Strategiile didactice

I. Cerghit defineşte strategia de instruire/didactică „un mod de abordare a predării şi învăţării, de

combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor didactice avute la dispoziţie, precum şi a
formelor de grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor urmărite.”

Structura internă a strategiei: metode+mijloace+forme de grupareîmbinate, împletite, în vederea atingerii

obiectivelor.

Accepțiunile termenului de strategie didactică

•Strategia – un mod de gândire şi acţiune;

•Strategia - structură procedurală;
•Strategia - reacţie la reacţiile elevilor, ca nişte soluţionări practice, metodice, prompte şi punctuale ivite pe
parcurs;
•Strategia - înlănţuire de decizii;
•Strategia - rezultat al contopirii strategiei de predare şi strategiei de învăţare.

Criteriul de selecție a strategiei didactice

Strategia poate fi aleasă în funcție de:
Specificul lecției
Locul ei în UÎ
Specificul clasei (copii din colectiv, preferințele acestorarespectarea principiilor didactice)

Construirea strategiei didactice

L.Vlăsceanu propune şase parametri de construcţie a strategiei didactice:

1. organizarea elevilor;
2. organizarea conţinutului;
3. modul de prezentare-asimilare al cunoştinţelor;
4. frecvenţa, continuitatea intervenţiilor profesorului;
5. modul de programare al exerciţiilor aplicative;
6. natura probelor de evaluare.

Tipuri de strategii didactice

După gradul de dirijare/nondirijare al învăţării:

•strategii algoritmice (imitative, explicative-reproductive, explicativ-intuitive, algoritmice, programate)
•strategii nealgoritmice (explicativ-investigative, conversativ-euristice, descoperirea independentă,
problematizante, observarea investigativă, inductive-experimentale, creative)
•strategii mixte

Strategia predării centrate pe elev

Reprezintă o manieră modernă de abordare a învăţării elevului (predarea este interpretată ca o acţiune de
individualizare a învăţării) Presupune: •Selecţia conţinuturilor se realizează în funcţie de posibilităţile, interesele
şi nevoile celor care învaţă.
•Încurajarea iniţiativelor elevilor.
•Progresul elevilor în ritm propriu.
•Se oferă ocazii pentru construirea cunoaşterii elevului.
•Cadrul didactic este persoană-resursă (facilitează accesul la informaţii, diagnostichează dificultăţile elevului,
orientează elevii)
•Spaţiul, mobilierul, echipamentele sunt utilizate flexibil.
•Se preferă eterogenitatea.
•Se stimulează autoreflecţia, autoevaluarea, autoreglarea comportamentului de învăţare.

Metode didactice –clasificare

•Criteriul istoric: metode vechi / clasice / tradiţionale și metode noi

Legitimitatea metodelor tradiționale –
Deși, în contextul modernității, procesul de învățământ cunoaște o restrângere a momentelor expozitive, nu
putem trece atât de ușor peste metodele structurate pe baza cuvântului rostit, datorită virtuților lor.

Avantaje Limite
♠ Corespund necesității de învățare a ♣ Superficialitate
conceptelor ♣ Formalism
♠ Economice și rapide ♣ Eficiență mică la anumite persoane
♠ Volum de informație sporit ♣ Oferă doar un contact indirect cu
♠ Oferă sinteza cunoștințelor realitatea,nu nemijlocit
♠ Dau un model de abordare rațională a ♣ Transmit cunoștințele într-o formă deja
realității elaborată, „de-a gata”
♠ Favorizează fenomenul de contagiune ♣ Sunt centrate pe activitatea profesorului
♣ Situează elevul într-o dependență totală
♣ Micșorează Ci

Metode de îmbunătățire a metodelor expozitive:

 Introducerea în practică și a unor metode expozitive noi: expunerea cu oponent, prelegerea
discuție, informarea, microsimpozionul
 Utilizarea unor procedee care să solicite anumite operații ale gândirii (analize, clasificări,
discriminări, ordonări)
 Să îi determine pe ascultători să analizeze o ipoteză
 Să pună în mișcare resursele afectiv-emoționale
 Utilizarea unor dinamizatori ai expunerii (surse vizuale)
 Stabilirea unui contact afectiv cu auditoriul, prin grijă la modul în care începe și în care se
termină o expunere.
 DE GÂNDIT – povestirea la copiiexpunere orală ........ cum poate fi îmbunătățită efectiv?????

•Criteriul generalităţii: metode generale (exerciţiul) și metode speciale

•Crietriul organizării activităţii: metode individuale și de grup
•Criteriul funcţiei îndeplinite: metode de trasmitere a cunoștinţelor, de consolidare, de aplicare, de verificare etc.

Clasificarea metode active / metode pasive s-a dovedit a fi forțată, deoarece orice metodă are un grad de
pasivitate și unul de activism. De aceea este mai utilă, așezarea acestora pe un continuum (perspectivă preferată
în ultimul timp în literatura de specialitate referitoare la diferite clasificări, având grad mai crescut de acuratețe).
Cei doi poli sunt: dimensiunea activă a metodelor și dimensiunea interactivă, între ei, cadrele didactice având
libertatea de a identifica situarea unei metode. Scopul este alegerea acelor metode situate către polul
interactivității.
METODE ACTIVE METODE INTERACTIVE
SINELG (Sistem Interactiv de Notare şi Eficientizare a Lecturii şi Gândirii)
 Este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii elevilor în citirea unui text, de monitorizare a
gradului de înţelegere a unui conţinut de idei, de învăţare eficientă.
 Înainte de începerea lecturii propriu-zise, se face o inventariere a chestiunilor pe care consideră că le știu
despre ceea ce se vorbește în text. Ideile sunt notate pe flip-chart.
 Pentru a monitoriza ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora este utilă realizarea unui tabel cu
patru coloane corespunzătoare celor patru categorii de semne utilizate.
+ = informaţie nouă != atenţie/ important = știu ?= neclar
 La finalul citirii, se revine la lista de elemente identificate inițial și va avea loc o discuție între colegi,
evidențiind ceea ce s-a confirmat și ce nu din lista inițială

TURUL GALERIEI
Constă în arcurgerea următorilor paşi:
1. Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină de învăţare) susceptibilă de a avea mai
multe soluţii.
2. Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă, inventar de idei, notate pe hârtie,
un poster.
3. Posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi astfel într-o veritabilă ”galerie expoziţională”.
4. La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând pe la fiecare poster pentru a examina soluţiile propuse
de colegi. Comentariile şi observaţiile „vizitatorilor” sunt scrise pe posterul analizat.
5. După ce se încheie „turul galeriei,” grupurile revin la poziţi iniţială şi fiecre echipă îşi reexamineză
produsul în comparaţie cu produsele colegilor.
O variantă a turului galeriei, presupune ca fiecare dintre cursanți să primească o filă, pe care să scrie rezolvarea
unei probleme. Dacă vreunul rămâne blocat în rezolvare, se poate ridica de la locul lui și să vadă ideile altora,
pentru a găsi resurse noi pentru propriul demers.

METODA INTERACŢIUNII OBSERVATE (FISHBOWL) METODA ACVARIULUI („TEATRU ÎN

CERC”)
Prin această metodă elevii se află alternativ în dublă ipostază:
a. Participanți activi la o dezbatere;
b. Observatori ai interacţiunilor care se produc.
 Scaunele din clasă sunt așezate în două cercuri concentrice. Acest lucru se întâmplă în pauza dintre ore,
a.î., în momentul în care elevii intră în clasă din pauză, să își aleagă singuri scaunul pe care să se așeze.
Cadrul didactic urmează să înregistreze anumite preferințe pentru unul sau altul dintre cercuri/scaune.
 Elevii din cercul interior discută timp de 8-10 minute o problemă controversată. Conversația trebuie să
fie animată, după ce participanții au stabilit împreună cu conducătorul lecției câteva reguli de bază.
 Elevii din cercul exterior notează ce observă la colegii care discută (cum anume se prezintă argumentele,
cum se stabilesc regulile comunicării, cum se rezolvă conflictele etc.) în baza unei fișe de observație
pregătită de profesor
 Apoi se schimbă rolurile, pornindu-se o altă discuţie controversată.

METODA MOZAIC
Principiul metodei: fiecare dintre grupurile de studiu poate deveni „expert” într-o parte a problemei.
Este o metodă prin care se promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între elevi. Presupune parcurgerea
următorilor paşi:
 1. Construirea grupurilor de lucru iniţiale. Clasa de elevi se împarte în grupuri de 4-5 elevi . Fiecare elev în
grup va avea un număr 1,2,3,...
2. Profesorul împarte materialul de studiu în 4-5 părţi, corespunzătore numărului de elevi din grupe
(grupele trebuie să aibă număr egal de elevi)
3. Construirea grupurilor de experţi şi rezolvarea sarcinii de lucru. Elevii cu nr.1 vor studia prima parte a
textului, grupul elevilor cu nr.2 vor studia a doua parte ş.a.m.d. Fiecare grup de „experţi ” are sarcina de
studia o numită parte/ bucată din text, repartizată de profesor. Elevii din fiecare grup trebuie să discute
conţinutul de idei al textului ce le revine, s-o înţelegă cât mai bine şi mai adecvat pentru a fi capabili, s-
o predea celorlalţi colegi, într-o etapa viitoare.
4. Revenirea elevilor în grupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit celorlalţi colegi. În acest fel,
problema se „reasamblează”. Prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învăţare a conţinutului
informaţional. La sfârşitul lecţiei fiecare elev trebuie să stâpânească conţinutul întregului text, nu numai
a bucăţii în care afost „expert”.

BRAINSTORMINGUL
 Este o metodă de stimulare a creativităţii, de descoperire a unor soluţii inovatoare pentru problemele puse
în discuţie.
 Presupune amânarea evaluării ideilor emise pentru o etapă ulterioară (de aceea se mai numește metodă
evaluării amânate). Nicio idee nu este supusă unui demers critic în prima etapă. În acest fel, spontaneitatea
în gândire se deblochează.
 Regulile după care funcţionează grupul care participă la brainstorming (10-15 participanţi) sunt
următoarele:
 Toate ideile au caracter de cunoștinţe.
 Exprimarea ideilor mai neobișnuite de către participanţi va fi încurajată de moderatorul discuţiei.
 Nu se va critica nicio idee.
 Membrii grupului sunt încurajaţi să emită idei/ sugestii pornind de la ideile altor participanţi
 Se solicită toţi membrii grupului
 Calitatea este mai puţin importantă decât cantitatea
 În continuarea sesiunii de brainstorming, este „perioada de incubare”, de reflecție.
 Urmează evaluarea ideilor, acordând scoruri ideilor în funcție de câteva criterii, identificate tot în
actiuvitatea de grup.
 tehnică utilă este să cerem grupului să facă cea mai ,,slabă” idee să funcționeze.
 Avantaje:
 Stimulează creativitatea
 Deblochează spontaneitatea
 Contribuie la menținerea unei stări de bună dispoziție și sudează colectivul

JOCURILE DE ”SPARGERE A GHEŢII” /CAPTAREA ATENŢIEI

Aceste jocuri-exerciţii (de 3-5 minute) au menirea de a pregăti atmosfera optimă pentru învăţare și de a stârni
atenţia/curiozitatea elevilor într-o manieră atractivă.
Astfel de jocuri / exerciţii sunt:
•” Horscopul”, ”Animalul preferat” ”Anotimpul preferat” etc.
•Aceste exerciţii trebuie alese în funcţie de specificul disciplinei, al elevilor etc.

METODA JOCULUI DE ROL

Această metodă, deosebit de utilă pentru dezvoltarea competenţelor sociale, de relaţionare presupune:
 descrierea situaţiei,
 repartizarea rolurilor (pe baza unei fișe),
 jocul de rol propriu-zis,
  analiza activităţii, concluziile.

FLIPPED CLASS
Clasa se împarte în echipe; nr lor = cu nr. părților următoarei lecții
Se stabilește un plan nde urmărit pt un viitor proiect
Se dau sarcinile de lucru: fiecare echipă primește schema realizată anterior și cercetează acasă tema respectivă,
până completează schema în echipă, acasă.
La lecțâie, fiecare echipă își prezintă tema. Munca tuturor echipelor formează lecția.
Metodă similară MOZAICULUI. Predecesoarea PROIECTULUI.

Forme de organizare a procesului de învăţământ

Activitatea (predarea)frontală, tradiţională

utilizată cu precădere la vârste şcolare mari, se bazează pe lucru cu toţi elevii la un nivel mediu de performanţă.
Avantaje:
•predarea frontală oferă elevilor posibilitatea de a obţine cunoştinţe fundamentale, sau sinteze privind
anumite puncte de vedere, într-un mod rapid şi eficient.
• este indicată în cazul când se doreşte efectuarea unor demonstraţii, sensibilizarea şi câştigarea adeziunii pentru
o idée.
Limite:
•dominanţa profesorului, oferă slabe prilejuri de interacţiune între elevi care rămân izolaţi;
•nu există o tratare diferenţiată a elevilor, aparând riscul nivelării realizărilor şcolare.

Activitatea pe grupuri
•Predarea pe microgrupuri începe să fie tot mai mult folosită azi, deoarece se consideră că spiritul de echipă,
cooperaraea, înţelegerea şi acceptarea celuilalt sunt atitudini indispensabile lumii în care trăim (argument de
natură social-practică).
• Un alt argument de natură pedagogică care pledează pentru munca în grup, ţine de faptul că „învăţarea prin
cooperare”, care presupune realizarea în comun a unor proiecte, realizarea a dezbaterilor, a unor jocuri de rol,
contribuie în mod semnificatv la eficienţa învăţării.
Limite:
•Lucrul în grup necesită anumite competenţe sociale elevilor;
•Cadrul didactic necesită competenţe de management al grupului, de gestionare a conflictelor, de monitorizare a
activităţii de grup..

Activitatea individuală
Această formă de activitate este susţinută de argumente psihologice, psihologice şi pedagogice.
•Psihologic vorbind, învăţarea este prin natura ei individuală. Învăţarea este condiţionată de ritmul individual de
dezvoltare, de experienţe şi atitudini specifice individului.
•Din punct de vedere social vorbim tot mai des de necesitatea afirmării individului cu toate potenţialităţile sale:
memorie, gândire, imaginaţie, creativitate dar şi sentimente, valori, atitudini.
•Din punct de vedere pedagogic, un interes major cunoaşte instruirea personalizată, ca modalitate de a răspunde
tuturor elevilor luaţi ca individualităţi.

Instruirea asistată de calculator

Calculatorul, considerată de Alvin Toffler cea mai mare schimbare în sistemul de cunoaştere, de la inventarea
tiparului, este o prezenţă din ce în ce mai puternică în şcoli.
El aduce schimbări în:
 •organizarea învăţării,
•în conducerea învăţământului,
•în cercetarea pedagogică.

Funcţiile calculatorului în şcoală (Cucoş, 2006,pp.69-70):

• calculatorul este un mijloc de înregistrare a unor expresii, precum tabla şi foaia de hârtie, ce conţin linii,
forme, culori;
•computerul este un mijloc de construcţie şi de modelizare, devenind un adevărat laboartor de investigaţie;
• calculatorul devine un excelent mijloc de experimentare în mediul şcolar;
• calculatorul integrat într-o reţea are rolul de mijloc de comunicare şi de exteriorizare în mediul şcolar;
•calculatorul joacă rolul de dispozitiv de programare, cu ajutorul lui fiind posibile planificarea diferitelor
secvenţe cu caracter operaţional.
IAC- limite
•transformarea elevilor în roboţi (utilizând internetul vor uita cum arată o carte)
•computerele sunt periculoase (afectează atît sănătatea fizică cât şi psihică – tinerii devin antisociali)
•este dificil de cultivat creativitatea cu ajutorul computerelor;
•este favorizată cultura „copy-paste” şi o atitudine relaxată faţă de munca intelectuală ;
•creează inegalităţi între elevi prin accesul diferit la computere