EVALUAREA INTERACTIVA

Evaluate didactică reprezintă acţiunea complexă de colectare a unui ansamblu de

informaţii suficient de pertinente, valide şi fiabile în legătură cu activitatea de învăţare şi
formare, de examinare a gradului de adecvare între acest ansamblu de informaţii şi un
ansamblu de criterii pertinente stabilite în corespondenţă cu obiectivele instruirii, fixate
în prealabil. Dat fiind caracterul multidimensional şi complex al demersului evaluativ,
este necesară prefigurarea de strategii de evaluare care vor fi puse în practică prin
valorificarea de metode, tehnici şi instrumente de evaluare.

A evalua semnifică:
- a confrunta un ansamblu de informaţii colectate din practica educaţională, referitoare
la procesele curriculare, cu un ansamblu de criterii evaluative pertinente;
- a lua decizii (a efectua judecăţi de valoare, a acorda note sau calificative);
- a revizui continuu obiectivele educaţionale;
- a eficientiza continuu procesele şi produsele curriculare.

Evaluarea de orientare/iniţială se realizează la început de an şcolar, trimestru, semestru,

capitol sau unitate de învăţare, pentru a lua decizii anticipate, pentru a determina
orientarea ce convine celor care se formează, pentru a pregăti procesul de formare şi
pentru a orienta acţiunile şi strategiile ce vor fi folosite în acest proces curricular: tipuri
de experienţe de învăţare, metodologii, mijloace de învăţământ, forme de organizare a
subiecţilor educaţiei, managementultimpului etc. Eventual, ea mai poate servi pentru
reformularea obiectivelor acţiunii de formare, pentru realizarea ‫״‬evaluării de context”, a
‫״‬evaluării intrărilor”, respectiv pentru analiza caracteristicilor, a profilului de inteligenţă,
a perform anţelor şi nevoilor educaţionale ale celor care se formează. După cum se
poate observa, acest tip de evaluare ar putea intra în relaţie de complem entaritate cu
mecanismul de feedforward, ambele slujind obţinerii unor date de start utile în
instruire, precum şi implicării în noi demersuri de învăţare.

Evaluarea de reglare vizează probleme de funcţionare a unui sistem didactic -

diagnosticarea punctelor forte şi a punctelor slabe la nivelul produsului provizoriu, a
procedurilor şi a procesului, fiind o evaluare diagnostică a învăţării, care se situează într-
o perspectivă de interacţiune între dim ensiunea socială şi dim ensiunea individuală.
Evaluarea formativă este o evaluare de reglare a demersurilor instruirii, pusă direct în
serviciul individului şi al formării sale, pe care tinde să o amelioreze, să o facă mai
performantă si de ce nu, mai agreabilă. . Ea este adaptată nevoilor educaţionale ale
elevilor şi are drept obiective principale determinarea şi remedierea cea mai adecvată a
dificultăţilor de învăţare ale fiecărui elev, localizarea originii dificultăţilor şi a surselor de
erori, identificarea facilitatorilor sau a inhibitorilor învăţării, în scopul de a-l face pe elev
să progreseze în învăţare, de a-i am eliora strategiile cognitive şi m etacognitive şi
progresul învăţării. în acest sens, profesorul îi cere elevului să expliciteze - din
perspectivă cognitivă şi metacognitivă - etapele demersurilor sale, pentru a detecta
etapa sau etapele care lipsesc sau care sunt vulnerabile; el încearcă astfel să stabilească
natura şi am ploarea dificultăţilor de învăţare şi implicaţiile factorului sau factorilor care
generează aceste dificultăţi şi să îşi fundamenteze ştiinţific modificarea strategiilor, a
metodologiilor, selectarea siste ului mijloacelor de învăţământ, metacunoştinţele pe
care le predă, strategiile metacognitive pe care le formează, le dezvoltă şi le exersează
etc.

Evaluarea interactivă are funcţie formativă întrucât permite reglarea interactivă a

învăţării şi a predării, permiţând elevului să îşi autoanalizeze şi automonitorizeze
învăţarea, raportându-se la obiectivele urmărite, şi, de asemenea, să proiecteze
învăţarea viitoare, în timp ce profesorului îi permite să îşi modeleze şi adapteze
predarea, prin reglări interactive.
Evaluarea interactivă formativă poate include următoarele tipuri de reglări:
- reglări efectuate de profesor (asociate cu term enul de ‫״‬evaluare”);
- reglări efectuate de perechi de elevi (asociate cu sintagm ele ‫ ״‬interevaluare” şi
‫״‬evaluare mutuală”);
- reglări efectuate de elevul însuşi (asociate cu term enul ‫ ״‬autoevaluare”).

Evaluarea de certificare/certificativă se realizează întotdeauna la finele acţiunii didactice

şi are obiectivul prioritar de a stabili efectele acesteia pe termen scurt, mediu şi lung.
Respectiv, se stabileşte dacă achiziţiile elevului sunt corespunzătoare din punct de
vedere calitativ şi cantitativ, prin raportare la exigenţele caracteristice nivelului cerut,
deci se stabileşte dacă elevul se află în situaţie de reuşită/succes sau de eşec/insucces
şcolar. O evaluare este certificativă dacă se finalizează cu luarea de către evaluator a
unei decizii dihotomice, exprim ată în term eni de reuşită sau de nereuşită, de succes
sau insucces şcolar, relativ la o anumită perioadă de timp sau la o anumită unitate de
învăţare.
Evaluarea sumativă poate fi criterială - realizată în legătură cu criterii clar definite, ea
permitându-ne să vedem dacă un elev a atins un anumit nivel de performanţă - sau
normativă - dacă vizează clasarea elevilor din grupul respectiv unul în raport cu celălalt.

Evaluarea interactivă este formativă şi formatoare

Evaluarea interactivă este o evaluare formativă pentru că ea le oferă elevilor informaţii
în legătură cu câştigul lor cognitiv, cu evoluţia învăţării şi oportunitatea de a-şi
monitoriza propriul progres în învăţare, dificultăţile şi stagnările, de a-şi construi în mod
conştient progresia cunoaşterii, de a-şi perfecţiona strategiile cognitive, de a-şi analiza şi
dezvolta strategiile m etacognitive ., făcând posibilă o reglare im ediată şi interactivă a
instruirii.

Caracteristicile esenţiale ale evaluării formative sunt:

- focalizarea pe procesul învăţării, considerat mai relevant şi deci ai demn de interes

decât produsul învăţării, care poate fi, uneori, chiar nesemnificativ, altfel spus,
caracterul formativ al evaluării este asigurat şi prin valorificarea atitudinii elevului în
raport cu propria sa evaluare;

- caracterul său continuu, sistematic - care se referă nu atât la aspectul temporal, cât la
faptul că ea reintroduce înpermanenţă şi cupromptitudine constatările şi informaţiile
obţinute prin evaluare în procesul curricular în vederea realizării de comparaţii şi a
adoptări unor decizii educaţionale ameliorative;

-caracterul său dinamic, flexibil şi creator asigură evoluţia procesului curricular,

îmbogăţirea operaţiilor cognitiv-intelective, a metodelor, mijloacelor şi strategiilor la
care recurg elevi în propria lor învăţare şi formare;

-creşte şansele de progres continuu, evitând stagnările, lacunele, regresul, prin

introducerea, inform aţiilor obţinute despre o secvenţă educaţională în următoarea
secvenţă de lucru.

-caracterul său individualizat, ea efectuându-se în folosul fiecărui elev, de unde gradul

ridicat de participare a elevilor în dem ersurile evaluative (‫״‬evaluare participativă”,
‫״‬evaluare interactiva’) ;

-existenţa unor interacţiuni intelectuale şi verbale şi chiar a unor negocieri curriculare

între evaluaţi şi evaluatori (‫״‬evaluare negociabilă”, ‫״‬evaluare responsiva’); ele sprijină
considerabil relaţionarea şi com unicarea profesor-elev într-o atm osferă de lucru
pozitivă şi tonifiantă, stimulativă;

- asigură un actvism accentuat în procesul curricular, o implicare puternică a elevilor,

permiţând studierea procesului intim al învăţării, respectiv dezvăluirea strategiilor meta·
cognitive utilizate;

- tinde să intensifice predarea şi învăţarea şi asigură un grad sporit de conştientizare a

activităţii evaluative;
- oferă posibilitatea corectării prompte a erorilor, precum şi a reglării rapide a
demersurilor curriculare, graţie corecturilor, ameliorărilor şi am endărilor pe care le
sugerează sistematic;

- evidenţiază aspectele concrete legate de performanţele şi competenţele deţinute de

elevi;

Evaluarea formativă este o evaluare internă, realizată chiar de către cei care predau şi
care gestionează procesul curricular .Fiind centrată pe proces, evaluarea formativa este
dinamică şi flexibilă şi, graţie unui feedback rapid şi sistematic, permanent, asigura
reglarea din mers a activităţii educaţionale; reglarea este dependentă, în principal, de
strategiile educaţionale pentru care optează cadrul didactic. De asemenea, evaluarea
formativă oferă elevilor informaţii despre prestaţia proprie şi oportunitatea de a-şi
monitoriza propriul câştig cognitiv, propriul progres în cunoaştere, şi de a devein
actori/agenţi ai propriei învăţări şi formări.
Monitorizând procesul de achiziţie a noului, evaluarea formativă asigură, de regulă,
evoluţia celor evaluaţi, având în vedere operaţiile cognitive, intelectuale, strategiile,
metodele, mijloacele, modelele acţionale, la care ei recurg în procesul de învăţare. în
mod predominant, evaluarea formativă urmăreşte dimensiunea cognitiv-intelectuală a
personalităţii evaluaţilor, însă nu o neglijează nici pe cea nonintelectuală: temperam
entul, caracterul, motivaţia, voinţa, afectivitatea.

Fiind o evaluare de reglare la nivelul individului, evaluarea formativă este în strânsă

legătură evaluarea procesului de formare; dificultăţile elevilor în învăţare, identificate de
profesor, elementele care influenţează pozitiv sau negativ form area sunt, cel mai
adesea, jaloanele care îl orientează pe profesor în revizuirea şi reconstruirea strategiilor
de predare.

Am putea spune că evaluarea formatoare este acea evaluare formativă care:

-tinde să se transform e în autoevaluare;
-reglează procesul învăţării şi ai instruirii nu prin cadrul didactic, ci prin elevul însuşi
-se constituie într-un instrument de formare.
A şadar, evaluarea valorificată ca autentic instrum ent de formare, care permite reglarea
instruirii prin elevul însuşi, construirea de către acesta a propriilor trasee, devine
formatoare.
Am putea spune că evaluarea formatoare este o evaluare formativă puternic
personalizată, care îl poate ajuta pe evaluat să îşi anticipeze realist şi obiectiv
rezultatele învăţării şi, în acest fel, să parcurgă un traseu de învăţare şi formare
apropriat. Practic, elevul reuşeşte să conştientizeze şi să îşi asume informaţiile obţinute
prin evaluare şi autoevaluare, propriile demersuri de învăţare şi formare ca un veritabil
suport motivaţional şi ca elem ent de referinţă în metacogniţie.

Elevul este stimulat ca, indiferent de situaţia în care se află - de succes sau insucces
şcolar - să îşi exerseze strategiile metacognitive şi să reflecteze la propria învăţare, în
vederea autoreglării, optimizării şi eficientizării ei.

 Referindu-se ia evaluarea form atoare, Vogler identifică trei niveluri de reglare

instituite de dem ersurile evaluative:

- primul nivel: conştientizarea, eventual negocierea de către elev a obiectivelor de atins;

- al doilea nivel: asumarea de către elev a obiectivelor de atins şi integrarea datelor
furnizate de demersul evaluativ în administrarea propriului parcurs cognitiv, în
remodelarea propriior demersuri;
- al treilea nivel: autoreglarea propriilor demersuri evaluative.

Specialiştii susţin ideea că evaluarea formativă trebuie să fie continuă, sistematică,

oferindu-i în permanenţă evaluatorului informaţii în legătură cu procesul instructiv-
educativ: nivelul de atingere a obiectivelor educaţionale, dificultăţile elevilor, greşelile
lor ,în limbajul pedagogic curent afirmăm, de obicei, că evaluarea formativă este şi
continuă, deşi, în realitate, ea nu este absolut continuă, ci doar utilizată pe o arie foarte
largă.

De asemenea, se poate vorbi despre o ‫״‬diagnoză proactiva’, prin care se oferă informaţii
utile în legătură cu atingerea anumitor obiective operaţionale, care, pe bazj
cunoaşterii particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor, pot fi individualizate.

► Modelul de învăţare prom ovat de instruirea interactivă integrează, în mod firesc, o

evaluatinteractivă. Acest model nu num ai că este compatibil cu evaluarea continuă
formativa s¡formatoare, dar şi reclamă o astfel de evaluare.Unui elev aflat în dificultate
nu trebuie să îi dăm avertism ente şi nici să îl lăsăm ‫״‬să se descurce singur”, ci,
dimpotrivă, să îi dăm ajutor.
‫ ־‬Deoarece orice proces de instruire urm ăreşte să formeze şi să dezvolte anum ite
competente şi com portam ente individuale ale elevilor, prefigurate în obiectivele
operaţionale stabilite în prealabil, este firesc ca aceleaşi obiective să stea la baza
proiectării şi realizării evaluării didactice.
Pentru a evalua prestaţia elevilor cât mai obiectiv (chiar dacă rămâne întotdeauna o
doză de subiectivitate) aveţi în vedere următoarele puncte de reper generice:
- Evaluarea progresului învăţării se realizează adoptând ca punct de reper
performanţele,competenţele şi comportamentele aşteptate şi proiectate în obiectivele
operaţionale, care îi perm it elevului să se raporteze la ceea ce i se cere, iar profesorului
să constate nivelul realizării obiectivelor operaţionale şi să aprecieze calitatea dem
ersului de instruire şi formare, a strategiilor didactice implicate în acesta.
- Este im portant să construiţi criteriile după care vor fi evaluaţi elevii şi să le aduceţi
cunoştinţa acestora, pentru că ele îi vor ghida în activităţile de învăţare, de
autoevaluare, de coevaluare, de interevaluare.

In condiţiile instruirii active şi interactive, un control adecvat, veritabil, obiectiv şi just al

achiziţiilor elevilor presupune o evaluare interactivă, care este o evaluare formativă şi
formatoare.
Aceasta devine cu atât m ai im portantă cu cât m ulţi consideră că sistem ul notelor
produce o stimulare pur artificială a activităţii elevului şi îl menţine pe acesta în relaţie
de dependenţă faţă de profesor.

Instruirea interactivă şi evaluarea interactivă, care este o evaluare formativă şi

formatoare, sunt tratate conjugat şi se potenţează reciproc: pe de o parte, modelul
educaţional al instruirii interactive creează premisele participării active şi interactive a
elevilor îm preună cu profesorul şi colegii la evaluarea propriei gândiri şi învăţări, iar pe
de altă parte, cercetările cognitive au arătat că evaluarea interactivă, continuă şi com
prehensivă a învăţării active o ajută şi o îmbunătăţeşte pe aceasta din urmă.

In concluzie, instruirea interactivă favorizează o evaluare şi o autoevaluare activă,

interactivă şi pozitivă cu efecte form ative şi form atoare, iar nota nu intervine decât ca
o ‫״‬confirmare socială a unei învăţări care s-a realizat înainte.

O evaluare devine interactivă atunci când...

- Este personalizată, respectiv este adaptată la nevoile educaţionale ale celor care
învaţă, dar, in acelaşi tim p, exigentă, exprim ată în term eni de reuşită/nereuşită
şcolară (eşec şcolar),· succes/insucces şcolar şi însoţită de o gândire evaluativă.
- Reprezintă un demers interactiv, în cadrul căruia profesorul nu se mulţumeşte să
constate succesul sau insuccesul elevului şi să îi acorde nota, ci, fiind interesat de
 progresul şcolar al acestuia, îi acordă ajutor pedagogic imediat, sprijin cognitiv şi
metacognitiv şi, dacă este posibil, individualizat şi diferenţiat, iar elevul participă
efectiv la reglarea pedagogică a propriei instruiri şi formări.
- Este proiectată în legătură directă cu anumite obiective operaţionale, pe care cei
care învaţă le cunosc, şi îşi propune să facă posibilă situarea celui care învaţă în
raport cu achiziţiile de realizat, conştientizarea de către acesta a drum ului
parcurs şi a celui care a răm as de parcurs, mai curând decât realizarea de
judecăţi de valoare de către profesor. Desigur că evaluarea form ativă şi form
atoare nu exclude alte tipuri de evaluare, care se pot practica în mod consecutiv
sau în paralel, pentru satisfacerea nevoilor educaţionale form ale.
- Este multimodală, în sensul că relevă com petenţele intelectuale/cognitive,
psihom otorii, afectiv-atitudinale etc, autentice, într-o gamă largă de registre ale
spiritului um an şi ale acţiunilor şi interacţiunilor umane.
- Este continuă, dinamică şi analitică, întrucât permite diagnosticarea calităţii şi
cantităţii achiziţiilor, a gradului lor de operaţionalitate, a progresului învăţării, a
măsurii în care elevii asimilează şi îşi fixează noul, a volumului şi operaţionalităţii
achiziţiilor, dar şi a dificultăţilor pe care le întâm pină, a lacunelor pe care le au şi
a erorilor pe care le fac. - Oferă informaţii valoroase pentru procesul de reglare şi
ameliorare imediată şi eficientă a instruirii şi formării, întrucât stabileşte în ce
măsură elevii au rezolvat corect sau nu sarcinile de instruire, ce obiective
operaţionale au fost atinse şi în ce măsură, precum şi ce obiective operaţionale
nu au fost atinse. Astfel, ea reprezintă un factor depredicţie pentru demersul
învăţării, indicând traseul acesteia. Trebuie să precizăm, în acest context, că
predicţiile pe care evaluarea formativă le oferă sunt întotdeauna temporare şi
parţiale (nu sunt definitive), pentru că reflectă reuşita tuturor elevilor în
comparaţie cu performanţa minimă acceptată.
- Motivează elevii intrinsec pentru că ei simt că energia de învăţare le este eficient
canalizată şi este relevantă şi pentru că le permite (auto)reglarea învăţării. în
general, în evaluarea formativă şi formatoare profesorul adoptă o atitudine
constructivă şi motivantă, depune eforturi pentru crearea unei bune am bianţe
de activitate şcolară, pentru a instaura relaţii pedagogice calitative şi
democratice, pentru a motiva elevii, pentru a-i înţelege cât mai bine şi mai
profund şi nu îi judecă numai prin prisma notelor obţinute. Elevii au nevoie de un
climat de încredere pe toată durata instruirii şi cu atât mai mult în demersurile de
evaluare. Recursul la o evaluare continuă formativă şi formatoare, la
autoevaluare şi interevaluare asigură climatul constructiv, de încredere reciprocă
în relaţia profesor-elev, reclamat de o instruire modernă, interactivă, climat care,
fireşte, include şi constrângerile sociale simbolizate prin evaluările notate. în
aceste ultim e situaţii, notele acordate elevilor vor fi argumentate şi justificate, se
vor prezenta aspectele pozitive şi negative ale răspunsurile si comportamentelor
 elevilor, invocându-se obiectivele operaţionale urmărite şi criteriile de evaluare
prestabilite. în acest fel, elevul va putea să îşi formeze şi dezvolte capacităţi de
evaluare şi autoevaluare a propriilor demersuri şi strategii cognitive şi
metacognitive
- Elevii cunosc bine obiectivele operaţionale, conştientizează performanţele vizate
în instruire şi competenţele de dezvoltat, în jurul cărora se organizează predarea,
învăţarea şi evaluarea (a se informa, a realiza activităţi intelectuale sau practice, a
aprecia, a rezolva ş.a.). De asemenea, elevii cunosc sarcinile de rezolvat şi/sau
produsul final aşteptat, ceea ce le permite construirea de parcursuri proprii de
învăţare şi exersarea practicilor autoevaluative si interevaluative.
- Elevii cunosc criteriile urmărite în demersul de evaluare sau chiar contribuie la
stabilirea lor, reuşind astfel să le interiorizeze foarte bine .
- Este mai puţin rigidă, mai puţin severă şi mai deschisă, nefiind centrată pe notă şi
ţinând cont de interesele şi de motivaţiile elevului. Nu este o evaluare concepută
şi realizată unitar, indiferent de particularităţile elevilor; dim potrivă, este
personalizată, însoţită de clarificarea aspectelor pozitive şi negative ale com
portam entului acestora, de comentarii asupra erorilor şi disfuncţiilor
înregistrate, de analize ale ideilor elevilor şi ale rezistenţei acestor idei, de soluţii
personalizate pentru am eliorarea rezultatelor ş.a.m.d.
- Sprijină reflecţia personală a elevilor, activităţile de evaluare, autoevaluare,
coevaluare şi interevaluare realizate de aceştia, formarea şi dezvoltarea
capacităţilor lor specific. Cel mai des utilizată variantă de evaluare formativă este
cea colectivă; practica instruirii a demonstrat valenţele formative ale
dispozitivelor didactice de evaluare colectivă, care permit reglarea procesului de
realizare a achiziţiilor şi eficienţa în progresul învăţării şi cunoaşterii.
- Sprijină reflecţia personală a profesorilor în legătură cu prestaţia lor didactică.
Momentele de evaluare formativă sunt pentru cadrul didactic un prilej de
interogaţii de genul: Au fost atinse obiectivele operaţionale (particularizate şi
individualizate în funcţie de aptitudinile elevilor stabilite prin sarcini
decontextualizate)? în ce m ăsură? Cum a lucrat elevul, strategiile, metodele şi
tehnicile utilizate au fost eficiente? (Acestea pot fi evaluate, de exemplu, prin
observaţie directă şi prin aplicarea de chestionare de introspecţie.) S-a stimulat m
otivaţia elevilor? (Aceasta poate fi estim ată, de exem plu, prin observaţie directă
şi prin aplicarea de chestionare de introspecţie.) Sunt elevii capabili să dezbată un
anumit subiect, să aibă propria lor opinie, să critice, să judece, să evalueze, să
argumenteze etc. ş.a.m.d.
In concluzie , instruirea interactivă favorizează o evaluare şi o autoevaluare activă,
interactivă şi pozitivă cu efecte formative şi formatoare, iar nota nu intervine decât ca
o ‫״‬confirmare socială a unei învăţări care s-a realizat înainte (de momentul respectiv,
n.n.)” şi în condiţii adecvate (ne referim la faptul că activitatea de învăţare este
preferabil si se desfăşoare înt-‫־‬un climat de lucru firesc, destins şi motivant). Ceea ce
în evaluarea din învăţământul tradiţional era perceput ca eroare care trebuia imediat
sancţionată se transformă în condiţiile instruirii interactive în pretext şi punct de
pornire pentru învăţarea viitoare, eroarea fiind acceptată ca element constitutiv al
procesului de construire a cunoştinţelor, ca o componentă firească a progresului
învăţării. De la evaluarea-iudecată şi evaluarea- -sancţiune se trece la o evaluare
formativă şi formatoare continuă, care semnalează reuşite şi nereuşite, furnizează
sugestii şi instrumente operaţionale de lucru şi le induce elevilor ideea că se pot
corecta ei înşişi. Acest lucru devine realist şi posibil întrucât elevii deţin si
conştientizează tot mai clar perspectiva generală asupra învăţării şi îşi cristalizează o
viziune asupra propriilor demersuri de învăţare şi asupra instruirii. Practic, evaluarea
formativă si evaluarea formatoare se sprijină reciproc în instruirea interactivă, care,
aşa cum am mai arătat, încurajează mult reflecţia personală a elevilor asupra muncii
lor, asupra gradului de atingere a obiectivelor, asupra criteriilor după care se
realizează evaluarea, stimulează autoevaluarea etc.