Prof. Univ. Dr.

Carmen Mihaela Crețu

Ctrl-f
Recapitulare – Psihopedagogia creativității și talentelor
Examen final

1. Profilului psihocomportamental al persoanelor cu aptitudini înalte;

 Profilul psihocomportamental al persoanelor cu aptitudini înalte (trăsături

psihocomportamentale - domeniul cognitiv, domeniul afectiv-atitudinal; acțiuni
specifice elevului cu aptitudini intelectuale înalte – recomandări instrucționale;
caracteristicile psihocomportamentale considerate specifice – intervențiile instructiv-
educaționale declarate ca fiind aplicate curent în practică);
 Sugestii pentru un ghid de interpretare a profilurilor psihocomportamentale
(amendamente pentru utilizarea în practica educațională a inventarelor și modelelor
psihocomportamentale ale indivizilor cu aptitudini înalte).

2. Categorii speciale de elevi cu aptitudini intelectuale supramedii;

 Criterii de decelare a categoriilor speciale;

 Populaţia aflată în risc faţă de accesul la avantajele educaţionale la scara societăţii
(variabilele de apartenență la această categorie, categorii specifice României,
identificare, probleme cu care se confruntă eleviii din categoriile respective,
intervenții curriculare);
 Elevii cu rezultate şcolare inferioare posibilităţilor intelectuale personale (variabilele
de apartenență la această categorie, trăsături specifice, factori de personalitate,
factori de mediu familial, factori de mediu școlar, fazele fenomenologice ale
subrealizării școlare, factori educaționali care favorizează subrealizarea, sugestii
pentru limitarea fenomenului de subrealizare școlară);
 Dotaţi şi handicapaţi (subcategoriile de dotați handicapați (după natura handicapului),
identificare/obstacole în identificare, trăsături specifice);
 Populaţia feminină şi “frica de succes” (problema nivelului performanțial al tinerelor
cu aptitudini intelectuale înalte – indicatori, dificultățile întâmpinate, ”efectul Horner”
sau ”frica de succes”, trăsăturile psihocomportamentale ale femeilor cu aptitudini
intelectuale înalte, intervenții curriculare).

3. Nevoi educaţionale specifice persoanelor talentate și categoriilor speciale de

persoane cu abilitate intelectuală înaltă;

 Riscurile specifice copilului cu aptitudini intelectuale înalte (dezarmoniile dezvoltării

psihice – ”desincronia”, nesincronizarea dezvoltării intelectuale și psihomotorii);
dificultățile dezvoltării socio-emoționale – dificultăți de socializare, dificultăți de
personalitate, inhibiția intelectuală, perfecționismul; depresia succesului și
sinuciderile); atitudini dezirabile din partea educatorilor.

4. Instrumente de identificare;

 Funcțiile fundamentale ale identificării indivizilor cu aptitudini înalte;

 Procedee tradiţionale de identificare a capacităţii intelectuale înalte (observațiile și
nominalizările elevilor ”dotați” făcute de către profesori, testarea docimologică,
evaluarea IQ prin teste cu administrare colectivă, analiza notelor și calificativelor

1
Prof. Univ. Dr. Carmen Mihaela Crețu

obținute în școală, evaluarea IQ prin teste cu administrare individuală, evaluarea

creativității prin probe standardizate);
 Procedee de identificare a capacităţii intelectuale înalte recomandate de specialiștii
contemporani (profiluri psihocomportamentale, check-list de trăsături
psihocomportamentale, autoaprecierea, interviurile semistructurate și nestructurate,
rapoarte anectodice, analiza datelor biografice și autobiografice, studiile de caz,
analiza rezultatelor activității școlare și de loisir, analiza performanțelor,
nominalizările efectuate de profesori, nominalizările efectuate de grupul de prieteni,
teste docimologice și de aptitudini școlare, teste individuale și colective de
inteligență, teste de creativitate, teste de aptitudini speciale, competițiile);
 Ghiduri de nominalizare și teste psihologice. (”Traking Talents” – F. Gagné, Torrance
Tests of Creative Thinking (TTCT) – E. Paul Torrance, etc.);
 Modelul RDIM (J. Renzulli, 1981) - strategie de identificare pentru elevii incluşi în
programe instructiv-educative speciale;
 Erorile de selecție – erori Alfa și Beta;
 Strategia de identificare - etape.

6. Forme specifice de organizare administrativă a procesului de învățământ;

 Segregarea (gruparea) aptitudinală a elevilor – școlile speciale, clasele speciale,

grupele omogene – avantaje și dezavantaje;
 Accelerarea studiilor – admiterea devansată în clasa I, telescoparea claselor,
întrepătrunderea claselor, progresul continuu;
 Îmbogățirea programelor de școlarizare.

7. Strategii/metode de cultivare și promovare a talentelor şi creativităţii;

 Valenţe educaţionale ale învăţării prin descoperire (D.P. Ausubel, F.G. Robinson
1981);
 Metode bazate pe învăţarea prin descoperire, de cultivare a creativității, cu valențe
didactice: brainstorming, dicuția Panel, problematizarea, metoda proiectelor, studiu
de caz individual;
 Blocaje ale creativităţii; strategii/recomandări generale pentru cultivarea creativităţii.

8. Metodologia de evaluare a activităţii elevilor cu aptitudini înalte;

 Categorii de evaluatori ai performanţelor elevilor;

 Instrumente de evaluare.

9. Consilierea psihopedagogică a elevilor cu abilități înalte;

 Scopurile consilierii pentru elevii cu abilități înalte;

 Specificitatea consilierii psihopedagogice a elevilor cu abilități înalte.

10. Proiectarea curriculum-ului diferenţiat şi personalizat;

 Modele de diferenţiere curriculară (dimensiuni relevante ale programelor

educaţionale pentru elevii cu aptitudini înalte; specificul metodologiei de elaborare a
unui curriculum diferenţiat; modalităţi de grupare a elevilor şi de distribuire a
competenţei decizionale; caracteristici ale evaluării activităţilor desfăşurate de elevii
cu aptitudini înalte);
 Schema adaptării curriculum-ului pentru predarea diferenţiată şi personalizată (Creţu,
1998).

2
Prof. Univ. Dr. Carmen Mihaela Crețu