PROGRAMUL DE CONVERSIE PIPP, ID, Anul I

FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI

Mândruțiu (Petran) E. Ioana-Raluca

Tema 1:
Realizați un eseu semistructurat, de aproximativ două pagini, în care să se argumentați
relevanţa paradigmei învățământului centrat pe elev, în contextul sistemului de de învăţământ
contemporan.

Între încercările de a defini învățarea centrată pe elev, punctele cheie, referitoare la ce este şi ce
anume presupune, converg spre următoarele: ,,descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi predare ce
pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul plănuirii învăţării, interacţiunii cu
profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării învăţării” (Cannon, R.); ,,oferă elevilor o autonomie şi un
control mai mare în privinţa alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu” (Gibbs, G.);
,,se referă la situaţia în care elevii lucrează atât în grupuri cât şi individual pentru a explora probleme şi a
procesa activ cunoştinţele, mai degrabă decât a fi nişte receptori pasivi ai acestora” (Harmon, S.W. &
Hirumi, A.); ,,este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea prelegerilor cu învăţarea activă, integrarea
unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/ sau a unor situaţii de cooperare în grup, care în ultimă
instanţă îi conferă elevului responsabilitatea pentru propriile progrese în educaţie” (Nanney, B.); ,,mediul
învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satisfacerii nevoilor elevului” (Clasen, R.E.
& Bowman, W.E.); ,,profesorul poate deveni de exemplu: instructor, ghid, îndrumătorul care te
acompaniază, mentor, sfătuitor, consultant, transmiţător de cunoştinţe, cel care face lucrurile posibile pentru
tine, formator, supraveghetor, diriginte, coordonator, cercetător critic, broker de cunoştinţe, model, […]
facilitator, colaborator” (Jedeskog, G.).”
Învățarea centrată pe elev pune accentul pe nevoile elevilor, le oferă elevilor o mai mare
autonomie, îi face responsabili pentru propriul proces de învăţare. Mai mult, direcțiile  în care ar urma să
se manifeste responsabilitatea elevului, devenit ,,căutător activ de cunoaștere”, sunt: să se exprime pe sine
(sincer, curajos, deschis, cu încredere în valoarea sa autentică dincolo de inerentele limitări, în polivalenţa
personalităţii sale şi autenticitatea acesteia, în drepturileşi libertăţile sale, pe bază de respect acordat
celorlalţi); să comunice (adecvat, empatic, asertiv); să participe activ la instruire/ autoinstruire, respectiv,
dezvoltare/ autodezvoltare (renunţând treptat la ipostaza de comoditate şi confort induse de cunoscut, la
atitudinea pasivă sau de relativă „neputinţă”, la solicitarea repetată şi nejustificată a sprijinului din partea
profesorului sau a unor „algoritmi ai succesului”, să caute soluţii, să colaboreze cu ceilalţi, să valorifice
experienţe diferite, să continue procesul de instruire şi dezvoltare permanent, în afara cadrului
instituționalizat, să extindă şi valorifice achiziţiilerealizate, indiferent de tipurile şi timpurile activităţii); să
acorde timp pentru instruire şi autoinstruire (din multitudinea opţiunilor de petrecere a timpului să aloce în
mod conştient, prin decizie proprie, timp pe care să-l folosească productiv şi creativ în scopul instruirii şi
autoinstruirii); să fie activ în relaţia cu profesorii săi  (prin dezvăluirea sinelui şi implicare deschisă în
sarcină, prin formulare de întrebări şi soluţii lipsit de complexe şi de frica greşelii, prin consolidarea unor
relaţii echilibrate, de implicare şi valorizare a colegilor şi a celorlalţi participanţi la procesul formativ); să ia
decizii în ceea ce-l priveşte, să aleagă (prin implicare în proces în cunoştinţă de cauză, prin acceptarea
posibilităţii de a greşi şi a obţine rezultate atât aşteptate cât şi, mai ales, neaşteptate, prin angajamentul de a
suporta demn consecinţele negative ale propriilor decizii).
Centrarea pe elev este înţeleasă astfel, sub următoarele sensuri: paradigmă cu impact major în
valorificarea maximală a resursei umane şi în creşterea calităţii activității; poziție etică și deontologică ce
constă în valorizarea elevului /subiectului învăţării; opţiune strategică bazată pe capacitarea elevului
(empowerment) în procesul educativ; modalitate de abordare a procesului instructiv-educativ  bazată pe
nevoile, interesele, aspiraţiile şi potenţialul elevului, având ca finalitate valorificarea optimă a elevului ca
subiect al învăţării. Prin urmare, centrarea pe elev este o strategie activă, ce necesită construirea în timp
real a unei experienţe de învăţare pozitivă şi semnificativă, într-o relaţie democratică, nondirectivă.
În sens restrâns, prin strategie centrată pe elev se desemnează un plan de acţiune educativă
orientat spre cunoaşterea nevoilor educative ale elevului; în sens larg, prin strategie centrată pe elev se
desemnează o paradigmă experienţială a instruirii, bazată pe valorizarea aspiraţiilor şi abilităţilor
elevului, care are la bază curriculumul.
Mai mult, calitatea  procesul instructiv-educativ este determinată de toate componentele
curriculumului în vederea adecvării acestuia la o nouă epocă, unde absolventului i se cere mult mai mult
decât o specializare îngustă și/ sau o cultură generală, unde examenul nu mai presupune recitarea unui
manual/ curs al unui anume profesor ,,emerit”, provocarea cea mai mare fiind aceea că, dincolo de orice
fel de retorici, absolventul va trebuie să învețe pe tot parcursul vieții.
Așadar, învățământul centrat pe elev are la bază noul curriculum național (planurile cadru și
programele școlare) centrat pe nevoile educabilului, unde competența este elementul fundamental.
Noile planuri-cadru de învăţământ pentru educație timpurie, primar şi gimnaziu evidențiază
schimbările majore ale politicii educaţionale , reflectate în plan legislativ. LEN stabilește ca finalități ale
nivelurilor învățământului preuniversitar cele opt competențe cheie recomandate de Comisia Europeană:
comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice și competențe de bază în
ştiinţe şi tehnologii; competența digitală; a învăța să înveți; competenţe sociale şi civice; spirit de inițiativă și
antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală.
Nucleul forte al prevederilor legii este constituit de adoptarea ca decizie de politică educațională a
opțiunii pentru competențe cheie și de structurare, pe baza acestora, a unui profil de formare european al
elevului.
Legea educaţiei naţionale precizează contribuţia curriculumului naţional, pe niveluri de învăţământ,
la formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie, astfel: clasa pregătitoare asigură punţile către dezvoltarea
competenţelor cheie, învăţământul primar şi cel gimnazial sunt centrate pe formarea competenţelor
cheie, învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie.
La nivelul şcolii, aplicarea planurilor-cadru se realizează prin intermediul schemelor orare. Schema
orară include disciplinele de trunchi comun cu alocările orare corespunzătoare la care se adaugă disciplina/
disciplinele opţionale şi alocările orare corespunzătoare, potrivit opţiunilor exprimate de elevi şi de părinţii
acestora.
Noi programele școlare au întregit viziunea unui nou model de proiectare în învățământul pentru
educație timpurie, primar și gimnazial orientat pe formarea și dezvoltarea competențelor elevilor. Ele au
fost elaborate pornind de la premisa că reprezintă cel mai important document care reglează, în egală
măsură, activitatea profesorului la clasă.
Modelul de proiectare utilizat în programele de învățământ aduce ca element de noutate o
abordare în mod autentic centrată pe competențe.
Competența este un ansamblu structurat de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare,
care permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme
generale, în contexte particulare diverse. Prin urmare, curriculumul centrat pe competențe pune accentul
pe rezultatele învățării: cunoștințe, abilități și atitudini; este centrat pe elev, adaptabil la nevoile în
schimbare ale elevilor, cadrelor didactice și societății; este focalizat pe rezultat; este centrat pe societate; iar,
activitățile și mediile de învățare sunt alese astfel încât elevii să poată dobândi și exersa cunoștințe, abilități
și atitudini în situații cu care se confruntă în viața de zi cu zi.
Competențele generale (competențele disciplinei pentru durata în care aceasta este studiată) și
competențele specific (derivate din competenţele generale) devin un element organizator central al
programelor şcolare specifice diferitelor discipline/domenii de studiu.
În lipsa unui cadru de referință actualizat și aprobat care să indice finalitatea curriculumului
național ne putem baza pe idealul educațional: ,,dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”
și profilul de formare, structurat pe baza celor opt competențelor cheie la nivel european (recomandare CE
2006).

Bibliografie:
 https://www.academia.edu/17266605/Strategii_educationale_centrate_pe_elev
 (Strategii educaţionale centrate pe elev/ coord.:prof.univ.dr. Laurenţiu Şoitu, prof.drd. Rodica Diana Cherciu
-Buzău : Alpha MDN, 2006)
 Învăţarea centrată pe elev. Ghid pentru profesori şi formatori (Proiectul PHARE: RO 2002/000-
586.05.01.02.01.01 Asistenţă tehnică în sprijinul învăţământului şi formării profesionale iniţiale)
 Suport de curs. Modulul I. Un nou Curriculum național pentru învățământul primar şi gimnazial –
conceptualizări necesare (Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” - CRED Proiect cofinanțat din
Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020)
 Suport de curs. Fundamentele pedagogiei (prof univ. dr. Chiș Vasile)