GENUL LIRIC

Definiţie: Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care autorul îşi transmite către
cititor în mod direct sentimentele, ideile, concepția despre lume.
Denumirea de liric vine de la faptul că textele erau însoţite (în antichitate) de
acompaniament la liră.

Instanțele comunicării în textul liric :

AUTOR – EUL LIRIC – EXPRESIE POETICĂ

Textul liric CONȚINUT (creează un univers poetic, o lume pobibilă, cu o

deosebită forță de sugestie)
EXPRESIE (limbaj poetic care nu explică, ci sugerează)

Trăsături:
1. Îşi face prezenţa eul liric prin pronume, adjective pronominale şi verbe la persoana
întâi, precum şi prin forme de plural. Mărcile eului liric pot fi și pronumele, verbele la
peroana a II-a, interjecțiile (mărci ale adresării directe).
2. Se creează o lume posibilă, un univers poetic cu o deosebită forţă de sugestie, care se
adresează sensibilităţii cititorului, prin intermediul figurilor de stil şi al procedeelor artistice.
3. Limbajul poetic nu explică, ci sugerează prin intermediul imaginilor artistice
(vizuale, auditive, motorii, olfactive, chinestezice, tactile, sinestezice).
4. Operele lirice au un profund caracter subiectiv.
5. Modurile de expunere sunt: descrierea subiectivă, monologul liric şi dialogul
imaginar.
6. Neavând personaje și acțiune, opera lirică nu se poate povesti, ci doar interpreta,
analiza.

LIRISMUL poate fi:

 Subiectiv caracterizat prin:
- eul liric este instanța emițătoare a discursului liric;
- discurs reflexiv;
 - prezența monologului liric
- prezent în: elegie, oda, imnul, idilele, psalmii, meditația.

 Obiectiv caracterizat prin:

- discurs liric impersonal, caracterizat de obiectivitate;
- se utilizează persoana a III-a;
- se întâlnește în poezia descriptivă, poezia alegorică, ”Lirica
măștilor”, ”lirica rolurilor”