Autor: IOAN CERGHIT Editura POLIROM, Iaşi, 2006 Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită Ioan Cerghit, profesor universitar doctor, în prezent este profesor consultant la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti. A publicat numeroase articole în reviste sau în volume colective. Este autorul şi coordonatorul mai multor lucrări consacrate teoriei educaţiei şi învăţământului, dintre care amintim: Filmul în procesul de învăţământ (1970), Mass-media si educaţia tineretului şcolar (1972), Curs de pedagogie (1988), Metode de învăţământ (ed. I, 1976; ed. a II-a, 1980; ed. a III-a, 1997; ed. a IV-a revazuta si adaugita, Polirom, 2006), Prelegeri pedagogice (coautor, Polirom, 2001), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii (Aramis, 2002). Lucrarea „Metode de învăţământ” reprezintă o sinteză fundamentală în domeniul metodologiei didactice, remarcabilă prin caracterul ei sistematic şi care acoperă întreaga gamă a metodelor de învăţământ. Volumul este o punte de legatură între sistemul tradiţional de predare şi cel modern, îmbinarea celor două fiind varianta optimă a învăţământului actual. De la metodologia centrată pe profesor, ca factor catalizator al procesului de învăţare, la cea care-l aduce în centrul atenţiei pe elev, lucrarea este o analiză pertinentă a activităţii didactice. Este un bun prilej, în acelaşi timp, pentru o reconsiderare a metodelor specifice actului pedagogic, dezvăluindu-se potenţialităţile acestora, în urma aplicării lor practice de-a lungul timpului. Lucrarea cuprinde 320 de pagini şi este structurată în două părţi. În prima parte este analizat conceptul de metodă din diverse perspective, dându-se şi o versiune modernă a definiţiei: „ Metoda [...] este o modalitate pe care profesorul o urmează pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat în redescoperirea adevărurilor, în găsirea soluţiilor necesare la rezolvarea problemelor teoretice şi practice cu care ei se confruntă în procesul învăţării.” În partea a doua a lucrării, autorul prezintă detaliat diferitele categorii de metode şi inserează, alături de metodele tradiţionale, metode moderne, centrate pe elev, pe grup sau interactive, metodele practice şi pe cele centrate pe tehnologiile electronice. Au fost descrise metode care pot spori calitatea proceselor de predare – învăţare. De exemplu, din categoria metodelor interactive au fost introduse: sinectica, focus-grup, metoda acvariului, mozaicul, controversa creativă, metoda cubului. În seria metodelor bazate pe acţiune practică a fost inclusă metoda învăţării prin observarea şi imitarea modelelor (modellingul); în seria metodelor puternic structurate a fost integrată învăţarea electronică. Cartea prezintă într-un mod pertinent avantajele unor metode, dar nu impune, ci se doreşte a fi un ghid al alegerii în deplină libertate a uneia sau a alteia din metodele analizate. Rămâne la latitudinea fiecărui cadru didactic să aleagă acele metode pe care le consideră mai adecvate şi eficiente în situaţiile date, ţinând cont de natura conţinuturilor, de sarcinile de realizat, de abilităţile sale, de timpul disponibil şi de celelalte resurse avute la dispoziţie. Lucrarea „Metode de învăţământ” este o valoroasă sursă de informare ştiinţifico- didactică şi este foarte utilă atât pregătirii pedagogice a studenţilor din toate profilurile învăţământului superior, care doresc să devină cadre didactice, cât şi perfecţionării pedagogice a cadrelor didactice de toate specialităţile din învăţământul românesc de toate gradele şi profilurile. Tratatul îmbină tradiţia pozitivă cu inovaţia, iar cunoaşterea şi aplicarea datelor din cuprinsul său oferă posibilitatea manifestării iniţiativei pedagogice, creative a profesorilor şi a altor factori educativi interesaţi, astfel ca ele să poată fi adaptate şi să satisfacă îndeplinirea în condiţii cât mai bune şi eficiente a obiectivelor specifice fiecărei situaţii concrete a procesului instructiv-educativ şi să asigure o perfecţionare continuă a educaţiei şi învăţământului.