Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Repertoriul metodelor si tehnicilor implicate in cercetarea specifica stiintelor educatiei: analiza, relatii, avantaje,
limite
1. Cercetarea pedagogica. Concept, specific, roluri, functii, tipologie. Relatie cercetare-teorie-practica educationala.
Cercetarea pedagogica este o strategie care urmareste surprinderea relatiilor dintre cat mai multe variabile pe care le
incumba procesul real de educatie.
Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem, amelioram sau inovam
fenomenul educational. Nu toate fenomenele educationale pot fi supuse unei experimentari riguroase (exemplu:
formarea sentimentelor morale). Practica educativa constituie, pentru cercetator, o sursa de cunoastere, un mijloc de
experimentare, de verificare a ipotezelor si de generalizare a experientei pozitive. În acest timp cercetarea
pedagogica, prin concluziile ei, contribuie la inovarea si perfectionarea procesului de invatamant si de educatie.
In pedagogie, cercetarea ia forma inovatiilor. Inovatia se defineste ca fiind o operatie constienta ce are ca scop
introducerea si utilizarea unei schimbari in restructurari care amelioreaza calitatea procesului de invatamant.
Inovarea in invatamant este o realitate deoarece si invatamantul se reinoieste, atat la comanda societatii, cat si din
interior. Inovarea pedagogiei este o miscare de la traditie la modernitate, prin introducerea unor schimbari, in
scopul cresterii eficientei procesului de insturie si formare a personalitatii omului contemporan.
Se cunosc doua nivele ale inovatiei:
1) inovatia macroeducativa – la nivelul intregului sistem de invatamant;
2) inovatia la nivel microeducativ – in scoala, la nivel de lectie etc.
2) materiale arheologice (inscripii, desene din pesteri etc); folclorul cu caracter educational (proverbe, ghicitori,
zicatori, povestiri etc); documente oficiale (legi , planuri, programe de invatamant, multe dintre ele aflate in
documente de arhiva); documente istorice generale si de istoria pedagogiei care privesc cultura, invatamantul din
anumite perioade, in anumite tari; presa generala si presa pedagogica; operele filosofice, etice, juridice; operele
pedagogice ale teoreticienilor si practicienilor; practica scoalra contemporana este cel mai imporatnt izvor de
cercetare , de documentare, pe baza careia se poate face diagnoza si prognoza obiectiva a educatiei.
In alta acceptiune, metodologia cercetarii pedagogice cuprinde mai multe etape:
I. formularea problemei, a temei de cercetat; se impune ca tema sa fie aleasa cu rigurozitate,
sa fie precis delimitata sa aiba importanta teoretica si practica, sa fie actuala sau de
perspectiva etc.
II. analiza productivitatii activitatii scolare (planificari, proiecte didactice, cataloage, lucrari
efectuate de elevi la cercurile pe obiecte etc.)
• metoda testelor
- pedagogice (de cunostinte, abilitati, de prinderi);
- psihologice si sociometrice (masurarea relatiilor interpersonale din grup);
- chestionarele scrise, convorbirea individuala sau in grup, anchetapsihopedagogica si studierea documentelor
scolare constituie tehnici eficiente pentruculegerea si interpretarea datelor necesare cercetarii pedagogice.
3. Repertoriul metodelor si tehnicilor implicate in cercetarea specifica stiintelor educatiei: analiza, relatii, avantaje,
limite.
Metode de cercetare :
1) Observatia este o metoda principiala de investigatie directa, care se manifesta ca un act sistematic de urmarire
atenta a procesului instrutiv –educativ, in asamblul sau, ori sub diversele lui laturi, aspecte, situatii, fara sa se aduca
vreo modificare acestora din partea cercetatorului
2) Experimentul este metoda principala de investigatie pedagogica directa, fiind definita ca o „observatie”
provocata. Experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic pe care-l investigam .Datele obtinute in
acest experiment sunt corelate sau verificate cu datele din experimentul natural. Verificarea veridicitatii, valorii si
eficientei datelor pedagogice obtinute prin experiment necesita comparare. Astfel cercetarea se desfasoara pe doua
grupe paralele de subiecti (clase, scoli, etc): o grupa experimentala (in care se provoaca fenomenul de studiat) si o
grupa de control (martor). Rezultatele experimentului trebuie verificate pe noi subiecti (clase, scoli experimentale,
„pilot”). Numai daca se confirma ipotezele, atunci se poate trece la generalizarea rezultatelor obtinute.
3) Convorbirea (interviul) este o metoda de cercetare directa prin care se discuta in mod intentionat cu subiectii si
factorii educativi pt. obtinerea de date in legatura cu desfasurarea procesului instructiv – educativ. Aceasta metoda
se desfasoara sub forma de dialog sau sub forma de dezbateri; se recomanda ca aceasta metoda sa se desfasoare sub
forma fireasca, naturala, sincera, spontana, fara a avea un caracter rigid, prea oficial.
4) Ancheta (testul sau chestionarul) este o metoda de cercetare directa, sub forma unei „convorbiri in scris” dintre
cercetator si subiecti.
8) metoda istorica;