CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL CENTRAT PE ELEV

Prof.înv.preș. Sandu Cecilia

Școala Gimnazială. ,,Angela Gheorghiu'' Adjud,Jud.Vrancea

Ca în multe alte domenii sau sectoare în care se manifestă inovaţia, şi la nivelul sistemului de
învăţământ accepţiunile sub care circulă aceasta sunt numeroase. Definiţia considerată punctul de
referinţă pentru toţi cei care analizează tema inovaţiei în învăţământ este cea a lui Huberman, publicată în
1973 – „o inovaţie este o ameliorare măsurabilă, deliberată, durabilă şi puţin probabil să se producă
frecvent”.

,,Centrarea pe elev este o strategie activă, ce necesită construirea în timp real a unei experiențe de
învățare pozitivă și semnificativă, într-o relație democratică, nondirectivă ’’ (Cojocariu, V., M. 2006, p 58-
59). Strategiile educaționale centrate pe elev sunt urmarea unei proiectări eficiente a cadrului didactic ce
urmează un anumit ,,plan prestabilit și va plasa elevul în situația de învățare cea mai propice, într-un
context de solicitări, condiții și resurse, care să permită dobândirea competențelor prefigurate prin
obiective ’’ ( Albulescu, I., 2004, p.98-99).

Activitatea de învăţare centrată pe elev necesită negocierea şi monitorizarea regulată a „contractelor de

învăţare. Astfel, elevii se pot concentra pe atingerea unor obiective individualizate. În cadrul acestei
metode, elevii lucrează pe cont propriu, monitorizaţi şi ajutaţi individual de către profesor. Acest fapt
necesită timp şi o administrare atentă; fiind necesară oferirea de oportunităţi suficiente pentru opţiuni de
învăţare individuală, şi nu doar colectivă, cum era întâlnită în învăţământul tradiţional.

Dintre principiile care stau la baza  educaţiei centrată pe elev, amintim:

•      fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice şi particulare;

•       în centrul actului educativ se află elevul cu cerinţele sale individuale;

•      educaţia nu se adresează elevilor, ci fiecărui elev în parte;

•       stimularea independenţei de alegere şi acţiune va fi împletită cu activitatea de grup şi cu

sprijinirea relaţiilor interpersonale;

•       obiectivul central al activităţii din şcoală îl reprezintă stimularea dezvoltării

•      copiilor prin modalităţi care să asigure bazele unei personalităţi independente şi creatoare;

•      conţinuturile activităţilor sunt importante, dar ele nu vor pune în umbră nevoia de individualizare
a educaţiei, specifică la fiecare nivel de învăţământ;
 •      este necesar a se păstra un echilibru permanent între activităţile intelectuale, cele socio- afective,
cele de dezvoltare psiho-motorie şi a limbajului; toate sunt la fel de importante şi constituie
premisa dezvoltării nucleului de individualitate şi expresie personală, creativă a copilului;

•      evaluarea procesului instructiv-educativ este realizată prin numeroase instrumente şi foloseşte
observaţiile profesorului etc.

Pentru a creşte calitatea actului educațional, profesorul se va preocupa:

•      Să cunoască particularitățile de vârstă școlară ale elevilor săi;

•      Să cunoască trăsăturile de personalitate(temperament, aptitudini, caracter) ale elevilor;

•      Să identifice stilul de învățare,ritmul, motivaţia fiecărui elev;

•      Să utilizeze strategii didactice (metode, mijloace, forme de organizare) variate pentru a motiva
actul învățării;

•      Să aplice învățarea ”în pași mici”, repetând de fiecare dată altfel un conţinut,  pentru a evita
monotonia;

Astfel demersul educativ va fi centrat pe nevoile fiecărui elev în parte, realizându-se  progres scolar.

Proiectarea şi organizarea activităţilor instructive-educative se realizează în funcţie de decizia strategică a

profesorului.

De-a lungul timpului, metodele de învățare centrate pe elev au fost îndelung cercetate, oamenii de
știință formulând mai mute definiții pentru acestea:

-          Mediul învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satisfacerii nevoilor
elevului, în timp ce mediul învăţării centrate pe materie se concentrează în primul rând asupra
unui set de cunoştinţe. Clasen, R.E. & Bowman, W.E. (1974)
-          Învăţarea centrată pe elev) le oferă elevilor o autonomie şi un control mai mare în privinţa
alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu. Gibbs, G. (1992)
-          Învăţarea centrată pe elev se referă la situaţia în care elevii lucrează atât în grupuri cât şi
individual pentru a explora probleme şi a procesa activ cunoştinţele, mai degrabă decât a fi nişte
receptori pasivi ai acestora. Harmon, S.W. & Hirumi, A., (1996)
-          Învăţarea centrată pe elev descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi predare ce pun
accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul plănuirii învăţării, interacţiunii cu
profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării învăţării. Cannon, R. (2000)

Activitățile de învățare desfășurate de elevi pot fi caracterizate drept ,,active’’ în măsura în care
sunt întrunite condițiile:
 -se asigură un mediu educațional stimulativ, activizant, interactiv, dinamic;
-învățarea se bazează pe dorința de a ști a elevilor;
-elevul manifestă dorința de a gândiprin sine însuși;
-elevul caută soluții;
-conținuturile studiate apar ca răspuns posibil la probleme pe care chiar cel care învață și le pune;
-elevul se angajează în acte voluntare;
-educatul și-a însușit cunoștințe în activități individulae sau colaborative, independente sau
interdependente;
-elevul are curajul să-și expună liber ideile, interogațiile, ipotezele și soluțiile;
-elevul utilizează combinații de stiluri de învățare adecvate, eficiente:

 Stilul auditiv, apelând la explicații, discuții, materiale video (se bazeazăpe sunet);
 Stilul tactil: desen, jocuri de construcții, machete, activități manuale;
 Stilul kinestezic: implicați într-o activitate ce implică mișcare, experimente;

-elevul devine apt să se angajeze în manieră autonomă în activitate.

Principalele elemente care îi asigură unui elev calitatea de a fi ,,activ’’ se referă la faptul că:

 intervine efectiv în activitatea didactică;

 ajunge să participe cu plăcere la activitățile didactice;
 reflectă asupra lui însuși (ca subiect angajat în învățare, nevoi , așteptări), sarcini de învățare,
strategii de învățare;
 conștientizarea sintagmei ,,a învăța să înveți’’;
 este co-participant conștient și activ (alături de profesor) în procesul propriei formări;
 asumarea rolului de actor în actul educativ;
 își concepe eficient proiectul de învățare personalizat;
 conștientizarea efortului depus;
 își alege pertinent metodologiile de lucru, instrumentul necesar, strategia de învățare;
 desfășurarea activității de învățare în funcție obiectivele clar definite;
 estimarea timpului necesar pentru efectuarea demersurilor proiectate;
 își dezvoltă gustul de a învăța;
 conștientizarea modului de gândire specific disciplinei;
 conștientizează că se pregătește pentru o învățare autonomă și pentru o educație permanentă
(Bocoș, M.,D., 2013, p. 87-88)

Avantajele învăţării centrate pe elev sunt:

- cel mai important beneficiu este:  rata mai bună a învățării;

- dezvoltarea abilităților de muncă individual și de grup;
- exersarea abilităților  metacognitive;
- dezvoltarea gândirii critice ;
-dezvoltarea creativitații;
Concluzii

Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi

administrarea propriului lor  proces de învăţare prin proiectarea structrată a oportunităţilor de învăţare atât
în sala de clasă, cât şi în afara ei.
Cheia învăţării constă în angajarea elevului, ca subiect activ al instrucţiei şi educaţiei, în descoperirea
de soluţii la problemele cu care se confruntă. Dacă privim învăţarea drept schimbare de comportament,
această schimbare nu poate fi semnificativă, dacă elevul se manifestă doar în postura de spectator,
rezumându-se să urmărească, să asculte, să noteze şi să reproducă mecanic.
Bibliografie

Bocoș, M., D.,,Instruirea interactivă: repere axiologice și metodologice’’, Editura Polirom, Iași ,2013;

Cojocariu, V., M.,, Strategii educaţionale centrate pe beneficiarul învăţării, Constructivism şi practici
eficiente’’, Editura Alma Mater, Bacău, 2010;

Şoitu.L, (coord.) Cherciu.D.,R. (coord.) , ,,Strategii educaţionale centrate pe elev’’, Alpha MDN,
Buzău,2006;