RECENZIE

-Metode de învățământ-

Autor: Voicu Andreea Raluca

Gr.957, seria C, REI, an III

București, 2018
 -RECENZIE-

Titlul cărţii: METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Autor: IOAN CERGHIT
Editura POLIROM, Iaşi, 2006

Ioan Cerghit, profesor universitar doctor, în prezent este profesor consultant la Facultatea
de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti. A fost şef al Laboratorului de
Didactică Universitară între 1984 şi 1989, director al Seminarului Pedagogic între 1994 şi 1996
şi director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic între 1994 şi 1999. A
publicat numeroase articole în reviste sau în volume colective. Este autorul şi coordonatorul mai
multor lucrări consacrate teoriei educaţiei şi învăţământului, dintre care amintim: Filmul în
procesul de învăţământ (1970), Mass-media si educaţia tineretului şcolar (1972), Curs de
pedagogie (1988), Metode de învăţământ (ed. I, 1976; ed. a II-a, 1980; ed. a III-a, 1997; ed. a
IV-a revazuta si adaugita, Polirom, 2006), Prelegeri pedagogice (coautor, Polirom, 2001),
Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii (Aramis, 2002).
Lucrarea „Metode de învăţământ” reprezintă o sinteză fundamentală în domeniul
metodologiei didactice, remarcabilă prin caracterul ei sistematic şi care acoperă întreaga gamă a
metodelor de învăţământ. Volumul este o punte de legatură între sistemul tradiţional de predare
şi cel modern, îmbinarea celor două fiind varianta optimă a învăţământului actual.
De la metodologia centrată pe profesor, ca factor catalizator al procesului de învăţare, la
cea care-l aduce în centrul atenţiei pe elev, lucrarea este o analiză pertinentă a activităţii
didactice. Este un bun prilej, în acelaşi timp, pentru o reconsiderare a metodelor specifice actului
pedagogic, dezvăluindu-se potenţialităţile acestora, în urma aplicării lor practice de-a lungul
timpului.
Lucrarea cuprinde 320 de pagini şi este structurată în două părţi. Prima parte este
destinată capitolelor:
 I. Statutul si semnificaţia conceptului de metodă în sistemul activităţii didactice;
II. Orientări şi tendinţe în dezvoltarea metodologiei instruirii;
III. Sistemul metodelor de învăţământ

În prima parte este analizat conceptul de metodă din diverse perspective, dându-se şi o
versiune modernă a definiţiei: „ Metoda [...] este o modalitate pe care profesorul o urmează
pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat în redescoperirea adevărurilor,
în găsirea soluţiilor necesare la rezolvarea problemelor teoretice şi practice cu care ei se
confruntă în procesul învăţării.”(pg. 15-16). Metoda didactică se referă la drumul sau calea de
urmat în activitatea comună a profesorului şi elevilor, în vederea realizării obiectivelor instruirii.
Procedeul didactic este o componentă a metodei, o tehnică mai limitată de acțiune, un element de
sprijin sau un mod concret de valorificare a metodei. Raportul dintre metodă şi procedeu didactic
este dialectic, de complementaritate: într-o lecție în care predomină expunerea profesorului,
efectuarea unui experiment poate interveni ca procedeu demonstrativ.

Partea a doua se compune din capitolele:

I. Metode de comunicare orală;
II. Metode de comunicare scrisă;
III. Metode de comunicare bazate pe limbajul intern;
IV. Metode de explorare a realităţii;
V. Metode de învăţare prin acţiunea practică;
VI. Metode de raţionalizare a învăţării şi predării.

În partea a doua a lucrării, autorul prezintă detaliat diferitele categorii de metode şi

inserează, alături de metodele tradiţionale, metode moderne, centrate pe elev, pe grup sau
interactive, metodele practice şi pe cele centrate pe tehnologiile electronice.
Au fost descrise metode care pot spori calitatea proceselor de predare – învăţare. De
exemplu, din categoria metodelor interactive au fost introduse: sinectica, focus-grup, metoda
acvariului, mozaicul, controversa creativă, metoda cubului. În seria metodelor bazate pe acţiune
practică a fost inclusă metoda învăţării prin observarea şi imitarea modelelor (modellingul); în
seria metodelor puternic structurate a fost integrată învăţarea electronică. Însă mai apoi au fost
redactate și funcțiile metodelor didactice și mai exact: Funcția comunicativă, de transmitere a noi
cunoştințe/abilități/atitudini; Cognitivă, de dobândire de noi cunoştințe/abilități/atitudini;
Normativă, de organizare, dirijare şi corectare continuă a procesului de instruire; Motivațională,
de a stârni şi menține interesul elevului, curiozitatea, dorința de cunoaştere şi acțiune;
Operațional-instrumentală, ca intermediar între elev şi unitatea de conținut. PROFESORUL este
un reprezentant al ştiinței care mediază, prin intermediul metodelor, accesul la cunoaştere;
Formativ-educativă, de exersare şi dezvoltare a proceselor psihice şi motorii, simultan cu
însuşirea cunoştințelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor,
sentimentelor şi calităților morale.Tot in cadrul părții a doua, exemplifică si metodele de
comunicare orală, care la rându-i se ramifică în două părți:metode expozitive și metode
conversative.În cadrul metodelor expozitive regăsim explicația-dezvăluie, clarifică situații,
relații, legi, ipoteze, solicită analiza şi argumentarea logică a faptelor sau cunoştințelor;
povestirea- expunere prin narațiune, cu caracter plastic şi emoțional; descrierea- prezentarea
analitică a proprietăților obiectelor şi fenomenelor; prelegerea- expunerea sistematică a unui
volum mare de cunoştințe.
În ansamblul metodelor conversative regăsim conversația, dezbaterea și problematizarea.
Conversația – dialog didactic realizat printr-o succesiune de întrebări şi răspunsuri. Tipuri de
conversații: introductivă, de reactualizare şi fixare, de verificare, catehetică, euristică,
conversația joc etc.; Tipologia întrebărilor: reproductive, stimulative, aplicative, evaluative,
directe, inversate, returnate, de releu etc.; Cerințe: precizie, conciziune, corectitudine gramaticală
şi ştiințifică, accesibile, nu solicită răspuns monosilabic, nu includ răspunsul aşteptat.
Dezbaterea: schimb organizat de idei şi opinii. Variante: discuția de grup, „masa
rotundă”, brainstorming, discuția Phillips 6/6, discuția panel. Problematizarea: prezentarea unor
situații problemă, cu mai multe alternative de rezolvare, care generează elevilor îndoială,
incertitudine, curiozitate şi dorința de descoperire a soluției/ soluțiilor. Problemă ≠ situație-
problemă.
Cartea prezintă într-un mod pertinent avantajele unor metode, dar nu impune, ci se
doreşte a fi un ghid al alegerii în deplină libertate a uneia sau a alteia din metodele analizate.
Rămâne la latitudinea fiecărui cadru didactic să aleagă acele metode pe care le consideră mai
adecvate şi eficiente în situaţiile date, ţinând cont de natura conţinuturilor, de sarcinile de
realizat, de abilităţile sale, de timpul disponibil şi de celelalte resurse avute la dispoziţie.

-Aprecierea critică-

Lucrarea „Metode de învăţământ” este o valoroasă sursă de informare ştiinţifico-

didactică şi este foarte utilă atât pregătirii pedagogice a studenţilor din toate profilurile
învăţământului superior, care doresc să devină cadre didactice, cât şi perfecţionării pedagogice a
cadrelor didactice de toate specialităţile din învăţământul românesc de toate gradele şi profilurile.
Sub fiecare metodă de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de învăţare al
elevului (Mircea Maliţa). Educatorii trebuie să se preocupe de găsirea unor metode şi procedee
variate adaptate diferitelor situaţii de instruire în care elevii vor fi puşi. Pe baza metodelor pe
care le stăpâneşte, educatorul va încerca noi metode de predare. Este loc în acest domeniu pentru
manifestarea imaginaţiei şi creativităţii didactice, cu efecte pozitive nu numai asupra elevilor, ci
şi asupra dascălului.

Învăţământul românesc se confruntă şi cu nota sa predominantă de teoretizare, chiar cu tendinţe

de supraîncărcare informaţională. De aceea, efortul educatorilor trebuie canalizat în direcţia
operaţionalizării cunoştinţelor, care va conduce la o creştere a interesului şi motivaţiei elevilor
pentru diferite domenii ale cunoaşterii, îi va pregăti mai bine pe aceştia din perspectiva integrării
în viaţa socială.

Folosirea unor strategii de tip euristic, similare cercetării ştiinţifice a dat rezultate bune în
planul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, al formării priceperilor, deprinderilor etc. Puşi în
ipostaza unor mici cercetători, elevilor le face plăcere să redescopere adevăruri ale ştiinţei.
Tratatul îmbină tradiţia pozitivă cu inovaţia, iar cunoaşterea şi aplicarea datelor din
cuprinsul său oferă posibilitatea manifestării iniţiativei pedagogice, creative a profesorilor şi a
altor factori educativi interesaţi, astfel ca ele să poată fi adaptate şi să satisfacă îndeplinirea în
condiţii cât mai bune şi eficiente a obiectivelor specifice fiecărei situaţii concrete a procesului
instructiv-educativ şi să asigure o perfecţionare continuă a educaţiei şi învăţământului.
 -Ideogramă-
Metode de învățământ

• ORALE • DIRECTE-(Observatia,
• -EXPOZITIVE (explicația, experimentul, studiul de caz,
descrierea) ancheta)
• -CONVERSATIVE (conversația) • INDIRECTE- (Demonstratia
• SCRISE (munca cu manualul) grafica, modelarea,
• VIZUALE (tehnicile video) demonstratia imaginilor)
• INTERIOARE

De
De explorare
comunicare

De
De acțiune
raționalizare
• METODE ALGORITMICE
• INSTRUIRE PROGRAMATA
• INSTRUIREA ASISTATĂ DE • REALĂ (Exerciții, lucrări
CALCULATOR practice, acticități creative)
• SIMULATĂ (Jocuri de rol,
învățarea pe simulatoare).
 -Parte aplicativă-

Mozaic

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor
dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.
În cadrul orelor de predare pe care le-am efectuat pentru prctica pedagogică am
experimentat metoda de predare de tip mozaic și cea acvariu.
Metoda necesita utilizarea unui material în forma scrisa (de exemplu un text din manual
sau scris de profesor, un articol etc.) si structurarea clasei în grupuri eterogene de 4-5 elevi.
In cazul clasei la care eu am efectuat predarea, subiectul lectiei a fost „Cadrul Juridic al
unei Afaceri”. Textul a fost preluat din cadrul manualului de Ed. Antreprenorială de clasa a X-a.

Metoda a presupus parcurgerea mai multor etape:

 Am fomat grupuri de 4-5 elevi, numite grupuri de bastina (profesorul împarte textul de
studiat într-un numar de parti egal cu numarul de grupuri constituite); în cazul clasei mele
a fost vorba de 5 grupuri a căror tematici de invatare erau distincte. Primul grup se
concentra asupra SRL-urilor, cel de-al doilea asupra S.A-urilor, cel de-al treilea PFA-
urilor, cel de-al patrulea S.N.C-urilor, si ultimul grup se focusa asupra S.C.S-urilor.
 Am constituit grupurile de experti (prin numarare de la 1 la 4 sau 5, astfel: elevii cu
numarul 1 formeaza grupul numarul 1, cei cu numarul 2 al doilea grup etc.). Fiecare grup
de experti studiaza tip de 15-20 de minute partea din text, repartizata de profesor,
identificând ideile principale si modul cumvor preda aceste idei colegilor.
 A urmat învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de
cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine,
hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.
Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi. Este
foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este
responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial.
 Dupa exprirarea timpului, elevii au revint la grupurile de bastina si pe rând au predat
continutul în care erau "experti". În cazul unor nelamuriri, elevii pot cere clarificari
 colegului "expert" în fragmentul de unde provine problema. La sfârsitul orei elevii
trebuie sa cunoasca întregul text de studiat.
 Am monitorizat predarea, urmarind desfasurarea activitatii în cadrul grupurilor si m-am
asigurat ca informatia este transmisa si asimilata corect. În final, am evaluat stapânirea
individuala a materialului (prin întrebari adresate întregii clase).

Am ales sa folosesc această metodă de invatare deoarece, ca toate celelalte metode de invatare

prin cooperare, are următoarele avantaje: stimularea încrederii în sine a elevilor, dezvoltarea

abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului, dezvoltarea gândirii

logice, critice şi independente, dezvoltarea răspunderii individual şi de grup.

Acvariul

Cea de-a doua metodă folosită la orele de predare a fost cea a acvariului, elevii fiind
așezati într-o formă circulară. Atât elevii din grupul din interior cat și cei din exteriorul cercului
au dezbatut problemática privitoarele la riscurile pe care o companie de alimente si le asuma pe
parcursul unui an contabil.

Tehnica acvariului sau metoda interacțiunii observate ,,urmărește ca elevii/studenții

implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte participanți activi la o dezbatere,
pe de altă parte, observatori ai interacțiunilor care se produc”(Pânișoară, 2008, 360).

Elevii din exteriorul cercului formează grupul de observatie. Observatorii vor primi
fișe/protocoale de observare în care vor înregistra date privind relațiile dezvoltate în cadrul
grupului de discuție, contribuția fiecărui elev din cercul interior la dezbatere, consensul sau
conflictele generate de subiectul analizat, modalitățile de surmontare a acestora, reacțiile
participanților la discuție etc.

Sarcinile agențiilor de lucru au fosr repartizate astfel:

Grupul de observatori: observă, ascultă, analizează, compară, descrie, reactualizează,

sintetizează, evaluează, formulează aprecieri, expune, explică.
 Grupul de discuție: ascultă activ, reflectează, analizează, compară, combină, continuă,
formulează, argumentează, rezolvă, asociază, reacționează, dezvoltă, explică, mediază,
sintetizează, concluzionează.

Cadrul didactic își va asuma următoarele roluri: observator, motivator, ghid,

facilitator, consultant, suporter, mediator, coordonator etc.

Avantaje ale metodei: Formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă;

Formarea și dezvoltarea capacității reflective; Dezvoltarea gândirii critice și
creative; Dezvoltarea competențelor de relaționare; Dezvoltarea competențelor de
comunicare; Dezvoltarea capacităților de negociere, de mediere a conflictelor; Dezvoltarea
inteligenței interpersonale; Promovarea interînvățării; Participarea activă, implicarea tuturor
elevilor în realizarea sarcinilor de învățare; Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare;
Consolidarea încrederii în propriile forțe; Formarea și dezvoltarea capacității de cooperare, a
spiritului de echipă etc.

Ca o concluzie a celor dobândite pe baza lecturării lucrării intitulate „Metode de

învățământ”, de Ioan Cerghit, subliniez importanța alternanței metodelor de învățare. Folosind
doar o anumită tehnică și standardizând toate procesele este posibil să eșuam. „Modernismul nu
poate ajuta chiar in orice context”; este nevoie de cunoaștere și de întelegere a nevoilor grupului
de elevi. Îmbinând metodele moderne cu cele tradiționale eliminam monotonismul și sporim
capacitatea elevului de percepere și învățare continuă. Această carte reprezintă baza de studiu a
tuturor tinerilor pedagogi cărora le este teamă să abordeze unul dintre cele doua mari stiluri de
învațare (cel tradițional și cel modern).

-Auroevaluarea-

Pe baza cunoștințelor dobândite și a activităților anterioare propun nota 10.