METODE ACTIVE

COLEGIUL TEHNIC DE TURISM ŞI ALIMENTAŢIE “Dumitru Moţoc” Galaţi

FORMAREA ATITUDINALĂ DIN

PERSPECTIVA
TRANSDISCIPLINARITĂŢII ÎN
PREDAREA DISCIPLINELOR
TEHNOLOGICE
 În societatea actuală are loc un proces dinamic
Care obligă toate categoriile sociale să ţină pasul cu
evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei.
Nevoile şi cerinţele copiilor “actori” pe scena
educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a
modului de abordare a activităţii didactice .
A apărut termenul de educaţie modernă.
 Regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă
să schimbăm relaţia cu elevii şi între elevi, promovând
sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin noile strategii
pe care ni le propunem.
Se pot realiza lecţii interesante de care să fie mulţumit
atât profesorul cât şi elevul; organizarea şi aplicarea
metodelor noi în activitatea instructiv educativă care
poate fi una
- cooperantă,
- modernă,
- activă
- flexibilă,
- accesibilă,
- plăcută,
- democratică
Pentru a realiza aceasta nu este foarte greu. Dar orice
început are semne de întrebare.

Sfatul nostru !

NU VI LE PUNEŢI ! Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă însă

un moto:

SCHIMB, MĂ SCHIMB, VĂ SCHIMB, REUŞESC !

Clasificarea metodelor de învăţământ
( după I. Cerghit )
 Sistemul şi clasificarea metodelor
de instruire
Criterii Clasificări
• Metode tradiţionale, clasice, denumite şi didacticiste.
1. Criteriul istoric • Metode noi sau moderne.

• Metode generale, care se aplică în întreg procesul de

2. Aria de aplicabilitate, învăţământ, în predarea tuturor disciplinelor.
gradul de generalitate • Metode particulare sau speciale folosite în predarea
anumitor discipline de învăţământ sau pe anumite trepte
de şcolarizare.

3. Gradul de angajare a • Metode pasive

elevilor în procesul de • Metode active
învăţare
• Metode verbale, livreşti, bazate pe cuvânt.
4. Modul de prezentare • Metode intuitive bazate pe observarea directă a
a cunoştinţelor obiectelor şi fenomenelor sau a substitutelor acestora.
• Metode bazate pe acţiune.
 Criterii Clasificări
5. Sarcina didactică • Metode de comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe.
îndeplinită preponderent • Metode de repetare şi consolidare a cunoştinţelor.
• Metode de formare de priceperi şi deprinderi.
• Metode de evaluare a rezultatelor învăţării.

• Metode algoritmice prin care activitatea de învăţare este

6. Gradul de dirijare a dirijată riguros, pas cu pas.
învăţării, modul de • Metode semialgoritmice care propun o dirijare parţială
administrare a experienţei ce lasă loc şi independenţei, posibilităţii de
ce urmează a fi însuşită autoorganizare.
• Metode euristice ce promovează investigaţia personală,
libertatea subiectului de a alege căile de rezolvare a
problemelor.
7. Tipul de învăţare • Metode de învăţare prin receptare.
promovat • Metode de învăţare prin descoperire.
• Metode de învăţare prin acţiune practică.

• Metode de învăţare prin creaţie.

8. Modul de organizare a • Metode frontale, de activitate cu întreaga clasă.
activităţii • Metode de învăţare în grup.
• Metode de activitate în perechi.
• Metode individuale.
 Metode tradiţionale şi interactive
Tradiţionale
• Centrate pe profesor(sursa de
informaţii)
• Comunicarea unidirecţională
• Transmitere de cunoştinţe
• Evaluare = reproducere
• Pasivitatea copiilor
• Autoritatea cadrului didactic
Interactive
• Centrate pe elev si pe activitate
• Comunicare multidirecţională
• Accent pe dezv. gândirii, formare de
aptitudini,deprinderi
• Evaluare formativă
• Încurajează participarea
copiilor, iniţiativa, creativitatea
• Parteneriatul cadru didactic /elev
 Ce fac elevii ?
• Copiii se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi
ideile.
• Învaţă cum să înveţe ,se exprima liber,
experimentează
• Copiii trebuie să fie capabili:
- să asigure conducerea grupului,
- să coordoneze comunicarea,
- să stabilească un climat de încredere,
- să poată lua decizii,
- să medieze conflicte
- să fie motivaţi să acţioneze conform cerinţelor
profesorului.
 Ce face profesorul ?
• Stabileşte criteriul de grupare şi dimensiunea
grupului (de la 2 la 6 copii).
• Stabileşte regulile de lucru
• Explică foarte clar obiectivele activităţii, specifică
timpul pe care îl au copiii la dispoziţie.
• Pregăteşte spaţiul şi materialele
 GRUPURILE

Defineşte un număr de persoane care comunică între ele,

destul de des, într-o perioada de timp . Numărul lor este mic astfel
încât să poată comunica cu toţi ceilalţi direct ,nu prin intermediul
altora.
Grupul se bazează pe interrelaţia dinamică a cinci elemente:
- activităţi
- sentimente
- norme de conduită
- interacţiune
- Comunicare

Caracteristicile grupului

- coeziune (solidaritate, sentiment de ataşament, comunicare);

mărimea grupului influenţează coeziunea lui
- diferenţiere – diferenţierile în cadrul grupului sunt date de
relaţiile de putere şi sistemul de prestigiu
 FELUL GRUPURILOR ŞI TEHNICI DE CONSTITUIRE A
GRUPULUI

• Grupuri de studiu formale (copiii sunt “motorul” procesului de

învăţare), ei sunt antrenaţi în activităţi intelectuale, organizează
materialul, integrează noţiunile noi în structurile conceptuale
cunoscute;
• Grupurile spontane –grupuri ad-hoc, pentru intervale scurte de
timp
• Grupuri de bază – pe termen lung ,eterogene,cu membri
permanenţi

TEHNICI DE CONSTITUIRE A GRUPULUI

• Grupare aleatorie (prin numărare, prin bilete, tragere la
sorţi,loterie, nume de flori, animale
• Grupare prin distribuire stratificată - constituirea grupului pe o
singură caracteristică comună (stil de învăţare, pasiuni
comune), pe baza unui test, chestionar oral.
• Grupuri constituite de profesor - are o componentă
reprezentativă pentru structura valorică
• Grupuri după opţiunea elevilor - puţin recomandat
 A. Introducere
Procesul de predare are trei faze, iar fiecare necesită
metode adecvate. (Vezi metoda PAR)

• Prezintă: Metode de prezentare de noi cunoştinţe elevilor sau de

încurajare în a le găsi singuri, ceea ce poate implică :
- fapte,
- teorii,
- concepte,
- povestiri etc.
• Aplică: Metode care să-i oblige pe elevi să aplice noile cunoştinţe
care le-au fost doar prezentate. Aceasta este singura modalitate
de a te asigura că elevii formează concepte despre noul material
pentru a îl înţelege, a şi-l aminti şi al folosi corect pe viitor.
• Recapitulează: Metode de încurajare a elevilor să îşi amintească
vechile cunoştinţe în vederea clarificării şi concentrării asupra
punctelor cheie, asigurării unei bune înţelegeri şi punerii în
practică şi verificării cunoştinţelor mai vechi.
• Acest material pune accentul pe metode active de prezentare a
noilor cunoştinţe elevilor.
 B. De ce să folosim strategii de
‘‘prezentare’’ activă?
Toate studiile arată că învăţarea vine în urma exerciţiului,
adică punând în practică ceea ce am învăţat pentru a putea, de
exemplu, răspunde la întrebări. Acest lucru îi determină pe elevi
să prelucreze informaţia şi să îi confere un sens găsit de ei. Acest
proces este numit ‘’constructivism’’.

Studiile subliniază faptul că metodele active:

• Creează o învăţare mai profundă şi o mai bună aplicare a
cunoştinţelor
• Elevii dau dovadă de o mai bună memorare
• Elevii dezvoltă aptitudini de gândire mai bune
• Sunt mai apreciate de elevi
• Învăţarea activă îi determină pe elevi să-şi formeze propria lor
înţelegere a materialului şi propria perspectivă.
Verifică nivelul de învăţare
• Se poate obţine feedback asupra măsurii în care elevii
înţeleg materialul şi pot corecta aspectele înţelese
greşit.
• Elevii îşi dezvoltă propriile aptitudini de gândire şi de
înţelegere propriu-zisă a temei, exersând în acelaşi
timp şi aptitudinile care le vor fi verificate.

Îţi uşurează munca :

• Sporeşte participarea activă, constructivă a elevilor
• Lecţiile tale vor avea un impact mai puternic şi vor fi
mult mai interesante
• Îţi poate oferi o clipă de răgaz şi posibilitatea de a
nota !
C. Folosirea unei liste de strategii de predare
Puteţi folosi lista de strategii care urmează, în trei moduri principale :

I. Răsfoieşte următoarea listă de strategii de predare pentru a

găsi câteva care să se potrivească ţie şi elevilor tăi. Alege orice
strategie care te ajută cel mai bine sa îţi atingi scopurile.
(ajustarea la un scop).
II. Poţi crea un Manual de Strategii de Predare pentru echipa
ta :Echipa ta poate folosi lista (disponibilă în forma editată
electronic) ca parte a unei strategii pentru a :
1. Găsi metode aplicabile la materia ta .
2. Alege anumite metode pentru anumite subiecte/lecţii etc.
3. Obţine cele mai bune strategii de predare de la echipa ta pentru
a le adăuga la listă.
4. Pentru subiecte/ecţii/secţiuni din programa dată, pentru a alcătui
un manual de strategii de predare care să se potrivească planului
de muncă.
III. Poţi crea un plan de lucru activ pentru echipa ta : Poţi crea
un plan de lucru care să-ţi ofere activităţi adecvate fiecărei etape
a predării unei teme. Aceasta poate fi realizată de catre echipa ta,
astfel ca întreaga echipa sa dispună de cele mai bune metode.
D. Lista Strategiilor de Învăţare Activă pentru a
prezenta elevilor noi cunoştinţe

• Metode care cer pregătire minimă sunt oferite

la începutul fiecărei secţiuni a listei :
D(I) Metode care necesită o foarte scurtă
pregătire şi puţine resurse
D(II) Metode care necesită materiale de
distribuit (fotocopii sau seturi de cartonaşe)
D(III) Activităţi care necesită o pregătire
puţin mai amplă, în ordine crescătoare a
gradului de dificultate.
 D(I) Metode care necesită doar o foarte scurtă pregătire

1. Predare prin întrebări

Puneţi o întrebare  Elevii oferă  Profesorul
un răspuns completează
parţial răspunsul

→ (Elevii oferă un răspuns parţial)

2. Bulgăre de zăpadă
3. Brainstorming
4. Experimentul Gândului (Empatia)
5. Roata
 D(II) Metode care necesită resurse cum ar fi
fotocopii sau seturi de cartonaşe care se distribuie
elevilor
• Strategiile de mai jos necesită din partea elevilor o
înţelegere a textului, a casetelor video, a CD-urilor, sit-
urilor de internet şi a celorlalte resurse. De obicei,
explicaţiile se referă la fotocopiile distribuite sau ‘texte’,
dar aici sunt incluse orice alte resurse adecvate. Cu cât
acestea sunt mai variate, cu atât e mai bine.
• Procesul de învăţare necesită o activitate de ‘’aplicare’’
care merge dincolo de informaţia furnizată în mod direct -
de exemplu, o întrebare asemănătoare cu cele din lucrări
în legătură cu materialul respectiv, pentru a vă asigura că
au procesat materialul şi si-au dezvoltat propria înţelegere.
 METODE :
6. Învăţare cooperantă – Echipele alcătuiesc întrebări pe
baza materialului
7. Puncte-cheie
8. Cum funcţionează?
9. Întrebări pe baza textului
10. Transformare
11. Explicaţiile elevilor
12. Titluri
13. Harţi/diagrame/desene
14. Rezumatul
D(III) Activitati care implica o pregatire putin
mai larga ; se incepe cu cele mai simple
• METODE :
15. Hotarari - Hotarari
16. Prezentarile elevului
17. Exemplare explicative (Caroll, 1994) – pentru predarea aptitudinilor
18. Predare de catre elevi - Pentru predarea de aptitudini
19. Jigsaw – O metoda de invatare cooperanta
20. Controversa academica – O metoda de invatare
cooperanta cu rezultate extraordinare
21. Intrebari ’’Bulgare de zapada’’
22. Invatarea individuala
23. Ochelari
24. Competenta de a judeca
25. Comparatie si contrast
 AVANTAJELE METODELOR DE GÂNDIRE CRITICĂ

• Dezvoltarea pe termen lung a relaţiilor

deschise, de colaborare
• Dezvoltarea capacităţii elevilor de a gândi
critic
• Stimularea învăţării independente
• Asumarea responsabilităţii elevilor faţă de
propriul proces de învăţare
• Înţelegerea logicii argumentelor
• Sintetizarea unor idei provenite din surse
diferite
• Formarea unor opinii argumentate
 CADRUL DE ÎNVĂŢARE

● EVOCARE:
• realizarea unor corelaţii cu lecţia anterioară din
perspectiva noului subiect predat
• captarea interesului pentru noile aspecte care vor
fi abordate

● REALIZAREA SENSULUI
●REFLECŢIE: fixarea, consolidarea cunoştinţelor
 1. ÎNTREBĂRILE

• Metodele de gândire critică se bazează pe

folosirea unei game largi de întrebări care
stimulează participarea elevilor la discuţie şi să
determine soluţiile din perspective variate.

Nu sunt recomandate:
• întrebările închise ( cu răspuns „da” sau „nu” );
• întrebările care direcţionează răspunsul ( „nu este
aşa că…” );
• întrebările care solicită exclusiv memoria
 TIPURI DE ÎNTREBĂRI CARE STIMULEAZĂ
GÂNDIREA CRITICĂ:
• Ce s-a întâmplat? (elevii sunt ajutaţi să-şi clarifice perspectiva
asupra problemei)
• De ce s-a întâmplat? (elevii sunt ajutaţi să înţeleagă cauze, efecte)
• De ce au făcut aşa? (permite deplasarea accentului spre căutarea
motivelor, cauzelor interioare)
• Se putea face şi altfel? (se încurajează ideea că acţiunile sunt de
fapt rezultatul unei alegeri sau sunt influenţate de faptul că nu au ales
cea mai bună alternativă posibilă)
• Poţi să faci şi tu? (este deschisă ideea transpunerii teoriei în
practică)
• Ce ai fi făcut tu dacă erai într-o asemenea situaţie?
• Ce crezi că a simţit cel în cauză?
• Ce ai fi simţit tu într-o asemenea situaţie? (permit observarea
măsurii în care elevii folosesc empatia în anumite situaţii, în ce
măsură pot identifica alternative, dar şi dezvoltarea inteligenţei
emoţionale a elevilor)
• A fost drept/corect/ ?
• A fost greşit? De ce? (permit urmărirea stadiilor dezvoltării morale)
 ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE

• Strategie de instruire structurată şi

sistematizată, fundamentată pe organizarea
elevilor în grupuri mici ce lucrează împreună,
pentru a atinge un ţel comun
• Îmbinare optimă de metode (specifice gândirii
critice) – mijloace de învăţământ integrate
eficient - forme de instruire (preponderent
grupal, alternat cu individual şi frontal)
 SPECIFICUL ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE

Elevii învaţă prin interacţiune cu ceilalţi, nu unii

alături de ceilalţi;
• Orientare spre asigurarea dimensiunii sociale a
învăţării (competenţe sociale – argumentare,
ascultarea opiniei celorlalţi, a construi un punct de
vedere, gândire colectivă, atitudine deschisă, activă,
bazată pe iniţiative personale, responsabilitate
colectivă şi individuală, construirea autonomiei
necesare învăţării, deprinderi de comunicare
interpersonală)

• Orientare pe procesul învăţării

• Este acelaşi lucru ca în cazul ‘’predării prin întrebări’’,
cu excepţia faptului că sunt asigurate diferite
materiale. Elevilor li se va cere să se folosească de
text pentru a răspunde la întrebarea/întrebările
pregătită/e de profesor.
• Aceste întrebări sunt legate de punctele-cheie ale
textului şi de obiectivele-cheie ale lecţiei. Ele trebuie
sa fie provocatoare. Ex : ‘Care sunt punctele de
atracţie turistică pe care le pot oferi vacanţele
petrecute în mediul rural’ ?’’
• Răspunsurile nu trebuie să apără într-un singur loc in
text sub forma unor afirmaţii simple şi neinteresante.
Elevii ar trebui sa fie nevoiţi să citească, să înţeleagă
şi apoi să reformuleze (mai exact să gândească din
nou) textul pentru a putea răspunde la întrebări. Este
nevoie ca elevii să-şi construiască propria lor
înţelegere şi nu doar să reproducă textul.
• Ideal ar fi să existe materiale cu grade diferite
de dificultate care sa circule printre elevi.
Alternativ, diferiti elevi pot avea la dispozitie
resurse variate, pentru ca mai apoi sa li se
ceara sa ajute la gasirea raspunsurilor.
• Este foarte util sa dati elevilor sarcini individuale
in cadrul grupului lor, cum ar fi cea de a scrie,
cea de a verifica problemele de vocabular etc,
dupa cum au fost descrise in sectiunea despre
modul de a conduce munca de echipa pentru o
participare maxima.
• Elevii lucreaza in grupuri si cand termina, se
poate solicita feedback-ul din partea grupurilor,
ideile fiind expuse pe rand, cum se procedeaza
in ‘‘predarea prin intrebari’’
 PRINCIPII GENERALE

• Interdependenţa pozitivă
• Responsabilitatea individuală şi de grup
• Interacţiunea nemijlocită
• Analiza activităţii de grup
• Formarea şi dezvoltarea deprinderilor sociale
COMPETENŢELE PROFESORULUI ÎN
MEDIEREA ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE

• COMPETENŢE :
○ Organizatorică
○ Interrelaţională
○ Empatică
○ Ludică
○ Energizantă
• + cele generale – ştiinţifice,
psihopedagogice, manageriale,
psihosociale
TRĂSĂTURI ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
TRADITIONAL CENTRAT PE ELEV
CUNOSTINTE CAPACITATI

INFORMATIV FORMATIV

PRODUS PROCES

EVALUARE CE GENEREAZA EVALUARE CU ROL

IERARHII AMELIORATIV

COMPETITIE COOPERARE
 COOPERARE / COMPETIŢIE
Forma superioara de Forma scazuta de interactiune
interactiune psihosociala psihosociala

Motivatie - rezultatul actiunii Motivatie din dorinta proprie de

conjugate a tuturor membrilor afirmare
ce au scup comun
Accent pe proces, mediu Accent pe produs, mediu
educational prietenos rece/ostil

Evaluare - rol corectiv Evaluare- rol ierarhic

Stima de sine - frica de esec Lipsa increderii,

redusa sub/supraveghere
REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA DESFĂŞURĂRII
ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE PRIN ÎNVĂŢARE
PRIN COOPERARE

• capacitate sporită de comprehensiune

• gândire critică
• calităţi ale atenţiei bine conturate
• motivaţie intrinsecă pentru învăţare
• capacităţi empatice
• atitudine tolerantă
• stimă de sine
• atitudine pozitivă
• autonomie în învăţare
 Rezultat final
• formăm, dezvoltăm COMPETENŢE
SOCIALE
• CE “ÎNVĂŢĂM” ÎN ŞCOALĂ?
• Cunoştinţe (informaţii) = ceea ce elevul
ştie să spună, să scrie
• Capacităţi = ceea ce elevul ştie să facă
 COMPETENŢA
• Interacţiunea dintre:
• A ŞTI
• A ŞTI SĂ FACI
• A ŞTI SĂ FII
 Evaluarea în contextul învăţării prin cooperare
• Preocupările pentru un “alt fel” de evaluare coexistă cu
tradiţionala cultură a “testelor”
• Trebuie planificată din momentul proiectării/ obiective/evaluare
criterială
• Legătură directă cu obiectivele lecţiei-unităţii de învăţare
• Elevul – partenerul inst., înv. În evaluare
• Implicare activă a elevului în predare-învăţare-evaluare
• Rol corectiv, ameliorativ
• Climat de încredere
• Conştientizarea lucrului bine făcut – descriptorii de performanţă
• Feed-back constructiv - interevaluare, autoevaluare
• Evaluarea produsului / procesului
• Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu face
aceste legături. Un computer nu reţine
informaţia procesată decât dacă acţionăm
butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să
testeze informaţia sau să o explice altcuiva
pentru a o stoca.
• Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor
gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii
recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de
genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”.
• Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au
auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de
semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia
discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a
predării, învăţarea nu are loc.
• Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta
înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.
• Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce
deja cunosc sau cred.
• Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi
raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea
de noi concepte la ceea ce cunosc deja.
• Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii
interacţionează unii cu alţii.
• Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a
controlului asupra propriei învăţări.
• Transferul, respectiv capacitatea de a aplica
cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul în care
elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere.
• Fără îndoială, este adevărat că acela care
învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea
prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni
nu poate face acest lucru în locul său
• Dar nu este mai puţin adevărat că această
construcţie personală este favorizată de
interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă.
• Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie
ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este
fundamental social.
• Adevărata învăţare este aceea care permite
transferul achiziţiilor în contexte noi.
• . Este nu doar simplu activă, individual activă ci
interactivă.
• Reciprocitatea este un stimulent al învăţării,
când acţiunea comună este necesară, când
reciprocitatea este activată în cadrul unui grup
în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par să
existe procese care stimulează învăţarea
individuală şi care conduc pe fiecare la o
competenţă cerută de constituirea grupului.
• Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului
depind unul de celălalt pentru realizarea
rezultatului urmărit arată că:
• elevii se implică mai mult în învăţare decât în
abordările frontale sau individuale.
• elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a
împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar
aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul
înţelegerii.
• elevii acced la înţelegerea profundă atunci când
au oportunităţi de a explica şi chiar preda
celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.
Iată câteva modalităţi pentru a forma rapid grupuri:

CARTI DE JOC
• Dacă doriţi să formaţi grupuri de 4 membrii,
folosirea cărţilor de joc este foarte utilă. Veţi
folosi atâtea grupuri de cărţi câte grupuri vreţi
să formaţi.
• Dacă urmează să lucraţi cu 7 grupe de
exemplu, amestecaţi aşii, popii, valeţii, damele,
decarii, nouarii, optarii. Elevii urmează să tragă
fiecare cate o carte şi să se grupeze apoi la
masa de lucru marcată în prealabil cu una din
cele 7 cărţi. Se vor forma astfel: grupul
decarilor, popilor, valeţilor etc.
CARTOANE CU NUMERE

• Hotărâţi numărul de grupuri şi numărul de membri al

fiecăruia. Scrieţi numerele corespunzătoare numărului
de grupe pe tot atâtea cartoane câţi membrii doriţi să
fie în fiecare grup. Amestecaţi cartoanele numerotate
şi cereţi elevilor să tragă câte unul. Vor afla astfel
numărul grupului din care fac parte.
• De exemplu doriţi să formaţi 6 grupuri de câte 5
membrii. Faceţi 30 de cartoane, câte 5 din fiecare din
numerele de la 1 la 6. Plasaţi câte un număr de la 1 la
6 pe cele 6 mese de lucru unde elevii se vor regrupa
în funcţie de cartonul tras.
CARTONASE CU DIFERITE SIMBOLURI

• Procuraţi jocuri puzzle pentru copii mici (4-

6 piese).
• Folosiţi câte un puzzle pentru fiecare
grup.
• Amestecaţi fragmentele de imagine şi
cereţi copiilor să recompună pozele.
• Se constituie astfel grupele.
 ANIVERSAREA

• Puteţi grupa elevii în funcţie de lunile în

care s-au născut.
• Această distribuţie este inegală şi trebuie
luată decizia a modului de grupare a lunilor
în funcţie de numărul copiilor (de exemplu
– un grup al celor născuţi în ianuarie şi
februarie, un grup al celor născuţi în
martie).
 MATERIALE DE LUCRU

• Puteţi grupa elevii în funcţie de materialele pe

care le distribuiţi. Acestea pot avea marcaje de
papetărie de tipul:
• fişe de lucru prinse cu clame de diferite culori;
• fişe de lucru pe hârtii/cartoane de diferite culori;
• etichete cu diferite simboluri etc.
• În acest mod, elevii se grupează odată cu
distribuirea materialelor de lucru în funcţie de
marcajele pe care acestea le conţin.
• Este de remarcat faptul că toate ideile de mai
sus se aplică la gruparea aleatorie a elevilor.
• În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele
avute în vedere, gruparea se poate face şi după
criterii de diferenţiere (stil de învăţare, tip de
inteligenţă).
• Pentru gruparea optimă a elevilor este deosebit
de util un mobilier modular. Aranjarea meselor
se va face în funcţie de nevoile de interacţiune
anticipate de profesor şi, evident de spaţiul avut
la dispoziţie.
• În şcoala centrată pe elev, profesorul
capătă la prima vedere o „oarecare paloare”,
este evanescent, căci, elevul este miezul
problemei.
• Cadrul didactic exercită roluri cu mult mai
nuanţate decât înainte.
• Succesul la clasă depinde de competenţele
profesorului de a crea oportunităţile optime
de învăţare pentru fiecare elev.
• Profesorul acţionează mereu, dar adecvat şi
adaptat nevoilor grupului.
 INVENTAR METODOLOGIC INTERACTIV
• 1. Prelegerea este fără îndoială cea mai
frecventă alegere într-o abordare didactică
tradiţională. În acest sens este tipică imaginea
profesorului la catedră care vorbeşte elevilor
care stau cuminţi în bancă.
• Cu puţină „sare şi piper” prelegerea poate fi
recondiţionată şi introdusă într-un demers
didactic modern, centrat pe achiziţiile elevului.
Din această perspectivă, dascălul trebuie să se
preocupe de:
• stimularea interesului elevilor prin:
• intrarea în prelegere prin intermediul unei
poante, poveşti, imagini captivante şi în deplină
relaţie cu ceea ce urmează să fie predat prin
intermediul prelegerii;
• prezentarea unei probleme pe care se
focalizează prezentarea;
• lansarea unei întrebări incitante.
• aprofundarea înţelegerii elevilor prin:
• folosirea de exemple şi analogii pe parcursul
prezentării;
• dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de
imagini grafice şi alte materiale ilustrative;
folosirea limbajului corporal.
• implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin
întreruperea prelegerii:
• pentru a incita elevii la a oferii exemple,
analogii, experienţe personale;
• pentru a da răspunsuri la diferite întrebări;
• pentru a efectua o sarcină scurtă care clarifică
diverse poziţii enunţate.
• evitarea unui punct final la final!
• încheierea prelegerii prin intermediul unei
probleme/aplicaţie care urmează să fie
rezolvate de elevi;
• solicitarea elevilor pentru a rezuma cele
prezentate sau pentru a concluziona.
• 2. Brainstorming sau asaltul de idei reprezintă formularea a
cât mai multor idei - oricât de fanteziste ar putea părea acestea
– ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul „cantitatea
generează calitatea”.
• Profesorul sau un elev va aduna toate raspunsurile pe tabla,
clasificandu-le daca este nevoie. Ar fi de preferat sa nu fiti critici
la acest stadiu.
• Aceasta metoda implica tot grupul si poate inveseli o lectie
plicticoasa. Optional puteti cere clasei sa-si exprime toate ideile
pe grupuri, transformand astfel ora in predare prin intrebari.
O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:
• Implicarea activă a tuturor participanţilor.
• Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza,
de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime.
• Exprimarea personalităţii.
• Eliberarea prejudecăţii.
• Exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul
grupului.
• Dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor
fiecăruia.
 ETAPE:
• Alegerea temei şi a sarcinii de lucru.
• Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte
şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor.
• Nimeni nu are voie să facă observaţii negative:
• Înregistrarea tuturor ideilor în scris pe tablă.
• Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute
la o zi).
• Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii.
• Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea
ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai
mici.
• Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii
fezabile pentru problema supusă atenţiei. În această etapă se
discută liber, spontan, riscurile şi contraindicaţiile care apar.
• Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale:
cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol
etc.
3. ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
Realizaţi pe tablă un tabel cu trei coloane, astfel:

STIU VREAU SA STIU AM INVATAT

• Cereţi elevilor să procedeze la fel, împărţind foaia caietului în
trei coloane
• Anunţaţi subiectul şi cereţi elevilor să spună ce ştiu despre
subiectul respectiv. Aceste idei vor fi notate în prima coloană
• Treceţi în coloana a II-a elementele necunoscute, ideile
despre care au îndoieli sau care ar dori să ştie în legătură cu
tema respectivă
• Discutând cu elevii, folosind materialele complementare,
dobândind cunoştinţe referitoare la acel subiect, clarificaţi
necunoscutele sau problemele înţelese greşit. Puteţi utiliza
lucrul în echipă pentru obţinerea de noi informaţii.
• După ce elevii au terminat lucrul, discutaţi despre elementele
noi pe care şi le-au dobândit. Treceţi aceste idei în coloana a
III-a.
• Cereţi elevilor să compare:
- ce ştiau iniţial, ce au învăţat
- ce doreau să înveţe, ce au învăţat
• Decideţi apoi împreună cu elevii dacă mai sunt probleme
care ar trebui clarificate şi dacă sunt, clarificaţi-le.
 4. MOZAICUL
Mozaicul presupune următoarele etape:
• Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4
elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă
de învăţare numerotată de la 1 la 4.
• Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de
cunoaştere.
• Prezentarea succintă a subiectului tratat.
• Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea
întregii unităţi de cunoaştere.
• Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei
primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au
numărul 1 vor forma un grup s.a.m.d..
• Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a
revenit grupului din unitatea de cunoaştere
desemnată pentru oră: elevii citesc, discută,
încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc
modul în care pot preda ceea ce au înţeles
colegilor din grupul lor original.
• Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii
pregătite celorlalţi membrii.
• Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin
prezentare orală cu toată clasa.
 5. JURNALUL CU DUBLA INTRARE
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin
care cititorii stabilesc o legătură strânsă între
text şi propria lor curiozitate şi experienţă.
• Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în
care elevii au de citit texte mai lungi, în afara
clasei.
• Elevii trebuie să împartă o pagină în două,
trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea
stângă li se cere să noteze un pasaj dintr-un
text care i-a impresionat. În partea dreaptă li se
va cere să comenteze acel pasaj.
• După ce elevii au realizat lectura textului
jurnalul poate fi util in faza de reflecţie.
 6. SINELG

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru

Eficientizarea Lecturii şi Gândirii)

• Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare

a sensului (învăţare, comprehensiune).

• Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate

prin activităţi specifice de evocare se folosesc
ca bază de plecare pentru lectură.
• Presupune următoarele etape:
• În timpul lecturii elevii marchează în text,
cunoştinţele confirmate de text, cunoştinţele
infirmate, cunoştinţele noi, cunoştinţele incerte.
• După lectură informaţiile se trec într-un tabel.
• Informaţiile obţinute individual se discută în
grup, apoi se comunică de către grupuri
profesorului care le centralizează într-un tabel
la tablă.
 7. CUBUL

Metoda presupune explorarea unui subiect din

mai multe perspective. Sunt recomandate
următoarele etape:
• Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt
scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează.
• Anunţarea temei.
• Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele
examinând o temă de pe feţele cubului.
• Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
• Compară: ce este asemănător, ce este diferit.
• Analizează: spune din ce este făcut.
• Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
• Aplică: la ce poate fi folosită?
• Argumentează: pro sau contra şi enumeră o
serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale.
• Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte
grupe.
• Afişarea formei finale pe tablă.
 8. BULGARELE DE ZAPADA
Este acelasi lucru ca in cazul predarii prin intermediul intrebarilor.
In loc sa incepeti cu ‘’ predarea prin discurs’’, lansati o intrebare
care sa conduca la informatia pe care vreti sa o primeasca
elevul, apoi :
• Fiecare elev scrie propriile ganduri, fara a tine cont de ceilalti .
• Elevii vor citi cu voce tare ce au scris in cadrul unor perechi sau
grupuri de cate trei .
• Optional, perechile sau grupurile de trei se vor uni pentru a
forma grupuri mai mari, in care isi vor compara raspunsurile. Ei
vor cadea de comun acord asupra unui raspuns.
• Profesorul va cere fiecarui grup in parte o idee, apoi va scrie pe
tabla ideile folositoare, poate completandu-le.
• Exact ca in cazul ‘’predarii prin intrebari’’, profesorul va
completa si va corecta raspunsul dat de clasa.
 9. DISCUTIA

Discuţia constă într-un schimb organizat de informaţii şi

idei. Ea are următoarele avantaje:
• Crearea unei atmosfere de deschidere.
• Facilitarea intercomunicării şi a acceptării punctelor de
vedere diferite.
• Conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă
simple.
• Optimizarea relaţiilor profesor-elev.
• Realizarea unui climat democratic la nivelul clasei.
• Exersarea abilităţilor de ascultare activă şi de
respectare a regulilor de dialog.
 10. ESEUL DE 5 MINUTE

Este o modalitate eficientă de a încheia ora, îi

ajută pe elevi să-şi adune ideile legate de lecţie,
dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce
s-a întâmplat în acea oră.
• Acest eseu cere elevilor: să scrie un lucru pe
care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să
formuleze o întrebare pe care o mai au în
legătură cu aceasta.
• Profesorul strânge eseurile şi le foloseşte
pentru planificarea lecţiei următoare.
 11. CIORCHINELE

Profesorul notează un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în

mijlocul tablei, iar elevii în caiet
• Elevii vor propune cuvinte care le vin în minte în legătură
cu problema pusă în discuţie – scrisă în mijloc -
• Cuvintele sau ideile produse trebuie legate de cuvântul sau
propoziţia – nucleu, stabilită ca punct de plecare, prin
trasarea unor linii care evidenţiază conexiunile dintre idei.
Această metodă permite:
• fixarea mai bună a ideilor;
• structurarea informaţiilor;
• facilitarea reţinerii şi înţelegerii informaţiilor.
Ciorchinele stimulează:
• evidenţierea conexiunilor dintre idei;
• realizarea unor noi asociaţii de idei;
• relevarea unor noi sensuri ale ideilor.
 12. TURUL GALERIEI
Elevii,în grupuri de câte 3 sau 4, lucrează la o problemă -
sarcină de învăţare - care se poate materializa într-un
produs – schemă, desen, inventar de idei – realizat pe o
foaie de hârtie
●Produsele muncii grupurilor se expun pe pereţii clasei,
transformaţi astfel într-o adevărată galerie expoziţională
●La semnalul profesorului grupurile trec, pe rând, pe la
fiecare produs pentru a examina şi discuta produsele
propuse de colegi. Pot nota observaţii şi pot face
comentarii pe materialele expuse
●După ce se încheie „turul galeriei” , grupurile îşi
reexaminează propriile produse. Citesc comentariile
celorlalte grupuri şi, dacă este cazul, discută
observaţiile şi comentariile colegilor lor pe propriul lor
produs. În final se comentează împreună cu profesorul
rezultatul activităţii.
AVANTAJE ALE UTILIZĂRII ACESTEI METODE:

• se realizează interacţiunea directă între elevi

( în grupul iniţial ) şi indirectă cu ceilalţi
colegi (prin intermediul produselor muncii
acestora);
• elevii sunt încurajaţi să îşi exprime propriile
idei şi opinii, să le discute cu ceilalţi şi să
găsească împreună soluţii la problemele
analizate, cântărind alternativele;
• învăţarea prin cooperare dezvoltă
capacităţile intelectuale ale elevilor (de a
gândi, a înţelege, a comunica eficient, a fi
creativ etc.) pentru a rezolva problemele cu
care se confruntă.
 13. LINIA VALORICĂ
Profesorul pune o întrebare/ridică o problemă care admite
mai multe perspective de abordare
• Elevii se gândesc în mod independent la problema
propusă, conturându-şi o anumită poziţie faţă de problema
în discuţie ( pro, contra, indecişi )
• Profesorul solicită elevii să se dispună pe o imaginară
„linie valorică” : la un capăt al liniei se situează cei care au
opinii favorabile, la celălalt capăt se situează elevii care au
opinii nefavorabile, elevii indecişi se pot plasa la mijlocul
„liniei valorice”. Ei pot fi convinşi de o „tabără” sau alta să
li se alăture.
• Dispunerea elevilor mai spre extremităţile „liniei valorice”
exprimă intensitatea atitudinilor lor faţă de subiectul în
discuţie.
• Elevii care reuşesc să-i convingă pe cei nehotărâţi
dovedesc capacitatea de a-si susţine cu argumente poziţia
adoptată şi de a-i determina pe aceştia să-şi schimbe
atitudinea.
 14. Metoda proiectelor.
Această metodă se bazează pe anticiparea mentală şi efectuarea
unor acţiuni complexe, legate de o temă impusă sau aleasă de
elevi.
• Activitatea elevilor se desfăşoară în mod independent,
individual sau în grup, într-un timp mai îndelungat (o
săptămână, o lună etc.), presupune un efort de informare,
investigare, proiectare sau elaborare şi se soldează în final cu
prezentarea unui produs finit (dispozitiv, model, referat etc.),
care va fi evaluat (de aceea, proiectul se întâlneşte şi ca
metodă complementară de evaluare).
• Printre avantajele acestei metode, menţionăm: posibilitatea
unei abordări interdisciplinare a temei; consolidarea şi
valorificarea tehnicilor de activitate intelectuală (de adunare,
prelucrare şi prezentare a informaţiilor); stimularea iniţiativei şi
independenţei elevilor în activităţi; dezvoltarea structurilor
cognitive şi a capacităţilor creatoare ale acestora.
 15. Metoda studiului de caz
Este metoda care valorifică în învăţare „cazul”, adică o situaţie
reală, semnificativă pentru un anumit domeniu şi care se cere a
fi analizată şi rezolvată. „Cazul” ales trebuie să fie autentic,
reprezentativ, accesibil, să conţină o problemă de rezolvat prin
adunare de informaţii şi luarea unei decizii.
• În utilizarea metodei se conturează următoarele etape:
alegerea cazului de către cadrul didactic; prezentarea lui
elevilor; obţinerea informaţiilor necesare (cu ajutorul cadrului
didactic sau în mod independent); prelucrarea informaţiilor;
elaborarea variantelor de rezolvare; alegerea variantei optime;
verificarea deciziei adoptate.
• Valoarea metodei rezidă în faptul că favorizează investigarea
unor situaţii reale, dezvoltând capacităţi de analiză,
interpretare, anticipare, luare de decizii ş.a.
• De cele mai multe ori metoda se bazează pe activităţi de grup,
putând fi îmbinată şi cu jocul cu roluri.
 16. Metode de simulare.
Acest grup de metode se bazează pe simularea
(imitarea) unor activităţi reale, urmărindu-se în
principal formarea de comportamente specifice (cum
ar fi cele profesionale).
• Una dintre cele mai practicate metode de simulare
este jocul cu roluri, care constă în simularea unor
funcţii, relaţii, activităţi, ceea ce presupune:
identificarea unei situaţii ce se pretează la simulare;
distribuirea rolurilor între participanţi; învăţarea
individuală a rolului; interpretarea („jucarea”) rolurilor;
discutarea în grup a modului în care au fost
interpretate rolurile.
• Eficienţa metodei este condiţionată de capacitatea
participanţilor de a se transpune în rol şi de a-şi
valorifica experienţa în acest context. Profesorului,
aflat mai ales în ipostază de animator, i se cer şi
calităţi regizorale.
 17. Metoda activităţii cu fişele

Este o metodă de învăţare care presupune utilizarea

fişelor elaborate în prealabil de către profesor,
conţinând sarcini de lucru pe care elevii le rezolvă
individual.
• Fişele pot avea roluri diverse: de suport în dobândirea
de noi cunoştinţe, favorizând autoinstruirea; de
control, de realizare a conexiunii inverse; de tratare
diferenţiată a elevilor, conţinând sarcini diferite pentru
diferitele categorii de elevi din clasă.
 18. Instruirea programată
Este o metodă multifuncţională, cuprinzând o înşiruire
de algoritmi, dar şi de probleme de rezolvat , în cadrul
căreia conţinutul de învăţat este prezentat sub forma
unui program.
Elaborarea acestui program se face în conformitate cu
următoarele principii:
• principiul paşilor mici, ceea ce presupune împărţirea
materiei în secvenţe, unităţi, foarte simple şi
accesibile;
• principiul progresului gradat – care vizează ordonarea
acestor secvenţe („paşi”) într-o succesiune gradată,
parcurgerea unei secvenţe permiţând trecerea la
următoarea;
• principiul participării active a elevului
 19. Experimentul Gândului (Empatia)

Elevilor li se cere să se imagineze într-o

anumită situaţie.
• Li se pun întrebări despre situaţia respectivă.
De exemplu :
• elevilor de la calificarea “Ospătar” li se va cere
să joace rolul unui client care a intrat într-un
restaurant cu un anumit specific, într-un anumit
moment al zilei (dimineaţă, prânz, seară);
• elevii de la calificarea “Lucrător în hoteluri” sunt
întrebaţi despre condiţiile pe care ar dori să le
găsească un client într-o structură de primire de
o anumită categorie.
 20. Roata
Aceasta metodă este eficientă în cadrul grupurilor mai
mici, daca experienţele elevilor sunt o resursă
folositoare.
• De exemplu elevii de la calificarea “Cofetar”, pot
împărtăşi din experienţa lor despre modul în care este
organizată secţia unde fac practică sau modul în care
se prepară un anumit sortiment de prăjitură;
• Fiecare persoană beneficiază de un minut, spre
exemplu, pentru a descrie experienţa proprie în
legătură cu o anumită temă şi pentru a îşi exprima
punctul de vedere în timp ce ceilalţi ascultă.
• Elevii pot sa se abţină, dacă vor.
• Veţi puncta experienţele folositoare şi veţi solicita un
număr de puncte de vedere pentru a dezvolta
sentimentul de siguranţă în participare.
 21. Puncte-cheie
Elevii sunt aranjaţi în grupuri. Li se dă un fragment
de text necunoscut sau alte resurse. Sunt rugaţi să
citească textul individual, timp de câteva minute, având
în vedere următoarea cerinţă :
• Grupul va identifica 5 puncte-cheie ale textului. (Ar fi
util daca numărul de puncte-cheie ar fi acelaşi cu
numărul grupurilor)
• Profesorul va cere apoi fiecărui grup să numească
un punct-cheie (care n-a mai fost dat înainte de
câtre alt grup). Clasa este de acord cu punctul sau îl
schimbă şi profesorul îl va scrie pe tablă.
• Elevii vor putea, bineînţeles, să sublinieze secţiunile
importante ale textului. ‘’Punctele-cheie’’ pot fi
transformate în ‘’Cum funcţionează?’’ după cum vom
arăta în cele ce urmează.
 22. Cum funcţionează?

Elevii primesc un fragment de text necunoscut, un

exemplu lucrat, o diagramă etichetată, un set de coduri,
o poliţă de asigurare etc. Li se cere sa studieze
materialul primit si sa alcatuiasca pe scurt o explicatie a
felului in care functioneaza sau modul in care poate fi
folosit etc. Acest rezumat va cuprinde, sa spunem, 5
puncte-cheie.
• Feedback-ul : Profesorul va cere fiecarui grup sa
gaseasca un punct-cheie. Pe tabla se vor scrie acele
puncte asupra carora convine clasa. Elevilor li se
poate cere eventual sa raspunda la anumite intrebari
care sa-i determine sa explice materialul.
 23. Intrebari pe baza textului

Elevii vor primi un fragment de text necunoscut. Dupa ce

sunt aranjati pe perechi sau grupuri mici, li se va cere:
• 1.Sa formuleze intrebari importante la care sa se
poate raspunde (sau spera sa se poata raspunda) cu
ajutorul textului.
• 2.Sa citeasca textul si sa sublinieze punctele-cheie.
• 3.Sa discute pe marginea punctelor-cheie si sa cada
de acord asupra raspunsurilor la intrebarile formulate
la punctul 1.
 24. Transformare

Elevii vor primi textul intr-un format si li se va cere sa-l

prezinte in altul. De exemplu :
• un pliant din domeniul sanatatii poate fi transformat
intr-un articol de ziar ;
• un set de instructiuni poate fi transformat intr-o
declaratie despre cum functioneaza aparatul si in ce
caz ar fi folositor;
• un bilant cronologic poate fi reformulat sub forma unor
titluri date, nearanjate cronologic etc.
 25. Explicatiile elevilor

- Perechi de cate doi elevi vor primi două texte legate

intre ele pe teme care nu le-au fost explicate.
De exemplu unul despre modul de obţinere a foii de
plăcintă românească şi unul despre foaia de plăcintă
grecească . Fiecare citeste textul cu atentie timp de 5
minute.
- Pot folosi alternativ acelasi text/casetă video, dar
urmarind aspecte diferite.
- De exemplu elevii pot urmari o caseta sau citi un text
despre diferite sisteme de servire.
Unul va urmări modul de aranjare a salonului şi a mesei,
iar celalalt ţinuta şi modul de servire al ospătarului.
• Fiecare elev ii va explica celuilalt tema lui, raspunzand
si la eventuale intrebari, pana cand ambii inteleg
ideea.
• Sarcina integranta : Perechea va lucra apoi la o
sarcina care sa-i implice pe amandoi pentru tratarea
ambelor teme. O cerinta inspirata ar fi : ‘’Gasiti
asemanarile si deosebirile dintre foaia de plăcintă
românească şi foaia de plăcintă grecească.’’ sau
• Având în vedere modul de aranjare al salonului cât şi
ţinuta şi modul de servire al ospătarului prezentate în
material, care credeti ca sunt greşelile care s-au
făcut? Care este modul de servire corect ?’’
 26. Titluri
Elevii vor primi un material fara titlu sau subtitlu, dar cu
spatiul liber cuvenit acestora. Elevii vor citi materialul
si vor decide asupra unui titlu care sa rezume sub
forma unei afirmatii ceea ce urmeaza in sectiunea sau
textul respectiv.
• Puteti adapta bineinteles materiale carora le stergeti
titlul sau/si le puteti cere sa gaseasca cate un titlu
pentru fiecare paragraf.
• Sau puteti realiza aceasta activitate invers. Adica sa
dati titlurile si sa cereti elevilor sa se documenteze si
sa scrie cateva rinduri despre el. Acesta este un mod
foarte bun de a structura invatarea independenta.
 27. Harti/diagrame/desene

• Elevii vor primi un text pe o tema cu care nu sunt

familiarizati, de exemplu sistemul de calitate al unei
companii de manufacturi.
• Li se va cere sa studieze textul pe perechi si apoi sa
realizeze o schema/diagrama care sa rezume
procesul descris de text.
 28. Rezumatul

Perechile de elevi vor rezuma punctele-cheie ale

textului. Le vor expune cat mai pe scurt si cat mai clar
cu putinta.
• ‘’Titlurile’’, ‘’Explicatiile elevilor’’ precum si alte activitati
care tocmai au fost expuse pot fi activitati introductorii
de un real folos in activitatea de intocmire a unui
rezumat.
• Aceasta este asemanatoare cu “Puncte-cheie” de mai
sus.
 29. Hotarari - Hotarari

Elevii lucreaza in perechi ; fiecare pereche va

primi un text sau va viziona o caseta video. Cei doi vor
primi deasemenea :
• Cartonase-rezumat, care au drept scop rezumarea
punctelor-cheie ale textului, unele fiind adevarate,
altele false.
• Cartonase-consecinta, care contin urmari ale
faptelor descrise in text. Aceste consecinte nu sunt
formulate propriu zis in cadrul textului. Din nou, unele
sunt adevarate, altele false.
• Perechile vor hotari care cartonase sunt corecte si
care este greseala in cazul celor incorecte. Aceasta
este o activitate foarte indragita, care creeaza o
atmosfera de joc.
 30. Prezentarile elevului

Impartiti in grupuri, elevii vor pregati o prezentare pe o

anumita tema.
• Ar fi bine ca tema principala care este studiata sa fie
impartita, astfel ca fiecare grup sa aiba o subtema
diferita.
• Nu informati grupurile cu privire la subtema pe care o
vor primi decat dupa ce cunosc tema ca intreg pentru
a va asigura ca nu intra in prea multe amanunte.
• Elevii pot studia materialul aplicand una dintre
strategiile descrise mai sus.
 31. Exemplare explicative (Caroll, 1994) –
pentru predarea aptitudinilor

Un exemplu este un model de exercitiu sau un exemplu

lucrat. Incercati aceasta metoda in cazul calculelor,
lucrarilor scrise, testelor cu intrebari si raspunsuri,
studii de caz, eseuri, etc.
• Oferiti perechilor sau grupurilor mici de elevi exemple
de exercitii practice bune (corecte) si poate cateva mai
putin bune sau chiar unele care sa contina greseli des
intilnite. Ei pot avea exemple asemanatoare sau
diferite.
• Dupa corectarea si discutarea lor, fiecare grup va face
o analiza critica a exemplului in fata intregii clase.
Aceasta poate pune accent pe metodele folosite
pentru crearea de exemple precum si a calitatii lor.
Elevii pot ‘’nota’’ lucrarea, fie in mod informal, fie din
punctul de vedere al unui criteriu convenit de comun
acord.
• Cereti elevilor sa faca un rezumat al afirmatiilor
generale despre practica buna.
 Exemple pe perechi :

Aceasta strategie va fi explicata cu ajutorul

exemplelor si poate fi aplicata in cazul oricarei materii:
• Fiecare pereche de elevi care studiaza matematica
primeste aceleasi 4 exemple rezolvate. Exemplele
trateaza probleme foarte asemanatoare sau fac uz de
metode foarte putin diferite, insa toate sunt corecte.
• Fiecare elev in parte isi alege doua dintre cele 4
exemple rezolvate. Le studiaza cu atentie si se
pregateste sa explice si sa justifice partenerului sau
metoda respectiva.
• Elevii explica si justifica exemplele lor in fata
partenerilor lor.
• Perechile convin asupra ‘’modului de rezolvare’’.
• Clasa discuta in vederea punerii de comun acord
asupra ‘’modului de rezolvare’’.
• Elevii vor alcatui si ei intrebari asemanatoare.
• Le puteti da elevilor exemple rezolvate care sa includa
greseli des intilnite si sa le cereti astfel sa le
gaseasca. Aceasta poate fi o activitate ulterioara.
 32. Predare de catre elevi - Pentru predarea
de aptitudini
Explicatie : Elevii isi vor explica reciproc modul in
care au rezolvat o problema, de exemplu. S-a
demonstrat faptul ca elevii care isi explica unii altora
metoda lor invata matematica mai repede decat
ceilalti. Prin faptul ca explica relatii conceptuale
celorlati, elevul isi consolideaza propria intelegere.
• Perechi de intrebari: Elevii se pregatesc pentru
efectuarea activitatii citind un text ales de comun
acord si formuland intrebari si raspunsuri care pun
accent pe punctele sau problemele majore. La
urmatoarea intalnire cu clasa perechile sunt
desemnate aleatoriu. Partenerii isi pun intrebari
alternativ, oferind feedback si corectand raspunsurile.
• Celule de invatare : Fiecare elev citeste diferite
fragmente, prezentand apoi esentialul materialului
partenerului sau desemnat aleatoriu.
33. Jigsaw – O metoda de invatare cooperanta
Impartiti o tema in 4-5 subteme.
Elevii pot primi alternativ 4 intrebari-cheie, care
sa ii determine sa analizaze aceleasi materiale din
perspective diferite.

• Impartiti elevii in patru grupuri. Profesorul alege

grupurile si ele vor fi echilibrate din punct de vedere
al abilitatilor, experientei, etniei etc. Nu formati
grupuri bazate pe prietenii/simpatii. La inceput poate
se vor plinge, dar daca veti insista vor fi de acord in
final. Puteti totusi adapta aceasta metoda si pentru
timpul de invatare al elevilor in afara clasei. ( vezi
studiul individual)
• Elevii vor forma acum grupuri noi. Fiecare grup
nou este un ‘’jigsaw’’ care are cate un elev din cele 4
grupuri initiale. In cazul in care ramin elevi pe
dinafara, acestia vor fi considerati perechi in cadrul
grupului. Acum fiecare grup are un ‘’expert’’ in cele 4
boli ale copilariei. (Pot fi chiar doi experti intr-o
problemă)
• Noul grup desfasoara acum o activitate care
necesita asumarea de catre elevi a rolului de
profesor (predare in perechi). Ei isi vor explica unii
altora problema stiuta. Aceasta implica de
asemenea o atitudine de cooperare cu ceilalti
membri ai grupului, intr-o activitate combinata care
le cere sa integreze cele 4 teme.
Li se poate cere de exemplu :

●Sa explice problema ‘’lor’’ colegilor de grup,

folosind aceleasi titluri ca si la cerinta
precedenta
●Sa lucreze impreuna la gasirea a patru
caracteristici distincte pentru fiecare din cele
patru probleme
●Sa realizeze un pliant în legătură cu temele în
discuţie
●Sa clasifice cele 4 probleme în funcţie de
anumite criterii
 34. Controversa academica – O metoda de
invatare cooperanta cu rezultate
extraordinare
Aceasta metoda se aplica in cazul unei teme
asupra careia exista 2 sau mai multe puncte de
vedere contradictorii. Metoda este descrisa aici pentru
doua puncte de vedere dar poate fi adaptata cu
usurinta la mai multe. Controversa poate fi minora sau
chiar o schisma importanta.
Ex. ●Credeti ca aceasta politica de marketing
poate fi eficienta in cazul unui hotel dintr-o tara
mica ?
– Elevii primesc o anumita perspectiva si materiale
explicative daca este necesar. Ei cerceteaza si isi
pregatesc punctul lor de vedere. Trebuie sa se
asigure ca inteleg argumentele din perspective lor,
pregatind cel mai convingator ‘’caz’’ aplicabil
situatiei in care se afla.
– Elevii sunt aranjati pe perechi, cu puncte de
vedere opuse, sau in grupuri de patru, astfel incat
doi sa impartaseasca aceeasi perspectiva.
Fiecare parte isi prezinta pozitia intr-un mod cat
mai convingator.
● Elevii se angajeaza intr-o discutie deschisa in care
isi apara cu ferocitate pozitia, ripostand la atacuri,
aducand
argumente impotriva celuilalt punct de vedere.
●Elevii isi schimba pozitiile si prezinta celalalt punct
de vedere cat mai exact, complet si convingator.
Este bine sa-i instiintati pe elevi despre acest
schimb, astfel incat sa fie atenti la argumentele
opozitiei.
Totusi, daca simtiti ostilitate puteti sa va folositi de ea
aratandu-le elevilor cat de neatenti au fost la ce s-
a spus cu putin timp inainte.

●(Facultativ) Elevii isi verifica argumentele unii altora.

●Integrare : Elevii inceteaza de a mai juca rolul de
avocati. Ei vor incerca sa ajunga la un consens in
problema respectiva, sintetizand cele doua pozitii.
● Aceasta metoda se aplica de preferat in
combinatie cu abordarea ‘’impaciuitoare’’.
 35. Intrebări ’’Bulgare de zăpadă’’

Elevii vor primi materiale cu privire la lectia ce

urmeaza a fi studiata precum si fise cu intrebari mai
vechi si cu intrebari cu mai multe variante de raspuns.
Intrebarile trebuie sa fie astfel alcatuite incat
rezolvarea lor sa necesite mai mult decat copierea din
materialul pus la dispozitie. Se va lucra individual sau
pe perechi. Cateodata este mai bine pentru
curiozitatea si concentrarea elevilor, ca acestia sa
citeasca intai intrebarile.
• Elevii se vor grupa apoi pe perechi sau in grupuri de
patru. Isi vor compara raspunsurile si le vor combina
pentru a ajunge la ’’cel mai bun raspuns’’ fara o recitire
a textului dacat daca acest lucru este absolut necesar.
• Asta va duce la o discutie in care elevii isi vor sustine
punctul de vedere, fapt care duce la o buna invatare.
• Elevii vor primi apoi raspunsurile corecte si lamuririle
necesare, dupa care ei isi vor pune singuri note.
• Este bine de asemenea ca elevii sa primeasca diferite
roluri (de ex. profesor, persoana responsabila cu
intrebarile).
 35. Invatarea individuala
• 1. Fiecare simplu fragment de tematica este identificat si
acest lucru nu este predat.
• 2. In schimb, elevii primesc sarcini care descriu amanuntit
ceea ce trebuie sa invete. Elevii mai experimentati in ceea
ce priveste invatarea individuala ar putea sa nu mai aiba
nevoie de atatea explicatii.
• 3. Se va lucra pe perechi sau in grupuri mici si de obicei in
timpul extrascolar. Acest set de activitati da nastere la
alte intrebari si nu se bazeaza in intregime pe ‘’carte’’. Cel
putin o sarcina ii obliga pe elevi sa faca mai mult decat sa-
si reaminteasca cunostinte mai vechi si sa le aplice. Asta
pentru a incuraja o invatare profunda. Altfel, elevii vor
aduna informatiile pur si simplu si le vor scrie automat, fara
a se gandi la ele sau a le intelege.
• 4. Munca elevilor e monitorizata de catre un ‘’conducator’’
numit de catre ei sau de catre profesor.
• 5. Cunostintele dobindite in urma acestei activitati vor
fi evaluate cu ajutorul unui test scurt. De obicei nu se
pun note pe notite. Optional, elevii pot repeta testul
sau si-l pot corecta, in cazul in care rezultatele sunt
nesatisfacatoare.
• 6. Dupa terminarea acestei activitati de invatare
individuala, sau chiar inainte, elevii vor primi un
chestionar care ii va ajuta sa isi descopere punctele
slabe in situatia in care desfasoara activitati de
invatare individuala si sa isi stabileasca singuri tintele
viitoarelor sarcini de invatare individuala. Vezi ‘’Geoff’’
sau ’’Teaching Today’’ in legatura cu aceste
chestionare sau intocmiti-le singuri!
• Aceasta nu este o metoda de predare usor de folosit,
dar este foarte apreciata in randurile elevilor (daca se
executa corect). Pentru mai multe detalii, vezi capitolul
referitor la aceasta din ’’Teaching Today’’de Geoffrey
Petty.
 36. Ochelari
Aceasta metoda se explica cel mai bine prin exemple. Sa
presupunem ca un profesor de contabilitate doreste sa predea
elevilor despre conturi bancare, actiuni si alte modalitati de a
economisi bani. Profesorul cere elevilor sa studieze materiale pe
aceasta tema pentru a putea completa un tabel de evaluare ca cel
de mai jos:
Cum sa economisim?
Modalitati de etc.
Rata dobanzii Poate valoarea retragere a
sa creasca, dar banilor
sa scada ?
Crearea unui
cont de societate
Cont bancar

Actiuni

Etc.
• In cazul in care criteriile de evaluare sunt bine alese, elevii
trebuie sa studieze si sa inteleaga foarte bine diferitele
metode de a economisi bani pentru a emite judecati.
Judecatile elevilor ii arata profesorului daca acestia au
inteles metoda de economisire.
• Grupurile pot compara parerile plasandu-le intr-un tabel
realizat pe flip-chart, tabla, proiector. O astfel de activitate
este agreabila iar controversele create pot ajuta la elucidarea
neintelegerilor.
• Elevilor li se da apoi un scenariu iar ei trebuie sa emita pareri
asupra celor mai eficiente metode de a salva o anumita
persoana.
• Ca si in cazul celorlalte metode prezentate in acest
document, scopul este acela ca elevii sa invete continutul (in
acest caz metode de a economisi bani) fara a li se oferi intai
o explicatie din partea profesorului.
• Cu toate acestea, aplicand aceasta metoda, elevii isi vor
dezvolta deasemenea abilitatile de evaluare.
 37. Competenta de a judeca
Elevii lucreaza fie cu toata clasa, fie pe grupuri pentru a
gasi un criteriu de exersare a aptitudinii. Alternativ, ei pot
folosi criteriul de notare al unui examen, dar lucrand la
interpretarea si extinderea lui. De exemplu, ar putea adauga
cateva exemple despre cum poate fi pus in practica criteriul.
• Elevilor li se prezinta exemple de o aptitudine pe care sa le
evalueze in functie de criteriile lor. (ex. eseuri exemplare).
Este de preferat ca printre aceste exemple sa fie incluse si
unele care la prima vedere sunt bune de exersat, dar care
sunt de fapt gresite. De exemplu un eseu cu multe detalii
extraordinare, dar care nu trateaza tema mentionata in titlu.
• Elevii vor discuta exemplele date. Isi vor nota punctele slabe
si pe cele forte. Pot nota lucrarea daca vor. Optional, pot
lucra la imbunatatirea criteriilor lor de evaluare la acest nivel.
• Profesorul prezinta elevilor adevaratele puncte forte si slabe,
notele etc. Este bine daca aceasta socheaza elevul. De
exemplu, cel mai lung eseu nu a primit nota cea mai mare !
 38. Comparatie si contrast
Compararea si punerea in contrast s-au dovedit a fi perfecte
pentru a imbunatati intelegerea temelor studiate de catre elevi.
Aceasta este o metoda preferata pentru a ajuta elevii sa isi
clarifice concepte ce sunt deseori incurcate sau neintelese.
• Elevii lucreaza in perechi sau grupuri restranse; elevilor li se da
o grila asemanatoare cu cea de mai jos (dar mult mai mare!)pe
flip chart sau coala A3. Lucreaza la crearea unei liste de
asemanari si diferente importante intre cele doua concepte. Pot
avea langa ei notitele proprii sau fise cu informatii noi. De
exemplu:
• Amestecarea şi separareal
• Osmoza si difuzare
• Actiuni si obligatiuni
• Potenţialul turistic al zonei Bucovina şi al zonei Maramureş
SUCCES !