Suntem toti incepatori.

Nimic n-a fost afirmat inca definitiv, cu exceptia umilei recunoasteri a

ignorantei noastre comune.”
(C. Freinet)
Bazele invatarii pe durata intregii vieti sunt puse prin invatarea scolara, caci scoala are acea
misiune nobila de a forma capacitati.
Procesul de invatamant, cu formele sale de organizare, nu poate fi conceput in afara unui dialog
permanent intre cadru didactic si elev. Kierkegaard sustine ca "procesul de invatamant incepe
cand tu, profesor, inveti de la elev, cand tu, situandu-te in locul lui, intelegi ceea ce a inteles el in
felul in care a inteles.” (G. Leroy, 1974, p. 99)

Relatia invatator-elev de tip democratic este o relatie complexa, constructiva, dinamica, in care
ambele parti implicate isi aduc aportul de originalitate si creativitate. Natura si continutul acestui
dialog, acestui parteneriat dintre invatator si elev, cat si implicatiile lui asupra rezultatelor
procesului de invatamant au declansat multe cercetari in pedagogie, psihologie, sociologie, etc.
Problema relatiei cadru didactic-elev a constituit de fapt obiect de reflectie pentru teoreticienii
tuturor timpurilor. Ideea in jurul careia se concentreaza toate aspectele privitoare la aceasta
problema se refera la crearea conditiilor ca aceasta relatie sa se transforme intr-un dialog autentic
si aceasta se poate intampla "daca fiecare personalitate se angajeaza in intregime, se manifesta
exprimandu-si cu sinceritate – pentru ca se simte aprobata – emotiile, ideile, experientele,
acceptand in totul sentimentele, ideile si experientele celorlalti, pentru ca doreste sa le inteleaga,
la nevoie sa-si modifice atitudinile si intentiile, cooperand cu ceilalti intr-o cautare comuna.” (G.
Leroy,1974, p. 9)

In lucrarile sale pe aceasta tema, Celestin Freinet plaseaza elevul in centrul clasei, profesorul
(invatatorul) urmand sa se adapteze la trebuintele lui, sa ia in considerare interesele si inclinatiile
sale. In consecinta, elevul are un rol activ in invatare, intreaga activitate scolara trebuind sa
porneasca de la preocuparile, gusturile, dorintele, preferintele (alegerile) lui, descoperite de el si
in el insusi.

Astfel este eliminata distanta care separa in mod obisnuit elevul de invatator, acesta renuntand
"la estrada” si fiind prezent printre elevii sai, participand la activitatile lor. Fiind la nivelul
copiilor, ii va vedea nu cu ochii unui pedagog sau sef, ci cu aceia ai unui om si ai unui copil,
reducand imediat, prin acest fapt, distanta periculoasa care exista intre elev si invatator in clasa
traditionala.

Permanent atent la optiunile elevilor, invatatorul trebuie sa asigure intrunirea tuturor factorilor
situatiei educative, rolul sau fiind considerabil in faza organizarii clasei, astfel incat sa permita
fiecarui elev sa lucreze liber. Relatia pedagogica trebuie sa se bazeze pe intelegere,incredere,
cooperare. In aceasta conceptie, invatatorul nu mai este superiorul care recurge la constrangere,
ci un elev mai mare printre alti elevi, care cauta impreuna cu ei, munceste in mijlocul lor, ii
indruma, ii ajuta. Rolul sau trebuie sa fie doar de ajutorare, de sprijin.

Chiar daca nu mai este in centrul clasei, locul invatatorului ramane acela al unui conducator abil
si discret. Coborat de la catedra, el devine mai prezent si mai important, caci trebuie sa creeze
neincetat. In acest sens, invatatorul se ocupa de organizarea clasei, alege tehnicile de grup si
instrumentele necesare in invatare, toate in functie de nevoile elevului si ale grupului si nu de un
program preconceput si uniform.

Intr-o astfel de cooperare, invatatorul ar putea avea, dupa Freinet, urmatoarele obligatii:
-sa primeasca intr-o ambianta favorabila dorintele elevilor;
-sa deceleze interesele fiecaruia;
-sa creeze un mediu polivalent, incitator la creativitate;
-sa fie martor binevoitor si furnizor de securitate si de ajutor discret pentru elevi;
-sa le aprobe si sa le motiveze cultivarea zonelor de interes;
-sa le puna la dispozitie, daca este necesar, sursele de documentare si informare care permit
depasirea dificultatii;
-sa canalizeze gandirea care uneori risca sa se piarda in operatii parazite;
-sa favorizeze comunicarea, sa planifice si sa coadministreze strategiile individuale de studiu;
-sa organizeze si sa structureze valorificarea colectiva, sinteza, aplicarea descoperirilor si a
creatiilor fiecaruia;
-sa depaseasca situatiile de tensiune sau blocaj, indiferent daca provin din cauze interne sau
externe.

Invatatorul trebuie sa fie plin de calitati. El trebuie sa fie deschis, primitor, permeabil,astfel ca
elevul sa stie dinainte ca are cine sa-l incurajeze si sa-l ajute daca va fi necesar. Un simt al
observatiei deosebit ii va fi util pentru a sesiza tendinte greu de perceput sau obiectii in curs de a
se naste in sufletul elevului.Dupa cum spune Marc Bru, invatatorul ca partener al elevului trebuie
sa aiba "capacitatea de a fi prezent si de a propune un ajutor oportun.

Aș vrea sa atrag atemția nemijlocit la dezvoltarea parteneriatului la lecții de fizică. Relația de

parteneriat la lecțiile de fizică se poate de creat utilizînd în procesul de predare-învățare- evaluare
a metodelor activ-participative.

Metodele care contribuie la formarea relației profesor- elev:

Metoda proiectului:

Temele proiectelor se stabilesc de comun acord cu elevii la începutul unităţii de

învăţare, vor fi monitorizate pe tot parcursul unităţii de învăţare iar produsul de grup sau
individual este prezentat la finele unităţii de învăţare.

Avantajele metodei proiectului:

În timpul realizării proiectului elevul este pus în situația de a consulta profesorul. Deaceea
această metodă este un mijloc bun pentru realizarea parteneriatului elev- profesor.

Metoda Proiect de cercetare:

Se aseamănă cu metoda proiectului, dar în proiect de cercetare se cercetează un

fenomen fizic sau legile ale fizicii, aplicînd și abilitățile practice.

Avantajele metodei proiect de cercetare:

 trezește interes față de disciplina;

  crează condiții de corelația profesor- elev;

 elevii care nu se pot manefesta în timpul lecțiilor au posibilitatea de a face această prin
pregătirea proiectului de cercetare.

Metoda studiu de caz- se analizează în grup scenarii reale pe diverse teme. Se discută, se aleg
soluţii, sunt evidenţiate aspectele relevante, precum şi implicaţiile acestora asupra situaţiei
analizate. Se poate lucra frontal, cu grupuri mici de elevi, în perechi.

Acestă metodă trezește în elevi interesul de disciplina predată și în același moment întărește
cooperarea între profesor-elev prin faptul că elevii nu sînt puși în limitele stricte ale lecției
tradiționale și au posibilitate de a manifista pe larg creativitatea sa.

Metoda Conversația- este metoda care vehiculează cunoştinţele prin intermediul dialogului
(întrebărilor şi răspunsurilor) al discuţiilor sau al dezbaterilor.

Elevul, aflat într-un dialog deschis cu profesorul, poate formula întrebări, poate răspunde
la întrebări, îşi lămureşte neclarităţile în timp ce prin intermediul observării.

 ofera feed-back imediat daca învațarea s-a produs, atît profesorului cît si elevului;

 este o activitate dinamica și interesantă pentru elevi;

 ofera elevilor ocazia să exerseze folosirea ideilor și vocabularului predat și dobîndit

recent;

 descopera ideile și presupunerile greșite;

 este motivantă, dînd elevilor șansa de a-și demonstra succesul în învațare;

 oferă șansa profesorului de a diagnostica problema elevilor în timpul lecției;

În afară de lecții obișnuite de fizică parteneriatul profesor- elev se dezvoltă și prin pregătirea și
realizarea activităților extradidactice așa ca:

 concursuri la fizică,

 buletinelor informative,

 meselor rotunde,

 ședințelor de cerc,

 TVC,

 excursii și etc.

Concluziile:

Activităţile didactice bazate pe tehnicile moderne de predare-învăţare-evaluare reprezintă pentru

studiul fizicii contextul cel mai favorabil pentru trezirea interesului față de disciplină, totodată cu
interesul față de disciplină apare și corelația între profesor și elev.
Rezultate primite în urma creerii parteniriatului profesor- elev:

 creşterea numărului de elevi participanţi la activităţi;

 îmbunătăţirea calităţii actului de predare / învăţare;
 experimentarea unor tehnici noi de predare;
 instruirea subiecţilor într-un mediu relaxat, ne-coercitiv, prin metode active;
 valorificarea potenţialului creativ al participanţilor;
 dezvoltarea spiritului competitiv şi de lucru în echipă;
 creşterea potenţialului elevilor de adaptare la situaţii noi de învăţare;
 utilizarea soluţiilor de instruire informatice discrete sau integrate;
 facilitarea accesului elevilor din zone defavorizate la noile tehnologii;
 formarea între grupurile de elevi participanţi a relaţiilor bazate pe prietenie, toleranţă,
comunicare, cooperare.