Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCOPUL CURSULUI:
Abilitarea cursanţilor pentru ocupaţia de formator
OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
La sfârşitul cursului, cursanţii vor fi capabili să pregătească, să efectueze, să evalueze şi să
promoveze activitatea de formare
EVALUARE:
Conceperea şi argumentarea unui program de formare, la alegere, în funcţie de nevoia de formare
identificată.
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• CE ESTE UN FORMATOR ?
Formatorul este persoana care ajută/facilitează procesul de dobândire de către adulţi de noi
cunoştinţe şi abilităţi, antrenând participanţii într-un proces interactiv, care dinamizează gândirea,
reţine atenţia şi încurajează schimbul de idei şi de experienţă.
• CE ESTE UN FACILITATOR ?
Facilitatorul este o persoană neutră, care ajută membrii unui grup să lucreze cât mai eficient
împreună, pentru a-şi identifica problemele şi a elabora soluţii pentru rezolvarea lor, fără autoritatea
de a lua decizii în numele grupului.
ROLUL FORMATORULUI
Ca formator, lucraţi cu un grup de participanţi pe care-i antrenaţi într-un proces de învăţare
în care aceştia învaţă nu doar de la dumneavoastră, ci şi unii de la alţii.
Un formator care proiectează şi conduce procese eficiente şi interactive de învăţare pentru adulţi, ar
trebui:
• Să înţeleagă mecanismele procesului de învăţare a adulţilor, operaţie constând în: înţelegerea
modului în care adulţii dobândesc şi utilizează cunoştinţele, calificările şi atitudinile; înţelegerea
modului diferit de asimilare a conţinutului de formare în cadrul procesului de învăţare,
• Să înţeleagă metodele şi teoriile de formare şi dezvoltare constând în: cunoaşterea tehnicilor şi
metodelor de formare şi corecta lor utilizare,
• Să comunice eficient cu participanţii, mai exact să aibă capacitatea de a realiza prezentări eficiente,
de a pune întrebări, de a observa performanţa participanţilor şi de a da/a primi feed-back, de a asculta
activ etc.
• Să proiecteze şi să conducă un proces de grup prin influenţarea grupurilor în îndeplinirea/
rezolvarea sarcinilor, stimularea creativităţii de grup, gestionarea diversităţii.
ROLUL FACILITATORULUI
Ca facilitator, deşi nu aveţi ca obiectiv principal ca participanţii să înveţe, acest lucru se va
întâmpla, ca urmare a lucrului în grup, a schimbului de experienţă între membrii grupului şi a
descoperirii unor noi perspective asupra diverselor probleme abordate.
Sarcina principală a facilitatorul este de a ajuta o echipa / un grup să lucreze cât mai eficient
pentru îndeplinirea sarcinilor pe care acesta şi le-a propus.
Deşi enunţată sumar, sarcina facilitatorului este una complexă şi, de aceea, vă propunem să
abordam activitatea de facilitare în funcţie de procesele de grup pe care trebuie să le ajute şi să le
conducă. Aceste procese se pot exprima sintetic după cum urmează:
• Procesul de formare şi consolidare a echipei, prin încurajarea cunoaşterii şi a cooperării
interpersonale, precum şi prin dezvoltarea relaţiilor dintre membrii echipelor cu care va lucra;
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• Procesul de comunicare în grup, prin realizarea unei comunicări eficiente în timpul şedinţelor de
lucru, ajutând la evitarea neînţelegerilor şi a conflictelor;
• Procesul de decizie în grup, prin sprijinul dat construirii consensului de-a lungul întregului procesul.
CARACTERISTICILE FORMATORULUI
Cei mai mulţi dintre cei care ţin cursuri de instruire adoptă un „stil de instruire” pe care l-au
văzut folosit de către altcineva. De obicei, acest lucru se întâmplă deoarece admirăm abordare utilizată
de către acea persoană.
Dar stilul se referă de asemenea şi la ideile şi convingerile care stau în spatele a ceea ce facem.
Pot fi convingerile referitoare la rolul formatorului sau cele referitoare la modul cum învaţă adulţii.
Indiferent care sunt convingerile dumneavoastră, acestea vor afecta modul în care instruiţi şi pe acela
în care învaţă participanţii. Prezentam cateva sugestii privind rolul pe care îl poate avea un formator:
• de a ajuta participanţii să atingă obiectivele de învăţare;
• de a încuraja şi implica participanţii în procesul de învăţare;
• de a demonstra relevanţa materialului;
• de a avea grijă ca timpul şi obiectivul sunt respectate;
• de a trezi interesul participanţilor;
• de a monitoriza înţelegerea materialului prezentat;
• de a asculta active;
Atunci când îndepliniţi rolul de formator, sunteţi lider. Aveţi responsabilitatea de a lua hotărâri
şi de a oferi îndrumare.
Una dintre responsabilităţile majore ale formatorului este aceea de a conduce procesul prin
care are loc învăţarea. Acest lucru este foarte diferit de controlul asupra conţinutului sesiunii sau
controlul asupra participanţilor. Noi putem funcţiona ca sursă, ca persoane care deţin un volum mare
de informaţii utile, dar la fel pot funcţiona şi participanţii. Formatorul experimentat conştientizează
acest lucru şi doar ghidează procesul prin care participanţii fac schimb de informaţii şi învaţă din
activităţile pregătite pentru sesiunea de instruire
• aveţi responsabilitatea de a fi flexibil, şi nu rigid - când participanţii sunt implicaţi într-un exerciţiu,
ţineţi seama de cât timp au nevoie pentru a finaliza sarcina;
Naturaleţea
• învăţarea are loc cel mai bine când adulţii se simt în largul lor şi se comportă natural, aşa încât
relaxaţi-vă şi fiţi dumneavoastră înşivă;
• încercaţi să fiţi sincer în tot ceea e spuneţi şi faceţi în calitate de formator - când faceţi o afirmaţie
de susţinere a cuiva, să fie din inimă: nu spuneţi “Este bine”, dacă nu credeţi cu adevărat acest
lucru (se va simţi în voce şi se va vedea pe faţa dumneavoastră);
• dacă aveţi o voce scăzută, va trebui să fiţi conştient de acest lucru şi să vorbiţi în aşa fel încât
participanţii să audă ceea e spuneţi;
• dacă aveţi gesturi nervoase, agitate, încercaţi să le controlaţi;
dacă aveţi tendinţa de a folosi un limbaj ironic, abţineţi-vă să folosiţi cuvinte care ar putea
jigni pe cineva
DEFINITII
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
SCOPUL standardelor ocupaţionale este de a oferi repere clare, de ordin calitativ, privind
îndeplinirea corespunzătoare a activităţilor specifice locului de muncă.
AVANTAJELE utilizării standardelor ocupaţionale sunt:
➢ dezvoltarea programelor de pregătire profesională iniţială şi continuă adaptate cerinţelor
locurilor de muncă.
➢ îmbunătăţirea calităţii conţinutului cursurilor de formare profesională.
➢ recunoaşterea competenţelor profesionale indiferent de modul în care au fost dobândite.
➢ asigurarea transferabilităţii competenţelor de la un domeniu de activitate la altul.
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Modelul andragogic
Teoria andragogică a lui Knowles încearcă să diferenţieze modalitatea prin care învaţă
adulţii de cea a preadulţilor. Acestea pot fi analizate dupa cum urmeaza:
7
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
În urma realizării unui studiu privind diferenţele dintre educaţia copiilor si a adulţilor s-
a stabilit că:
• adulţii au un grad mai înalt de curiozitate epistemologică;
• sunt mai motivaţi să înveţe, să cunoască lucruri noi, îşi asumă responsabilitatea pentru
calitatea însuşirii cunoştinţelor;
• adulţii studiază cu mai multă străduinţă şi sunt mai perseverenţi;
• ştiu exact ce doresc să înveţe, să cunoască sau să facă;
• adulţii sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor teoretice.
Din ce în ce mai mulţi adulţi urmează o activitate educativă individuală sau în grup.
Andragogia studiază factorii economici, social - politici, dar şi culturali, psihici şi
psihologici care influenţează educaţia adulţilor. Este ştiinţa care îşi propune să identifice şi
să dezvolte abilităţile şi atitudinile acestora.
8
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
“Învăţarea experienţială este învăţarea prin care cursantul face ceva - nu doar să se
gândească la ceva.”
Se considera ca experienta este un profesor foarte bun.
• se lucreaza împreună;
• unele persoane se vor implica într-o mai mare măsură decât altele;
• fiecare îşi descoperă propriile abilităţi, prezente sau potenţiale;
• se recunosc valorile individuale şi diversitatea lor;
• se accepta faptul ca fiecare persoană are o contribuţie unică în cadrul grupului;
• se ofera sprijin prin laude şi critici obiective;
• are loc o participare activa la schimbul de informaţii şi idei;
• se accepta faptul ca toţi greşim;
• se accepta faptul ca toţi avem nevoi;
• experienţa concretă;
• observaţii reflexive cu privire la experienţe ;
9
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Copil Adult
• fantezie; • experienta;
• constructie; • reconstructie;
• imaginatie; • univers abstract;
• posibilitate; • viabilitate;
• gandire circulara;inteligenta • gandire linara;
fluenta; • inteligenta structurata;
• creativitate; • ordine;
Caracteristici :
• se accentueaza ideea de sistem in care este incadrat autorul formarii;
• se evidentiaza procesele circulare, interactiunile, asteptarile asteptarii, diferentele etc.(
efectul „fluture” – o exclamatie, o propozitie care intrerupe discutia modifica radical
cursul acesteia, atmosfera, desfasurarea in continuare a activitatii);
• scopul de baza al activitatii de formare este aceala de a stimula curiozitatea;
• in timpul activitatii de formare moderatorul pune la dispozitie contexte;
• datorita fenomenului de „rezistenta la schimbare” – participantii adulti au nevoie de
„un timp pentru reflectie(intrebari adresate in „stanga si dreapta colegilor”, pauza
necesara pentru relaxare – chiar daca din perspectiva moderatorului aceasta este este
potrivita);
• informatiile transmise in cadrul unei prezentari sunt selectate si interpretate diferit de
catre fiecare adult in parte – transfer intersubiectiv – „fiecare alege acele informatii din
oferta informationala pe care le poate folosi in favoarea pozitiei sale”;
10
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Principii de baza
• adultii au experienta bogata de viata si cunosc multe lucruri - construirea/dezvoltarea
in continuare a experientelor si cunostintelor este o cale mult mai eficienta decit
instruirea bazata pe faptul ca adultii nu cunosc nimic;
• invatarea prin experienta (“prin incercari”) este mai eficienta decit prelegerea;
• invatarea este mult mai eficienta atunci cind se bazeaza pe un caz real sau o experienta
reala, decit doar pe teorii fara aplicare in situatii concrete;
• toti participantii la instruire participa in egala masura - astfel contribuind la invatarea
proprie si cea a colegilor;
• fiecare din participanti este responsabil pentru succesul, eficienta programului de
formare - fiecare participant isi expune activ parerea vizavi de continuturile si
metodele de instruire;
Identificarea conţinutului programului de instruire urmareste trei directii de analiza:
Ce trebuie să ştie participanţii - conţinutul esenţial pentru îndeplinirea obiectivelor;
Ce ar putea să ştie participanţii - conţinutul care suplimentează materialul esenţial şi carea
ar putea fi inclus, dacă timpul o permite;
Ce ar mai putea să afle participanţii - conţinutul care este interesant şi relevant, dar nu
esenţial pentru buna înţelegere a materialului;
11
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
12
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
oamenii dezvoltă un stil aparte de învăţare care le scoate în evidenţă anumite abilităţi de
instruire, specifice fiecăruia, în grade diferite.
Cunoaşterea stilului de învăţare personal este important deoarece astfel se pot
utiliza strategiile cele mai adecvate de învăţare, cu efort minim şi rezultate maxime.
D.Kolb a stabilit o serie de principii ale activităţii de învăţare după cum urmează:
• experienţa concretă: a fi implicat într-o situaţie experenţială inedită;
• observarea reflexivă: a observa pe alţii sau a se observa pe sine însuşi;
• conceptualizarea abstractă: a crea teorii pentru a explica cele observate;
• experimentarea activă: a utiliza teoriile pentru a soluţiona probleme, a lua decizii.
Instrucţiuni
Mai jos sunt 9 seturi de cate 4 cuvinte. Amintindu-va cea mai eficienta situatie de
învăţare, ordonati cuvintele din fiecare set, acordand 4 puncte cuvantului care va
caracterizeaza cel mai bine sj apoi descrescator pana la 1, acordat cuvantului care va
caracterizeaza cel mai putin. Fiecare cuvant trebuie sa aiba propriul sau punctaj (deci, nu se
pot acorda 2 note de 4 sau 3 note de 2). Nu faceţi legaturi.
13
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Ceea ce aţi obţinut este imaginea importanţei relative pe care o acordaţi fiecăruia din
cele patru stiluri de învăţare. Aşa cum am arătat, nici un stil nu este mai bun decât celelalte.
Cel mai mare scor reprezintă stilul preferat.
Un scor ridicat pe axa "A face" reprezinta o abordare receptiva a învatarii bazata pe
experienta si care se sprijina pe judecati fundamentale, pe sentimente. Aceste persoane au tendinta sa
fie empatice si "orientate catre persoana". In general, ele gasesc nefolositoare abordarile teoretice si
tind sa trateze fiecare situatie ca pe un caz unic. Acesti oameni invata cel mai bine din exemple
concrete in care se pot implica. Indivizii care prefera stilul "a face" tind sa se orienteze mai degraba
catre colegi, catre egali decat catre autoritate in abordarea învatarii si beneficiaza cel mai mult de pe
urma feedback-ului si a discutiilor cu colegii.
Un scor ridicat pe axa "A privi" indica o abordare impartiala sj reflectiva a învatarii. Aceste
persoane se bazeaza mult pe observatii si judecati facute cu grija şi prefera situaţiile de învăţare pasiva
(lecturile), care le permit sa joace rolul de observatori « impartiali »
Un scor ridicat pe axa "A gândi" indica o abordare analitica, conceptuala a învatarii, care
se bazeaza mult pe gandire logica şi evaluare rationala. Acesti indivizi tind sa se orienteze mai mult
catre obiecte si simboluri decat catre alte persoane. Ei invata cel mai bine in situatii formale, in
procese de învăţare dirijate de autoritate, situatii impersonale ce subliniaza teoria şi analiza
sistematica, beneficiaza puţin de pe urma "descoperirilor" nestructurate rezultate din exercitii şi
simulari.
Un scor ridicat pe axa "A Încerca" ("A testa") indica o orientare activa către învăţarea ce
se bazeaza mult pe experimentare. Aceste persoane învata cel mai bine cand se implica in proiecte,
teme sau discutii tn grupuri mici. Le displac situatiile de învăţare pasiva (lecturile). Aceşti indivizi
tind sa fie extrovertiti.
Schema
Cei mai multi oameni si-au dezvoltat prin experienta cel puţin două stiluri pe care le
utilizează pentru învăţare. Pe Scala Kolb sunt două « axe » de idei:
14
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Stil de Caracteristici
învăţare
Convergent • acumulează cunoştinţele prin analiză şi apoi aplică noile
idei/concepte în practică;
• abilitatea de a aplica ideile noi este punctul forte al acestora;
• sistematizează informaţia prin intermediul raţionamentelor ipotetico-
deductive;
• pun un accent deosebit pe gîndirea raţională şi concretă, rămînînd
relativ “reci”;
Divergent • acumulează cunoştinţe cu ajutorul intuiţiei;
• utilizează la maxim aptitudinile imaginative;
• este dezvoltata abilitatea de a vedea situaţii complexe din mai multe
perspective;
• au abilitatea de a integra eficient informaţia într-un tot întreg;
• au o imaginatie bogata;
Asimilator • abilitatea de a crea modele teoretice şi raţional-inductive;
• învaţă prin analiză, planificare şi reflectare;
• se centrează pe dezvoltarea teoriilor;
• nu pun accent pe activitatea practica;
15
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Similar acestor două modele, Endorff&McNeff (1991) au elaborat un alt model al stilurilor
de instruire, care subliniază atributele emoţionale şi sociologice. Aceşti cercetători clasifică
educabilii adulţi în cinci tipuri distincte:
Date fiind aceste particularităţi, Endorf&McNeff recomandă stiluri specifice de predare şi
strategii care ar răspunde necesităţilor unice şi preferinţelor acestor cinci tipuri:
16
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Important este să ştiţi că putem învăţa prin intermediul tuturor acestor patru stiluri
totuşi învăţăm mai bine şi mai eficient, utilizând preponderent stilul de învăţare preferat.
Stilul de Caracteristici
învăţare
Activistul • învata prin actiune, le place sa se implice în ceva nou si vor
încerca orice macar o data, actionând înainte de a întelege
consecintele;
• învata cel mai bine atunci când sunt implicaţi în experiente,
probleme si oportunitati noi;
• lucreaza împreuna cu altii pentru rezolvarea problemelor si
înjocuri si îsi pot asuma conducerea unui grup;
• potentialul de învatare creste atunci atunci când asculta
prelegeri sau citesc explicatii lungi, scriu, citesc, trebuie sa
analizeze si sa interpreteze cantitati mari de date sau trebuie sa
urmeze instrucţiuni precise;
Reflexivul • învaţă cel mai bine privind alte persoane si trăgând concluzii;
• identifice toate unghiurile posibile de vedere înainte sa ajunga
la o concluzie;
• asculta si observa;
• este precaut si meditativ;
• are un ritm lent de lucru;
• înveta prin asimilarea informatiei, prin reflectare asupra ei si
asupra experientei;
Teoreticianul • întelege teoria care sta în spatele actiunii;
• are nevoie de modele, concepte si fapte care sa îl ajute sa învete;
17
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• analizeaza si sintetizeaza;
• nu accepta judecatile subiective;
• nu obtine randament atunci când situatiile întâlnite implica
sentimente si emotii, când activitatile sunt nestructurate si
neclare sau atunci când li se cere sa actioneze fara a cunoaste
principiile sau conceptele cu care trebuie sa lucreze;
Pragmaticul • doreste sa încerce lucruri noi;
• cauta permanent idei pe care le pot aplica pentru rezolvarea
problemei;
• este nerabdator în discutiile cu final deschis;
• invata cel mai bine atunci când exista o legatura evidenta;
După cum am menţionat mai sus, există multe teorii privind stilurile de instruire a
adulţilor, dar aceştia se deosebesc foarte mult prin felul în care achiziţionează cunoştinţele
noi, de aceea nici o teorie nu poate cuprinde întreaga diversitate a educabililor.
18
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
A.Neculau consideră că grupul social este format din ansamblul indivizilor care au
caracteristici comparabile, uniţi printr-o legătură socială, având în comun modele culturale
sau subculturale.
Din punct de vedere psihologic - un grup este alcătuit dintr-un număr oarecare de
persoane care interacţionează una cu cealaltă, sunt conştiente psihologic de legătura lor
reciprocă şi se percep ei înşişi ca un grup.
19
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Practica T-group-ului este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru
schimbarea comportamentală în sensul dorit de grup. Ea este cunoscută mai ales sub
denumirea de team building
T-group-ul - şi are originea în nevoia de recunoaştere, de afirmare şi de integrare cu
precădere la membrii nou veniţi sau în cazul în care grupul a suportat o schimbare
dramatică. Denumirea conceptului şi practicii respective sugerează că procesul urmăreşte
să formeze deprinderi în consonanţă cu normele grupului, să diminueze rezistenţa la
schimbare şi să înveţe prin cooperare.
S-a dovedit că este una dintre căile cele mai sigure şi mai agreabile pentru întărirea
coeziunii echipei.
Activitatile de acest tip se pot organiza in doua contexte diferite:
• intr-un spatiu deschis - este vorba de întâlniri informale după programul de lucru şi,
de regulă, în afara locului de muncă; constituie prilejul afirmării altor valenţe umane, a
cunoaşterii partenerilor şi a destinderii;
• intr-un spatiu inchis – este vorba despre coeziunea unui grup constituit pentru un scop
stabilit anterior si intr-un interval de timp bine delimitat;
20
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Diferenta dintre “caracteristicile” si “finalitatile” acestui tip de activitate este fina astfel
incat in unele cazuri semnificatiile acestora se pot suprapune.
Caracteristici Finalitati
pune în valoare interdependenţa • are ca efect dinamizarea grupului
membrilor acestuia în vederea • are in vedere schimbarea atitudinală
dezvoltarii; /comportamentală a membrilor menită
se bazeaza pe ideea de “învăţare sa contribuie la asumarea
reciprocă”; responsabilităţilor, la creşterea
încurajazeaza spiritul de experimentare în implicării în adoptarea deciziilor şi a
relaţiile sociale; calităţii lor;
promoveaza ideea de auto-informare, prin clarificarea “misiunii” echipei de către toţi
articularea la contextul social; componenţii acesteia;
dezvolta sensibilitatea faţă de aşteptările stabilirea şi asumarea colectivă a
altora (“conştiinţa interpersonală obiectivelor care decurg din “misiune”;
lărgită”); însuşirea mecanismelor prin care se
dezvolta capacitatea de a diagnostica distribuie o sarcină de lucru, având în
situaţiile sociale (interpersonale, vedere absenţa rolurilor prestabilite;
intergrupale); satisfacerea nevoilor membrilor echipei de
dezvolta capacitatea de a angaja a cunoaşte care este rostul lor în echipă,
comportamente de colaborare; care sunt raţiunile pentru care sunt
dezvolta capacitatea de a rezolva situaţiile acceptaţi sau nu, ce se aşteaptă de la ei,
conflictuale prin angajarea în cum sunt percepuţi de către ceilalţi etc.;
rezolvarea problemelor“ (S.Boncu); găsirea răspunsurilor la întrebări legate de
practica “team-buiding” este unul dintre procedurile acceptate, asigurarea
cele mai puternice instrumente pentru comunicării etc.;
schimbarea comportamentală în sensul alegerea şi însuşirea metodelor de lucru
dorit de grup; menite să conducă la performanţă;
adoptarea normelor de asumare a
responsabilităţii;
facilitarea integrării unor noi membri;
21
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
ÎNVĂŢAREA ACTIVĂ
Comparaţi situaţia în care, ajuns într-un oraş necunoscut, sunteţi luat de la aeroport
cu maşina şi condus la hotelul unde locuiţi cu situaţia în care vi se pune la dispoziţie o
maşină închiriată şi o hartă pentru a ajunge la destinaţie de unul singur.
În care dintre cele două situaţii aveţi mai multe şanse de a reţine drumul spre
aeroport când părăsiţi oraşul?
Pentru a învăţa ceva care să rămână bine întipărit în memorie este nevoie de
implicarea activă a celui care învaţă – e nevoie de a dezlega enigme sau de a încerca să le
înţelegem logic.
22
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Învatarea prin actiune este un instrument viabil, foarte puternic si în cadrul învatarii
colective, dovedindu-se o ”învatare în bucla dubla”, caci experientele sunt împartasite, este
stimulata analiza etc.
Învatarea se poate manifesta în cadrul unor grupuri formate din oameni din aceeasi
“organizatie” sau din “organizatii diferite”. Mai mult decât atât, grupul poate învata cum
sa învete, ajungându-se astfel spre o “învatare dubla”.
Pentru o identifica cele mai eficiente forme de activitati de invatare este important sa
cunoastem o serie de „elemente-cheie” referitoare la activitatile organizate pentru adulti:
• determinaţi scopul implicării adultului în procesul instructiv sau într-un training de
perfecţionare;
• utilizaţi metode care vizeaza direct implicarea participantilor (discuţii în grup, sarcini
pentru grupuri mici, aranjaţi mobila într-o modalitate nontradiţională, adresaţi-vă pe
nume etc.);
• tineţi cont de diferenţele fiziologice dintre copil şi adult (adulţii au un grad înalt de
concentrare, realizează cu uşurinţă sarcini mai dificile, pot lucra şi individual etc.);
• valorificaţi „tezaurul” intelectual şi practic al educabililor;
• orice fiinţă umană poate învăţa la orice vîrstă, dar nu şi în orice condiţii - trebuie stabilit
un climat favorabil învăţării, avînd rolul de facilitator;
• creaţi oportunităţi egale pentru toţi educabilii, astfel încît fiecare să dispună de multiple
resurse de învăţare;
23
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
SCOPURI ŞI OBIECTIVE
Pentru realizarea oricărui program, una din etapele care trebuie parcurse este de a
stabili:
• scopul;
• obiectivele;
• indicatorii de măsurare a rezultatelor;
Scopul unui program este o afirmaţie generală cu privire la rezultatele instruirii pe care o
realizăm ; formularea lui este cuprinzătoare şi legată de o nevoie sau mai multe ale
comunităţii, ale unei instituţii, ale unui grup.
24
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Următoarele întrebări sunt utile în analiza obiectivelor, din punctul de vedere al clarităţii.
25
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Metoda = tehnică prin care conţinutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele
formării.
Ea trebuie să:
• acopere componentele vizate în procesul de învăţare: cunoştinţe, atitudini, abilităţi;
• fie adaptată la grup;
• reflecte modelul învăţării experienţiale;
• fie compatibilă cu experienţa participanţilor;
• fie în conformitate cu abilităţile formatorilor.
26
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
PREZENTAREA (EXPUNEREA)
UTILIZĂRI:
Introducerea unui subiect nou
Furnizarea de rezumate şi sinteze
Transmiterea de fapte concrete şi statistici
Adresarea către un grup larg
AVANTAJE:
Acoperă un subiect larg într-un timp scurt
Eficientă pentru grupurile mari
Poate fi adaptată oricărui tip de grup
Poate precede tehnicile practice de instruire
Lectorul are un control mai mare asupra grupului decât în alte situaţii
PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Prezentaţi materialul folosind un suport vizual/ auditiv;
3. Reamintiţi punctele cheie;
4. Invitaţi participanţii să pună întrebări.
27
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
BRAINSTORMING
UTILIZĂRI:
Transmitere de informaţii
Verificare a informaţiilor participanţilor
Concluzionare
Deschiderea unei activităţi
Deschiderea comunicării
Sondarea unor atitudini şi comportamente
Stimularea creativităţii
AVANTAJE:
Oferă un mediu sigur pentru exprimarea opiniilor şi informaţiilor
Nu limitează exprimarea părerilor sau a punctelor de vedere individuale
Implică decizia grupului
Lărgeşte viziunea asupra temei
PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Definiţi sarcina;
3. Precizaţi regulile acestei tehnici;
4. Invitaţi participanţii să ofere sugestii: toate sugestiile sunt notate;
5. Se întocmeşte lista completă;
6. După terminarea listei se ia fiecare idee pe rând şi se discută;
7. Grupul decide dacă sugestia rămâne sau nu pe listă: participantul care a sugerat ideea
argumentează;
8. Anunţaţi lista finală;
9. Concluzia/ rezumarea celor discutate este formulată de către formator.
CHESTIONARUL
28
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
UTILIZĂRI:
Transmiterea de informaţii
Conştientizarea propriilor atitudini
Participanţii pot colabora în găsirea răspunsurilor (opţional)
Se poate evalua nivelul de cunoştinţe
Se pot sonda atitudini şi comportamente
AVANTAJE:
Metodă eficientă pentru informare
În funcţie de modul de lucru se poate stimula comunicarea şi colaborarea în echipă
PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Împărţiţi participanţii pe grupuri (opţional);
3. Distribuiţi chestionarele;
4. Anunţaţi timpul pe care îl au la dispoziţie pentru completarea chestionarului;
5. Stop;
6. Participanţii răspund la întrebări cu voce tare(pe rând-sau se stabileşte modalitatea de
discuţie);
7. Se argumentează răspunsul şi se corectează greşelile;
8. Concluzia este făcută de formator.
STUDIUL DE CAZ
DESCRIERE: Studiul de caz este o analiză a unei situaţii ipotetice prin care participanţii
identifică variante de acţiune şi iau decizii în conformitate cu propriul lor sistem de valori,
opiniile şi sentimentele lor legate atât de situaţie cât şi de conţinutul pe care şi l-au însuşit
în timpul cursului de instruire. Un studiu de caz descrie pe scurt o situaţie unde există o
dilemă. Această dilemă constituie baza discuţiei. Se poate discuta în grupuri mici ce
strategie se poate aborda. În grupul mare se împărtăşesc diferitele păreri.
UTILIZĂRI:
Discutarea problemelor comune într-o situaţie dată
Promovarea discuţiilor de grup
Rezolvarea problemelor şi schimbul de opinii în grup
Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a diverselor probleme
AVANTAJE:
Sunt situaţii ipotetice care nu implică riscuri personale
29
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
PROCES:
1. Prezentaţi cazul;
2. Daţi participanţilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;
3. Prezentaţi problema de rezolvat sau întrebările pentru discuţia finală;
4. Daţi participanţilor timp pentru rezolvarea problemei;
5. Participanţii prezintă soluţiile/răspunsurile;
6. Discutaţii toate răspunsurile/soluţiile posibile;
7. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
8. Rezumaţi.
JOCUL DE ROL
DESCRIERE: Două sau mai multe persoane joacă roluri într-un scenariu prestabilit.
UTILIZĂRI:
Schimbare de atitudine
Oferă participanţilor oportunitatea de a “se pune în pielea altcuiva” (să exploreze cum se
poate simţi şi acţiona dacă este în situaţia altcuiva)
Permite participanţilor să conştientizeze consecinţele anumitor comportamente asupra
celorlalţi
Permite explorarea abordărilor alternative ale unor situaţii reale
AVANTAJE:
Stimulativ si distractiv
Oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot aborda
în viaţa de zi cu zi
Participanţii experimentează atitudini şi valori diferite de cele personale
30
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
PROCES:
1. Pregătiţi actorii astfel încât sa-şi înţeleagă rolurile şi situaţia;
2. Aranjaţi ambianţa astfel încât audienţa să ştie ce implică situaţia;
3. Daţi observatorilor instrucţiuni clare legate de ce urmează să observe;
4. Asistaţi jocul de rol;
5. Mulţumiţi actorilor şi scoateţi-i din rol;
6. Întrebaţi actorii cum s-au simţit jucând acel rol;
7. Rugaţi audienţa să-şi prezinte reacţiile şi observaţiile;
8. Discutaţi diversele reacţii faţă de ceea ce s-a întâmplat;
9. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu şi formulaţi principii;
10. Întrebaţi participanţii ce legătură există între situaţia jucată şi realitate;
11. Formulaţi concluzia.
SIMULAREA
DESCRIERE: Simularea este punerea în scenă a unor situaţii similare celor din viaţa reală.
Se joacă o situaţie, nu un personaj; cel care simulează situaţia îşi păstrează individualitatea,
valorile, atitudinile etc.
UTILIZĂRI:
Permite participanţilor experimentarea unor situaţii similare cu cele reale, într-un cadru
sigur
Oferă participanţilor posibilitatea de a analiza consecinţele atitudinilor şi
comportamentelor proprii în situaţii date
Metodă de aplicare a cunoştinţelor, de dezvoltare de abilităţi şi examinare a atitudinilor, în
contextul unei situaţii de învăţare date
AVANTAJE:
Participanţilor li se oferă şansa de a învăţa din comportamentele proprii şi din reacţiile
celorlalţi înainte de a le experimenta într-o situaţie reală
Creşte implicarea participanţilor
Feedback imediat
PROCES:
1. Pregătiţi participanţii pentru preluarea rolurilor specifice simulării;
2. Introduceţi scopul, regulile şi durata simulării;
3. Facilitaţi simularea;
4. Scoateţi participanţii din situaţia jucată în simulare;
5. Întrebaţi participanţii care au fost reacţiile lor determinate de simulare;
6. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
7. Întrebaţi participanţii dacă simularea are corespondenţe în viaţa fiecăruia dintre ei;
31
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
8. Rezumaţi.
DEMONSTRAŢIA
UTILIZĂRI:
Învăţarea unor tehnici sau abilităţi specifice
Exersarea unor deprinderi cu ajutorul diverselor mijloace: mulaje, audio - video
AVANTAJE:
Uşurinţă în focalizarea atenţiei participanţilor
Arată aplicaţiile practice ale metodei
Creşte implicarea participanţilor prin participarea la testarea metodei
PROCES:
1. Introduceţi tehnica – Care este scopul demonstraţiei?
2. Prezentaţi materialul care va fi folosit;
3. Demonstraţia;
4. Repetaţi demonstraţia explicând fiecare pas;
5. Invitaţi participanţii să pună întrebări;
6. Participanţii experimentează demonstraţia;
7. Discuţie: a fost uşor / dificil?
8. Rezumaţi.
ALEGERE FORŢATĂ
UTILIZĂRI:
Deschiderea comunicării
Sondare de atitudini şi comportamente
Participanţilor li se acordă posibilitatea de a-şi explora propriile valori
Stimulează dialogul între participanţi
AVANTAJE:
Permite participanţilor să-şi conştientizeze atitudinile pe care le au faţă de anumite
probleme controversate
32
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
PROCES:
1. Introduceţi tema
2. Precizaţi regulile
3. Se alege o singură variantă: acord sau dezacord
4. În activitate sunt implicaţi toţi participanţii
5. Se poate schimba alegerea făcută la început
6. Se enunţă afirmaţia sau situaţia
7. Participanţii se împart în grupuri în funcţie de alegerea făcută
8. Invitaţi persoanele din grupuri să-şi argumenteze poziţia
9. Rezumaţi şi formulaţi o concluzie a discuţiei
LUCRUL CU PLIANTELE
UTILIZĂRI:
Introducerea participanţilor într-un subiect nou
Furnizarea de informaţii pe un anumit specific
AVANTAJE:
Acoperă un material larg, într-un timp scurt
Poate precede tehnicile practice de instruire
Poate fi folosită ca bază de discuţii
Adresabilitate mare
PROCES:
33
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
1. Introduceţi tema;
2. Distribuiţi participanţilor pliantele şi definiţi sarcina;
3. Împărţiţi participanţii în grupuri mici;
4. Lăsaţi timp participanţilor pentru realizarea sarcinii;
5. Sarcina efectivă;
6. Concluzii.
TEHNICA ACVARIULUI
DESCRIERE: Furnizarea unui context în care participanţii pot să exerseze observaţia care
contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi a înţelegerii diferenţelor de opinie.
UTILIZĂRI:
Luarea unei decizii
Rezolvarea unei probleme
AVANTAJE:
Permite focalizarea atenţiei participanţilor pe proces
Arată aplicaţiile practice ale metodei
Creşte implicarea participanţilor prin participarea la testarea metodei
PROCES:
1. Împărţiţi participanţii în două grupuri care vor fi aşezate ca două cercuri concentrice;
2. Precizaţi sarcina sau tema discuţiei;
3. Invitaţi grupul interior să discute deschis sau să lucreze;
4. Invitaţi grupul din exterior să observe ceea ce se discută în cercul interior şi interacţiunile
care au loc între membrii săi;
5. Grupul exterior prezintă grupului interior observaţiile în legătură cu ceea ce s-a petrecut
în timpul exerciţiului;
6. Facilitaţi analizarea comportamentului participanţilor care au fost observaţi;
7. Rezumaţi.
MOZAICUL
34
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
a) Etapa I: se împarte clasa în grupe eterogene de patru elevi. După aceea, se numără
până la patru, astfel încât fiecare membru al grupei să aibă un număr de la 1 la 4. Fiecărui
membru al grupei i se dă o fişă de învăţare care cuprinde o unitate de cunoaştere (o parte a
unui articol). Profesorul discută pe scurt titlul articolului şi subiectul pe care îl va trata.
Explică apoi că pentru acea oră, sarcina elevilor este să înţeleagă articolul. La sfârşitul orei,
fiecare persoană va trebui să fi înţeles întreg articolul. Acesta, însă, va fi predat de colegii
de grup, pe fragmente. Profesorul atrage atenţia că articolul este împărţit în patru părţi.
Toţi cei care au numărul 1 vor primi prima parte, cei care au numărul doi vor primi a doua
parte şi aşa mai departe.
b) Etapa a II-a: toţi cei care au numărul 1 se adună într-un grup, toţi cei care au
numărul 2 în alt grup etc. Dacă este foarte numeroasă clasa, s-ar putea să fie nevoie să se
facă, de exemplu, două grupe cu numărul 1.
Profesorul explică faptul că grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 şi 4 se vor
numi de acum grupuri de "experţi". Sarcina lor este să înveţe bine materialul prezentat în
secţiunea din articol care le revine. Ei trebuie să-o citească şi să-o discute între ei pentru a
o înţelege bine. Apoi trebuie să hotărască modul în care o pot preda, pentru că urmează să
se întoarcă la grupul lor originar pentru a preda această parte celorlalţi. Este important ca
fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea acelei
porţiuni a textului celorlalţi membri ai grupului iniţial. Strategiile de predare şi materialele
folosite rămân la latitudinea grupelor de experţi. Vor avea nevoie de destul de mult timp
pentru a parcurge fragmentul lor din articol, pentru a discuta şi elabora strategii de predare.
c) Etapa a III-a: după ce grupele de experţi şi-au încheiat lucrul, fiecare individ se
întoarce la grupul său iniţial şi predă celorlalţi conţinutul pregătit. Se atrage atenţia, din
nou, că este foarte important ca fiecare individ din grup să stăpânească conţinutul tuturor
secţiunilor articolului. E bine să noteze orice întrebări sau nelămuriri au în legătură cu
oricare dintre fragmentele articolului şi să ceară clarificări expertului pe acea secţiune.
Dacă rămân, în continuare, nelămuriţi, pot adresa întrebarea întregului grup de experţi în
acea secţiune. Dacă persistă dubiile, atunci problema va trebui cercetată în continuare.
La final, profesorul reaminteşte tema şi unităţile de învăţare, apoi le cere elevilor
să prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte a articolului, aşa cum au asimilat-o în
cadrul grupului de "experţi". Astfel tema se va trece în revistă în unitatea ei logică.
Pentru feedback-ul activităţii, profesorul poate aplica un test, poate adresa întrebări
pentru a verifica gradul de înţelegere a noului conţinut, capacitatea de analiză, sinteză, de
argumentare a afirmaţiilor făcute.
Ce face profesorul în timpul învăţării prin colaborare?
Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că
informaţia se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări;
stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor.
Avantaje ale folosirii metodei:
✓ Are caracter formativ.
✓ Stimulează încrederea în sine a participanţilor
✓ Dezvoltă abilităţi de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului.
✓ Dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă.
MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE FORMARE
Conceperea cursului.
35
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
1.Veniţi devreme.
2.Verificaţi dacă în sală:
• sala este confortabilă;
• scaunele şi mesele sunt aşezate corespunzător;
• sala şi mesele sunt curate;
3.Verificaţi materialele pentru participanţi:
• materialele de instruire sunt puse în ordine;
• ecusoanele cu numele participanţilor sunt pregătite;
• materialele de curs sunt distribuite;
4.Verificaţi echipamentul audio – video:
• suportul de planşe este pregătit, împreună cu markerele;
• echipamentul este pus în priză şi testat;
• focalizaţi imaginea (dacă se foloseşte retroproiector);
• testaţi sunetul din diferite puncte ale sălii;
• localizaţi întrerupătoarele în sală.
Introducerea
1. Primirea participanţilor.
• Identificaţi modalităţile de a „sparge gheaţa” pe care le veţi folosi
• primele minute şi ore ale sesiunii sunt cele în care participanţii la curs decid dacă acesta
merită atenţia lor;
36
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• cele mai importante momente de la începutul cursului sunt cele dedicate primirii
cursanţilor; formatorul trebuie să-i facă pe cursanţi să se simtă confortabil şi bineveniţi,
creând un mediu plăcut pentru învăţare;
• pentru a obţine respectul participanţilor, formatorul se va prezenta pe sine însuşi,
insistând asupra pregătirii profesionale;
Analiza participanţilor
Pentru a asigura reuşita pregătirii participanţilor, formatorul trebuie să analizeze
profilul fiecărui individ din cadrul grupului. După discuţia iniţială cu organizatorul, ar
trebui să aibă deja o idee destul de clară despre nevoile de instruire ale cursanţilor, dar
aceasta trebuie susţinută şi de o evaluare personală.
Pot fi adresate câteva întrebări:
• Care este experienţa, care sunt calităţile, cunoştinţele şi nivelul de educaţie al fiecărui
participant?
• Ce-şi doresc de la acest curs?
• Care le sunt obiectivele?
• Care sunt nevoile lor de instruire?
• Care le sunt carenţele de pregătire?
Motivarea participanţilor.
37
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Încheierea:
Sfârşitul unui curs presupune trei paşi: consolidarea, evaluarea şi conceperea unui
plan de acţiune despre cum se pot implementa noile cunoştinţe.
Consolidarea transferului de cunoştinţe în timpul cursului poate să fie un proces
similar celui care are loc la sfârşitul unei zile sau al unui modul de pregătire, de exemplu
prin intermediul unui jurnal personal sau fise de lucru.
Formatorul trebuie să concluzioneze cu privire la fiecare participant, realizând o
evaluare a participării sale raportat la scopul întâlnirii; Formatorul poate conduce o
evaluare orală de grup sau poate discuta personal cu fiecare cursant, ca o modalitate de a
suplimenta informaţia colectată prin intermediul fişelor de evaluare standard distribuite
cursanţilor.
Formatorul trebuie să realizeze o proprie evaluare privind modul de pregătire a
întâlnirii, a desfăşurării acesteia, identificând resursele pentru îmbunătăţirea activităţii
viitoare;
Realizarea raportului de curs ( la cererea organizatorului)
O sesiune de formare obişnuită este axată pe dezbaterea unei teme sau dezvoltarea unei
abilităţi şi are trei părţi distincte:
38
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
În timpul unei sesiuni de formare obişnuită, pot fi folosite tehnici de lucru diferite
pentru a menţine atenţia şi motivaţia participanţilor.
Metodele de instruire alternează pentru menţinerea atenţiei participanţilor si satisfacerii
diverselor stiluri de învăţare, fiind utilizate metode de organizare grafica, scriere, lectura,
discuţie, lucru in grup, lucru individual, prezentare, etc.
În timpul unei sesiuni de formare „timpul” este considerat o resursă limitata si din acest
motiv trebuie conştientizată utilitatea planificării acestuia. Aspecte generale care pot fi
urmărite in gestionarea eficienta a timpului:
• stabilirea timpul necesar pentru atingerea obiectivelor;
• utilizarea reala a timpului;
• cunoaşterea unor tehnici de management al timpului;
39
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
40
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Sesiunea nr.......
Titlul...........................................................
41
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Timp................min.
Teoria Iceberg-ului
Când ne referim la Teoria Iceberg-ului, avem in vedere una dintre componentele - conţinut
sau proces, specifice oricărui sistem.
42
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Procesul de comunicare reprezintă mai mult de 2/3 din totalul transferului informaţional,
comparativ cu subiectul comunicării - conţinutul. Şi atunci ne întrebăm: chiar nu contează?
Sau, dacă este important, ce avantaje ne poate aduce?
Abilităţi formatori/moderatori
43
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
fie pozitivă; în acest fel şi rememorarea lui aduce în prim plan argumente care susţin
acceptarea mesajului;
Prin activitatea pe care o deruleaza facilitatorul/moderatorul indeplineste o multitudine de
roluri pe care si le „asuma”:
• prezinta informaţii;
• comunica obiectivele;
• structureaza subiectul;
• explice noţiunile şi problemele dificile;
• ofera “consumatorului de educaţie” o motivaţie;
• dezvolta gîndirea critică;
• dezvolta aptitudinea de a comunica;
• modifica comportamentul;
• încurajeaza originalitatea;
• faciliteaza procesul de autoevaluare;
• dezvolta capacitatea de a rezolva probleme;
• asigura “transferabilitatea” competenţelor.
44
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Capacitatea de a asculta.
Omul obişnuit petrec zilnic mai mult timp ascultând, decât scriind, vorbind sau
citind.
Ascultarea este o foarte importantă aptitudine de comunicare.Ascultarea este
definită ca fiind aptitudinea de a înţelege şi a răspunde efectiv comunicării.
Aspecte importante:
• incuviinţaţi dând uşor din cap şi aşteptaţi;
• priviţi atent la vorbitor;
• folosiţi expresii ca: "inţeleg","adevărat";
• repetaţi ultimele cuvinte pe care le-a spus vorbitorul;
• spuneţi-i vorbitorului ce aţi înţeles din ce v-a spus;
• dacă nu aţi înţeles, sugeraţi-i să vă dea detalii;
• nu întrerupeţi pe vorbitor;
Canalul de comunicare ales pentru transmiterea unui mesaj joacă un rol semnificativ
în păstrarea calităţii mesajului original în drumul său de la emiţător la receptor.
De exemplu: emiţătorul, dacă are posibilitatea de a alege între comunicarea scrisă şi cea
verbală - ori o combinaţie a acestora - o alege pe cea mai eficientă pentru situaţia respectivă.
Indiferent de canalul de comunicare ales, emiţătorul va avea de înfruntat obstacole;
el trebuie să aleagă acel canal pe care îl consideră ca oferind cea mai bună garanţie pentru
transferul semnificatiei mesajului său, fără distorsiuni şi neînţelegeri. Pentru a contracara
eventualele interferenţe pe canalul de comunicare, mesajul trebuie să atragă atenţia, să
conţină redundanţe, dese repetiţii sau să folosească diverse combinaţii ale acestora.
Caracteristici mesaj:
Atrage atenţia Trebuie să difere de celelalte mesaje care concurează pentru
timpul destinatarului. De exemplu: un mesaj scurt, scris de
mână - în locul celui uzual, tipărit - este o metodă de a
atrage atenţia;
Furnizeaza redundanţe Trebuie reformulat de câteva ori - tehnică folosită în
articolele de ziar - şi/sau sintetizat în ultimul paragraf ori în
titlu (dacă este scris); emiţătorul trebuie să evite o
redundanţă prea mare;
Ofera repetiţii Trebuie transmis prin mai multe canale, cum ar fi pe cale
verbală şi scrisă sau să fie transmis de mai multe ori prin
acelaşi canal (de exemplu - cazul reclamelor la televiziune).
Comunicarea verbala
Aspecte generale care trebuie urmarite in formularea unui mesaj verbal:
Claritate • capacitatea de exprimare clară a ideilor, simplă, nu cuvinte şi fraze
lungi şi greu de urmărit;
• nu se foloseste argoul;
• nu se utilizeaza termeni care nu sunt uzuali pentru interlocutor;
cuvintele se pronunta corect;
Acurateţe • aceasta presupune existenta unui vocabular suficient de bogat
pentru a putea alege cele mai potrivite cuvinte în expunerea
subiectului;
45
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
46
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Comunicarea nonverbala
Variate cercetări în domeniul comunicării estimează că, în majoritatea cazurilor, 75%
din informaţia obţinută de la interlocutori este, în esenţa ei, non-verbală. În unele cazuri,
comunicarea non-verbală este folosită pentru a confirma sau contrazice mesajul verbal, în
alte situaţii, aspectele non-verbale poartă încărcătura de bază a mesajului.
În cazul publicului larg care ascultă un vorbitor, audienţa comunică răspunsul său
(opinii, impresii sau atitudini) exclusiv prin semnale non-verbale. Ascultătorii activi îşi
privesc interlocutorul şi îi răspund acestuia prin zâmbete, mişcări ale capului, mişcări ale
corpului etc., tocmai pentru a îmbunătăţi calitatea comunicării.
Este important de reţinut că semnalele non-verbale sunt transmise tot timpul, fie
ascultând, fie vorbind. Impactul cel mai mare al comunicării non-verbale este materializat
în gradul în care aceasta sprijină sau, dimpotrivă contrazice celelalte canale de comunicare.
Canale de comunicare non-verbală:
• aspectul fizic;
• expersia feţei;
• contactul vizual ;
• limbajul corpului (gesturi, ţinută, poziţii);
• spaţiul (ca distanţă păstrată între interlocutori);
47
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Limbajul tăcerii
Există unele situaţii în care tăcerea generează stânjeneală, dezaprobare, plictiseală sau chiar
respingere. Sunt si situatii cand avem nevoie de confirmarea faptului că cei din jur ne-au
înţeles. Astfel “tăcerea” este un instrument de comunicare care trebuie folosit cu abilitate.
Limbajul timpului
Deşi timpul este acelaşi pentru toţi, este foarte diferit modul în care fiecare îl percepe.
Punctualitatea este un element de mare importanţă. În procesul comunicării, semnificativ
este modul în care folosim timpul.
48
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Asertivitatea
Asertivitatea înseamna sa fii pregatit pentru ceea ce vrei sa obtii. Înseamna sa stii
foarte clar ce nevoi ai. Înseamna confruntare si cere foarte mult curaj. Unii spun ca este
greu sa fii asertiv, altii, prin stilul lor propriu, spun ca este foarte usor. Obiectivul este sa
rezolvi problemele si sa obtii maximum de rezultate.
Un bun facilitator trebuie să îşi amintească că participanţii sunt mai importanţi decât
subiectul aflat în discuţie. De aceea trebuie să fie atent atât la semnalele pe care aceştia le
emit referitor la pregătirea lor pentru a discuta, înţelege şi a se implica cât şi la propriile
sentimente şi presupuneri legate de ceea ce se întâmplă şi semnalele pe care le transmite
participanţilor. A fi onest referitor la propriile gânduri şi sentimente şi asumarea
49
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Nu trebuie să uitaţi niciodată, atunci când adresati întrebări unui grup, că majoritatea
oamenilor au nevoie de un timp de gândire înainte de a răspunde. Mai ales pentru întrebările
de substrat, la care la început nu va răspunde nimeni, pentru ca oamenii se gândească ce
ştiu şi cum să răspundă la întrebare.
Formatorii fără experienţă se tem de astfel de perioade de tăcere şi sar imediat la
întrebarea următoare, ceea ce creează confuzie. Fiţi atenţi şi la răspunsurile date imediat,
dintre care unele pot fi facile, superficiale. În acest caz, încurajaţi-i să vă spună mai mult.
Întrebările potrivite
Întrebări deschise sau cu arie largă - aceste întrebări sunt menite să obţină cât mai multe
informaţii, fără a fi nevoie de alte întrebări de bază. Ele încurajează respondentul să dea
răspunsuri la fel de extinse şi deschise. Multe dintre aceste întrebări încep cu Ce, Cât, Cum,
50
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Când, Cine, Unde şi De ce. Întrebările deschise reprezintă, deseori, cea mai bună idee de
deschidere a unei sesiuni de întrebări.
Întrebările mai puţin potrivite sunt cele închise. Aceste întrebări cer sau au ca rezultat un
răspuns „da” sau „nu”, sau răspunsuri scurte care dau informaţii puţine. Rezultatul unei
întrebări închise este, de multe ori, acela că trebuie să vă gândiţi la alte întrebări prin care
să extrageţi mai multe informaţii, pe care le-aţi fi obţinut de la început dacă puneaţi
întrebări deschise.
Chiar dacă dau răspunsul complet (din nou) la întrebarea dvs., mulţumiţi-le, dar apoi treceţi
imediat la unul dintre cursanţii mai tăcuţi, şi întrebaţi-l ceva de genul „... spune că… ce
părere aveţi? Aţi avut astfel de experienţe? Ce aţi face?” Poate că vă va spune că este de
acord cu ..., dar, cel puţin, a mai vorbit cineva. Data viitoare când ....sare să răspundă,
repetaţi procesul: în curând va realiza ce se întâmplă şi că este de dorit să-şi reducă
contribuţiile.
Dezacordul – Unii formatori intră în panică dacă, după ce pun o întrebare, există
dezacorduri între cursanţi, iar aceasta se vede dintr-o discuţie aprinsă. Ar trebui să vă
bucure o astfel de reacţie, pentru că înseamnă că aţi stârnit interesul membrilor! Rolul
dumneavoastra este acela de a ajuta la controlul discuţiei, care nu trebuie să devină prea
emoţională şi conflictuală. Puteţi ajuta astfel atunci când se creează dezacorduri fără a se
da motive clare.
Mai întâi reflectaţi şi recunoaşteţi sentimentele, de ex.: „sunteţi foarte pasionat de acest
subiect”. Nu reprimaţi sentimentele, pentru că acestea vor ieşi la iveală oricum (probabil
împotriva dvs.). Amintiţi grupului că toate părerile trebuie respectate, că toată lumea are
ceva de spus şi deţine o piesă din puzzle. Invitaţi-i să explice motivele care îi fac să spună
un anumit lucru. Astfel, de multe ori, atmosfera se răcoreşte, iar discuţiile pot fi purtate din
nou la un nivel raţional.
Sugestii generale
• ascultaţi cu atenţie fiecare răspuns, mai ales ca să nu existe întrebări deghizate sau
incertitudini;
51
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Competenţele formatorului
Competenţe didactice
Transparenţă în • punctul de plecare pentru formator îl constituie o analiză a ceea
privinţa scopurilor ce organizatorul programului de formare doreşte şi proiectează
pregătirii în numele participanţilor;
• această analiză presupune înţelegerea progresului pe care
training-ul ar trebui să-l producă;
• analiza presupune şi o evaluare, pentru fiecare individ, a
cerinţelor sale de pregătire;
• evaluarea se poate realiza prin discuţii scurte sau prin
chestionare poat o serie de informaţii despre ce se aşteaptă de
la el în timpul sesiunii de lucru.
Conceperea • un plan trebuie să ţină seama de o serie de probleme - precum
planului activitatii cele organizaţionale;
de formare • trebuie să fie destul de flexibil astfel încât să se adapteze unor
schimbări neprevazute (de exemplu - la nivelul compoziţiei
grupului de participanţi);
Competenţe psiho-sociale
Inţelegerea dinamicii • abilitatea de a sustine potentialul personal al fiecarui
grupului/managementul cursant;
diversităţii • abilitatea de a recunoaste si analiza dinamica grupului;
52
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Competenţe profesionale
Cunoştinţe din • cunoştinţe pedagogice de bază despre conceperea planului
domeniul pedagogiei de curs;
• cunoasterea caracteristicilor activitatilor de invatare –
elemente metodologice, caracteristici psihologice,
caracteristicile procesului comunicarii etc;
Cunoştinţe despre • cunoasterea mediului de lucru si a contnutului activitatii
condiţiile de lucru ale cursantilor faciliteaza formatorulu sa inteleaga posibilele
cursanţilor probleme si intrebari pe care participantii le pot ridica;
Competenţe personale
Naturaleţea • datorita propriei lor experienţe de viaţă, adulţii pot manifesta o
atitudine critică faţă de personalitatea formatorului – astfel ei
asteapta ca acesta sa fie “natural şi convingător”, să poata adapta
cunoştinţele şi informaţiile la situaţiile reale;
Creativitatea • un formator are nevoie de un potenţial creativ pentru a putea
reacţiona la diferite situaţii, solicitări sau stiluri de învăţare;
• va trebui să aibă o atitudine deschisă faţă de semnalele venite de
la participanţi;
• Sa fie capabil să propuna planuri de pregătire innovative;
Stabilitate • un formator se va confrunta deseori cu situaţii dificile şi
emoţională provocatoare din punct de vedere emoţional – din acest punct de
vedere este foarte important să se înţeleagă că a avea probleme
în sala de curs, cu un anume participant, nu înseamnă o
înfrângere personală;
• astfel de situaţii trebuie anticipate ca probleme pedagogice ce
trebuie considerate “provocări profesionale” şi tratate cu
înţelegere şi tact pedagogic;
53
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
54
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• cădeţi de acord asupra modului în care veţi lucra împreună pe parcursul perioadei de
pregătire a seminarului respectiv.;
• discutaţi şi comunicaţi orice fel de informaţii sau aşteptări pe care le aveţi în legătură
cu grupul participant;
• decideţi care vor fi rolurile fiecăruia în prima sau a doua a zi a seminarului de instruire;
• conveniţi asupra modului în care puteţi interveni în privinţa aspectelor legate de timp;
• stabiliţi ora întâlnirilor zilnice;
• decideţi în ce mod veţi aborda, ca echipă, diverse aspecte care pot intervene – de
exemplu - participanţii care vorbesc prea mult sau care nu vorbesc deloc, cei care
întârzie etc.
55
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Conflictul implică orice formă de opoziţie între persoane sau grupuri, generată de
divergenţa sau incompatibilitatea subiecţilor si derivă din incompatibilitatea reală sau
percepută dintre scopurile, valorile, normele sau motivaţiile părţilor.
Marilyn Fryer descrie o imagine mentală creată de conflict, aceea a unei „falii
tectonice”. Faliile tectonice sunt cauză a mişcărilor seismice şi influenţează activitatea
vulcanică. Analogia cu activitatea vulcanică sugerează efectele pe care un conflict le poate
produce, generând agresivitate, violenţă, stres, sau având o acţiune tonică asupra relaţiei
dintre părţile ce-şi dispută interesele.
Diferite ca intensitate, gravitate, persistenţă, conflictele iau cele mai diverse forme.
Ele pot să apara dintr-o anumită cauză şi se pot stinge odată cu dispariţia cauzei sau a
condiţiilor care le-au favorizat. După cum ele pot fi persistente, susţinute de menţinerea
cauzelor, condiţiilor, motivaţiilor care le-au declanşat.
De asemenea, un conflict poate să apară în individul însuşi – atunci când evaluează
comparativ anumite alternative ale unei acţiuni, sau între doi sau mai mulţi indivizi sau
grupuri când aceştia încearcă să împartă resurse limitate sau să ajungă la un acord.
Ca fenomen relaţional, conflictul, se manifestă ca o tensiune, frământare existentă
atât în viaţa personală a individului cât şi între membrii unui grup social.
Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare parte a
lui reprezintă o parte componenta a conflictului:
• solul - mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, şcoala);
• rădăcina - cauzele multiple ale conflictului;
• tulpina - părţile implicate în conflict;
• scorbura - problema clară definită a conflictului;
• florile - emoţiile proprii pozitive şi negative a celor implicaţi în conflict;.
• frunzele - acţiunile concrete a celor implicaţi în conflict;
• fructul - soluţia rezolvării conflictului;
56
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
În acelaşi timp, diverse situaţii conflictuale pot apărea între formator şi cursanţi.
Cauzele pot fi simple cuvinte greşit înţelese, sau chiar diferenţa dintre profilul psihologic
al formatorului şi cel al cursantului etc.
Confruntarea cu rezistenţa
In sala de curs este o problemă obişnuită pentru orice formator. Rezistenţa se poate
manifesta în diverse moduri:
• participanţi care vorbesc între ei;
• participanti care întârzie;
• participanti care sunt pasivi;
• participanti oftează din greu;
• în participanti incearcă să abată discuţia;
• participanti să intre în competiţie, să se confrunte cu alţii;
• participanti care incearca să declanşeze acţiuni de tipul „bisericuţelor” îndreptate
împotriva formatorului, a subiectului, a metodei de învăţare sau a altor cursanţi;
Este important ca persoanele cu probleme de adaptare să fie identificate cat mai repede.
Astfel de cursanţi încăpăţânaţi, negativişti, sunt precum un magnet puternic: fie resping
atenţia formatorului, care pur şi simplu nu va observa problema, fie o atrag atât de tare
încât formatorul sfârşeşte prin a le da mult prea multă importanţă.
57
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Rezistenţa la învăţare
Intervine adesea atunci când cursantul se simte nesigur pe abilităţile sale de a obtine
performanta. Adulţii îşi pun în joc statutul prezent chiar prin acceptarea ideii de a învăţa
lucruri noi.
Procesul de învăţare este unul bazat pe încercări şi greşeli.
Rezistenţa poate interveni din:
• cauza stilurilor de învăţare diferite;
• a modurilor de acţiune diferite;
• cauza unor blocaje inconştiente din mintea cursantului; un astfel de blocaj poate să fie
cauzat de aspecte diverse, din trecut (poate să fie vorba despre o situaţie intervenită în
şcoală, de un profesor rigid, sau de colegi agresivi; dificultăţi personale precum cea de
a te exprima direct, sau de a trata un subiect anume, sau de a opera cu termeni tehnici
);
58
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Pentru a reuşi un control al conflictului aceste trei condiţii trebuie îndeplinite simultan.
Controlul conflictului orientarea spre gestionarea sau rezolvarea acestuia, spre
valorificarea tehnicilor, procedurilor şi abilităţilor disponibile presupune cunoaşterea şi
identificarea simptomelor conflictului
În literatura de specialitate (H. Cornelius&S.Faire, 1996) se prezintă principalele
simptome ce semnaleaza instalarea unui cpnflict:
• violenţa – este evident un semn al crizei, al dezacordului, stare în care elementele
emoţionale le domină pe cele raţionale;
• tensiunea – propria tensiune distorsionează cel mai ades percepţia asupra persoanelor,
evenimentelor, acţiunilor din jur;
• neînţelegerea – survine în urma unei situaţii ce generează contradicţia şi irascibilitatea.
Ea poate să apară din decodificarea eronată a unei informaţii, sau a unei opoziţii în
principii, în idei etc;
• incidentele – un incident perceput adecvat se poate stinge fără să capete amploare deşi
ele au un halo afectiv persistent;
• disconfortul – creează sentimentul unei insatisfacţii fără a avea un obiect precis.
59
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Momentele evaluarii
• se poate realiza o evaluare partiala de proces la sfarsitul fiecarei zi de curs;
• evaluare finala la sfirsitul programului de formare;
60
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Pentru a conduce o evaluare avem nevoie de aceste informaţii şi deci trebuie să creăm
oportunităţi de obţinere a acestor informaţii.
Câteva modalităţi de obţinere a informaţiilor necesare unei evaluări sunt:
• prin observare directă în timpul unui program de instruire;
• prin scurte chestionare sau întrebări în timpul programului care să măsoare gradul de
confort al participanţilor etc.;
• elaborarea unui chestionar care să fie înmânat spre completare participanţilor la
sfârşitul programului de instruire;
• pregătirea unui exerciţiu de evaluare la sfărşitul programului sau după o perioadă scurtă
(la inceputul unui nou program cu aceeaşi participanţi, de exemplu);
• folosirea unui chestionar câteva săptămâni sau luni după programul de instruire, pentru
a măsura dacă participanţii îşi amintesc elementele învăţate şi dacă le aplică;
• vizitarea participanţilor după o anumită perioadă şi intervievarea lor;
• selectarea unui grup de participanţi sau/şi a altor persoane implicate şi conducerea unei
evaluări de grup, în scopul analizării unor anumite aspecte specifice;
În activitatea practică se întâlnesc mult mai multe metode care pot fi adaptate la situatii
particulare.
Chestionarele de Evaluare
61
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Formularele de evaluare conţin trei seturi de întrebări distincte, care servesc celor
trei funcţii ale evaluării - diagnostică, informativă şi sumativă.
62
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
• selectarea continutului;
• utilitatea materialelor folosite program;
• eficienta metodele de formare in raport;
• facilitarea invatarii;
• dezvoltarea motivatiei;
• relevanta continutului / nevoile identificate;
• timpul de desfasurare;
• identificare bariere potentiale pentru aplicarea in practica a ceea ce ati invatat;
Sunteti formator.
Simulati o evaluare a ceea ce s-a intamplat in timpul unui exercitiu realizat in grup in timpul
unei sesiuni de formare.
Oferiti un feed-back constructiv.
63
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
64
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
ETICA FORMATORULUI
Cel mai adesea, etica se referă la un câmp de cercetare sau la o disciplină referitoare la bine
şi la rău, la virtute şi la viciu.
Pe de altă parte, moralitatea se referă la structuri de comportament stereotipe în viaţa de zi
cu zi.
Există o etică a obiectivităţii, care reprezintă un ideal, de vreme ce fiecare dintre indivizi are
propriul său set de valori şi de aşteptări.
Există o etică a caracterului şi, în consecinţă, o moralitate a comportamentului; promovarea
şi apărarea dreptăţii, cinstei şi curajului sunt cerinţe pentru oricare dintre liderii unui grup, indiferent
de activitatea desfasurata. Lor li se cere să-şi stăpânească emoţiile, să fie empatici, cooperanţi, să
dovedească înţelegere asupra problemelor oamenilor şi altele asemenea. Atunci când modelele de
acţiune (inclusiv cele de adoptare a deciziei) lipsesc, intră în funcţiune mecanisme informale, proprii
liderilor autentici.
Există o etică a gestionării rezultatelor muncii; dacă acestea nu sunt satisfăcătoare, liderii
trebuie să aibă responsabilitatea să le recunoscă şi să se străduiască să prefigureze un alt
deznodământ pentru viitor.
Ghidarea etică a acestora a devenit un adevărat imperativ. Acest fapt esenţial este vizibil,
poate înainte de orice, prin tendinţa şi efortul articulării unui cod etic al tuturor domeniilor de
activitate.
65
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
Trebuie ştiut faptul că participanţii sunt mai importanţi decât subiectul în sine.
66
Curs de formare profesională pentru ocupaţia de Formator
2. Grup ţintă
4. Model de programă
DISCIPLINA
Durata (în ore de pregătire) :
Obiective generale :
MIJLOACE DE
OBIECTIVE
Nr. METODE/FORME INSTRUIRE, CRITERII DE
DE CONŢINUT TEMATIC
Crt DE ACTIVITATE MATERIALE DE EVALUARE
REFERINŢĂ
ÎNVĂŢARE
1 2 3 4 5 6
5. Evaluare curs
MODALITĂŢI DE EVALUARE
a participanţilor la programul de formare profesională
Evaluare pe parcurs (se poate prezenta separat pentru pregătirea teoretică şi practică,
respectiv pe module/discipline/secvenţe de învăţare)
- Frecvenţă
- Metode - instrumente
- Scală de apreciere ( barem)
Evaluare finală (se prezintă separat pe probe - scrisă, orală, practică -, dacă este cazul)
- Metode - instrumente
- Scală de apreciere
1
- document de autoevaluare care va cuprinde informaţii corecte, verificabile prin documente/înregistrări
specifice parcursului profesional (experienţa în muncă, pregătirea anterioară etc.)
67