilor este faptul că ele
promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare
mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea elevului sau
studentului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformaea acestora în
stăpânii propriilor transformari şi formari.

I. Metode şi tehnici de predare – învăţare interactivă în grup:

1.Metoda predării – învăţării reciproce

2.Metoda mozaicului
1.Metoda predării-învătării reciproce
Strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere unui text. Elevii
interpretează rolul profesorului, instruindu -şi colegii. Este centrată pe patru
strategii de învăţare folosite de oricare face un studiu de text pe teme sociale,
ştiinţifice, sau un text narativ (poveşti, nuvele, legende).

Aceste strategii sunt:

•REZUMAREA – expunerea a ceea ce este mai important din ce s-a citit;
•PUNEREA DE INTREBĂRI – listarea unei serii de întrebări despre informaţiile
citite;
•CLARIFICAREA DATELOR - presupune discutarea termenilor necunoscuţi,
soluţionarea neînţelegerilor ;
•PRECIZAREA (DIAGNOSTICAREA) – exprimarea a ceea ce cred elevii.
Desfăşurare/etape:
•se împarte textul spre studiu;
•clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri ;
•fiecare grup îşi exercita rolul asumat.
Avantaje:
•este o strategie de învăţare în grup;
•ajută elevul la învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de
muncă intelectuală, ce pot fi utilizate apoi, independent;
•dezvolta capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei, capacitatea de
ascultare activă;
•stimulează capacitatea de ascultare pozitivă .
2. Metoda Jigsaw (mozaicului)
Presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea
achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup (îmbină
învăţarea individuală cu cea în echipă).
Desfăşurare/ etape:
1.Fiecare membru al echipei - de 4 elevi - primeşte un cartonaş cu un număr de la
unu la patru, şi are ca sarcin ă să studieze în mod independent, subtema
corespunzătoare numărului său. El trebuie sa fie expert în subtema sa.
2. Independent, fiecare elev citeşte subtema lui.
3. Constituirea grupurilor de experţi. Are loc faza discuţiilor în grupurile de
experţi. Scopul este să se instruiască cât mai bine, având responsabilitatea propriei
învăţării şi a predării şi învăţării colegilor din ech ipa iniţială.
4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare. Faza raportului de echipă.
Avantaje:
•este o metodă care dezvoltă încrederea în forţele proprii ale pa rticipanţilor ;
•dezvoltă abilităţi de comunicare (de ascultare şi de vorbire);
•dezvoltă abilităţi de reflectare, de gândire creativă; de rezolvare de probleme şi de
cooperare.
II. Metode şi tehnici de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor

Exemple:
● Tehnica Lotus;
● Harta cognitivă;
● Metoda R.A.I;
● Matricele;
● Lanţurile cognitive;
● Scheletul de pește;
● Pânza de păianjăn;
● Cartonaşele luminoase
 Metoda R.A.I.
 
Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel:

● La sfârşitul unei lecţii profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma
predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingi de la un elev la altul.
● Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.
● Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă
întrebare.
● Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus
întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
● În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare,
este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea.
● Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat
la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.
 
 Tehnica Lotus
 
• Presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală.
Problema sau tema centrală determină cele opt idei secundare care se construiesc în
jurul ei, aşa cum sunt petalelor florii de nufăr.
 

Etape:
● Profesorul anunţă tema centrală;
● Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei
secundare ale temei centrale;
● Ideile secundare se trec în diagramă;
● Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcţie de numărul de elevi din clasă;
● Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Fiecare grup lucrează independent, la
dezvoltarea uneia dintre ele;
● Prezentarea în faţa colectivului a rezultatelor fiecărui grup în parte;
● Completarea diagramei pe baza ideilor expuse de fiecare grup şi a discuţiilor purtate între membrii grupurilor în scopul
clarificării şi corectării.
 Harta cognitivă
Mod diagramatic de expresie, o metodă aplicabilă la toate nivelurile şi la toate disciplinele. Esenţială este modalitatea în
care sunt structurate cunoştinţele. Se realizează o listă cu 10- 15 concepte cheie sau idei despre ceea ce ne interesează
şi câteva exemple. Pornind de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi conceptuale.
 
Etape:
● Se transcrie fiecare concept/ idee şi fiecare exemplu pe o foaie.
● Se aranjează mai întâi conceptele generale, iar celelalte mai jos- nu se trec exemplele.
● Se pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi pentru a le explica mai bine pe cele
existente.
● Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu care relaţionează.
● Se scrie câte un cuvânt pentru a explica relaţia dintre conceptele conexate.
● Se trec exemplele sub conceptul de care aparţin.
● Se copiază rezultatul obţinut, realizând harta conceptuală pe o foaie de hârtie.
 
 III. Metode
1. Brainstorming-ul
şi tehnici de învățare bazate pe rezolvarea de probleme
Este o metodă de rezolvare creativă a problemelor, iniţiată de A. Osborn, în 1948.
Metoda brainstorming-ului (asalt de idei, furtună în creier) are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii, de
idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în vederea obţinerii, prin combinarea lor, a unei soluţii complexe, creative,
de rezolvare a problemei puse în discuţie.

În cadrul brainstorming-ului se respectă un set de reguli foarte importante:

-toate ideile au caracter de cunoştinţe şi vor fi tratate ca atare de către participanţi;
-exprimarea ideilor mai neobişnuite de către participanţi va fi încurajată de moderatorul discuţiilor;
-nu se va critica nici o sugestie;
-se încurajează combinaţiile de idei;
Avantaje ale metodei:
-stimularea creativităţii;
-dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţii de argumentare;
-dezvoltarea competenţelor de comunicare;
-formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
-participarea activă a tuturor elevilor/cursanţilor;
-sporirea încrederii în sine şi a spiritului de iniţiativă;
-dezvoltarea unui climat educaţional pozitiv;

Limite:
-consum mare de timp;
-reuşita metodei depinde de calităţile moderatorului de a conduce discuţia în direcţiadorită;
-poate fi obositoare şi solicitantă pentru participanţi;
-propune soluţii posibile de rezolvare a problemei, nu şi o rezolvare efectivă a acesteia.
 2. Metoda pălăriilor gânditoare
Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria
aleasă . Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Membrii grupului își aleg
pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liber să spună ce
gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care-l joacă.

Culoarea este cea care definește rolul:

Pălăria albă – DATE și FAPTE
Pălăria roşie – EMOȚII si INTUIȚIE
Pălăria neagră – NEGARE, PESIMISM
Pălăria galbenă – OPTIMISM
Pălăria verde – CREATIVITATE
Pălăria albastră – PROCESARE, CONDUCERE

Avantajele metodei pălăriilor gânditoare:

– Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și individuală.
– Dezvoltarea capacității sociale a participanților de intercomunicare și toleranța reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
– Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor
– Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și interpersonale
– Poate fi folosită la diferite discipline

Dezavantajele metodei:

– Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a mai purta și altă pălărie
– Pot apărea conflicte între elevi.
 3. Explozia stelară
Explozia stelară este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară brainstorming-ului. Începe din centrul
conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări la fel ca o explozie stelară.

Cum se procedeaza?
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun
punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce? Cine? Unde? De ce? Când?

Lista întrebărilor inițiale poate genera altele neașteptate care, posibil, solicită o și mai mare concentrare pentru a
răspunde la ele.
Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiune între concepte. Este o
modalitate de stimulare a creativității pe grupe.
 4. Philips 6/6
Metoda Philips 6/6 a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Philips
(de unde și provine numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan.
Este similară brainstorming-ului și metodei 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea
discuției celor 6 participanți la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea producției
creative, ca și în cazul metodei 3/6/5.
 • Etapele metodei Philips 6/6
Modul de desfășurare a unei reuniuni Philips 6-6 (în antrenamentul
grupurilor creative propriu-zise) cuprinde etapele :
          1) organizarea subgrupurilor, desemnarea liderilor, lansarea
problemei de soluționat , 4 minute;
          2) producerea ideației rezolutive, concomitent în toate subgrupurile,
6 minute
          3) colectarea rapoartelor de la fiecare lider de subgrup- 2 minute.
          4) elaborarea deciziilor.
 • Avantajele metodei Philips 6/6
Elevii participă la dezbatere - sprijinire reciprocă - și își construiesc împreună linii de
argumentare determină dobândirea de către ei - chiar şi cei mai timizi sau cu un ritm mai
lent al învățării - a încrederii în propriile posibilități de înțelegere sau de elaborare a unei
opinii, câștigarea respectului colegilor față de capacitățile manifestate în construirea unui
răspuns comun.

Sintetic, avantajele acestei metode se construiesc pe faptul că „asigură abordarea mai

multor aspecte ale unei probleme într-un timp limitat, facilitează comunicarea şi
exprimarea, confruntarea şi luarea deciziilor.”   
 5. Metoda Frisco
Metoda Frisco are la bază interpretarea din partea participanților a unui rol specific,
care să acopere o anumită dimensiune a personalității, abordând o problemă din mai
multe perspective.

Astfel membrii grupului vor trebuii să joace, fiecare pe rând, rolul pesimistului și rolul
optimistului. Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei
patru băieți din San Fransisco) iar scopul ei este de a identifica problemele cele mai
complexe și dificile și de a le rezolva pe căi simple și eficiente.

Solicită din partea elevilor/ studenților capacități empatice, spirit critic, punând
accent pe stimularea gândirii, a imaginației și a creativității.
Etapele metodei Frisco
1. Etapa punerii problemei: profesorul
sau elevii/studentii sesizeaza o
situatie-problema si a propun spre
analiza;

2. Etapa organizarii colectivului: se

stabilesc rolurile: conservatorul,
exuberantul, pesimistul, optimistul si cine
le joaca. Rolurile pot fi abordate
individual sau, in cazul colectivelor
numeroase, acelasi rol poate fi jucat de mai
multi participanti concomitent, acestia
formand o echipa.

3. Etapa dezbaterii
colective: fiecare interpreteaza
rolul ales si-si sustine punctul
de vedere in acord cu acesta
Bibliografie:
1. Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
2. Constantin Cucos, Pedagogie, ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Polirom,
Iași, 2014.
3. Crenguța Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2006.
Vă mulțumim pentru atenție!