PROIECT DE CERCETARE EDUCAȚIONALĂ

ROLUL STRATEGIILOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA

DEPRINDERILOR DE MUNCĂ INTELECTUALĂ

Popa Florina

Domeniul: MEDICINĂ
 1. Problema cercetată și motivația alegerii:
” Acum acceptăm faptul că a învăța este un proces ce durează întreaga viața, un proces
ce ne menține în fața schimbării. Cea mai presantă obligație pe care noi o avem este să
educăm oamenii cum să învețe”. – Peter Drucker

Prin metode active-participative înţelegem toate situaţiile şi nu numai metodele active

propriu-zise în care elevii sunt puşi şi care-i scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării
şi-i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.
Aceste metode au o contribuție importantă în formarea elevilor, îmbinându-se
armonios cu metodele tradiționale, sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi
dezvoltării personale încă de la cele mai mici vârste, sunt „unelte” didactice care avantajează
schimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Valorizând elevii, aplicând principiile pedagogiei diferenţierii şi ale
constructivismului pedagogic, educatorul trebuie să îşi proiecteze strategia didactică astfel
încât de intervenţia sa formativă să beneficieze fiecare elev, iar învăţarea să devină un proces
constructiv.
Imperativul calităţii în educaţie obligă la o reconsiderare a demersului educaţional al
profesorului, astfel încât strategiile didactice elaborate să fie centrate pe învăţare şi, respectiv,
pe cel care învaţă.
Strategiile didactice interactive promovează o învăţare activă, implică o colaborare
susţinută între elevi care, organizaţi în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea
unor obiective prestabilite. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de
mesaje informaţionale, ci pe rolurile de organizator, facilitator şi mediator al activităţilor
de învăţare.
Demersul didactic este conceput astfel încât nu îl mai are în centru pe profesor, ci
pe elev. Rolul profesorului rămâne unul capital, însă, renunţând la vechile practici
educaţionale rigide şi uniforme, el devine organizator al unui mediu de învăţare adaptat
particularităţilor şi nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul învăţării şi dezvoltarea
competenţelor. Proiectând şi realizând activităţi de predare-învăţare-evaluare bazate pe
strategii didactice interactive, cadrul didactic oferă elevilor multiple ocazii de a se implica
în procesul propriei formări, de a-şi exprima în mod liber ideile, opiniile şi de a le
confrunta cu cele ale colegilor, de a-şi dezvolta competenţele metacognitive.
 2. Sinteză privind stadiul cunoaşterii științifice în literatura de
specialitate:
Învăţarea nu mai poate fi privită ca o simplă receptare şi însuşire a unor cunoştinţe
prezentate de profesor, ci mai ales ca un proces intelectual activ, care antrenează capacităţile
elevilor în realizarea unei multitudini de sarcini instructiv-educative.

Percepţia cadrului didactic asupra elevilor suportă deci transformări radicale: imaginea
elevului - receptor pasiv de informaţii, de cunoştinţe „prefabricate” este înlocuită cu imaginea
elevului activ, motivat să practice o învăţare autentică, să-şi formeze competenţe specifice de
procesare a informaţiilor, de generare de noi cunoştinţe, de aplicare a acestora în diferite
contexte etc.

Devenind participanţi activi în procesul predării şi învăţării, elevii nu mai reprezintă

doar un auditoriu gata să recepteze pasiv ceea ce li se transmite sau li se demonstrează. Prin
utilizarea metodelor activ-participative, energiile lor sunt mobilizate pentru efectuarea unor
sarcini, în acest fel fiind puse în joc capacitatea de raţionare, înţelegerea, imaginaţia,
memoria, puterea de anticipare, creativitatea. O lecţie activă se sprijină pe metode şi procedee
active, fructificând nevoia spontană de activitate a copilului, pe care îl eliberează de
constrângere şi îl asociază la propria lui formare. Învăţarea trebuie să exercite o influenţă
profundă asupra personalităţii elevilor, dezvoltându-le capacităţile de cunoaştere şi viaţa
emoţională. Metodele activ-participative, subliniază J. Piaget, au drept rezultat educarea
autodisciplinei şi a efortului voluntar, promovează interesul, activitatea spontană, munca
independentă.

Însuşirea cunoştinţelor se realizează mai bine prin acţiuni personale ale elevilor,
dirijate de profesor, decât prin procedee de simplă repetiţie a ceea ce s-a primit şi înregistrat.
O astfel de învăţare nu este posibilă decât utilizând metode care pun în joc activităţile proprii,
creatoare ale elevilor şi îi determină să participe activ la elaborarea cunoştinţelor, ce urmează
să fie însuşite. Este necesar ca metodele utilizate să ţină seama de natura proprie a copilului şi
să facă apel la legile construcţiei psihologice ale individului, la legile dezvoltării lui. Interesul
elevilor pentru lecţie creşte atunci când profesorul procedează la o angajare a fiecăruia în
descoperirea (de fapt redescoperirea) cunoştinţelor. Activizarea elevilor, pentru a-i face
părtaşi la propria formare, nu se va realiza dacă profesorul procedează prin afirmare - negare -
explicare, fără a utiliza forţele lor psihice într-o dinamică intelectuală continuă şi echilibrată.
 Ceea ce reprezenta un obiectiv fundamental al educaţiei şcolare - transmiterea,
respectiv acumularea de cunoştinţe - trece în plan secund atunci când se doreşte promovarea,
la acest nivel, a unei culturi a calităţii. Acum, accentul este plasat pe modul în care
informaţiile asimilate sunt prelucrate, structurate, interpretate şi utilizate în situaţii variate.
Astfel elevii dobândesc competenţe solide, dar şi încrederea că acestea se vor dovedi
operaţionale şi le vor servi în mod autentic în diverse contexte de viaţă.

Strategiile didactice interactive au un rol determinant în activitatea instructiv-

educativă, fiind prezente în toate etapele conceperii şi realizării efective a acesteia:

a) în faza proiectării, atunci când profesorul, raportându-se la celelalte componente ale

procesului de învăţământ (obiective, conţinuturi, timp, forme de organizare etc.), elaborează
strategia didactică optimă;

b) în faza de desfăşurare efectivă a activităţii – strategia didactică devine un instrument

concret care permite realizarea obiectivelor propuse;

c) în faza (auto)evaluării, alături de alte componente ale procesului de învăţământ,

strategia didactică devine “obiect” al evaluării profesorului, apreciindu-se, în funcţie de
rezultatele obţinute, calitatea acesteia şi gradul de corespondenţă cu finalităţile, conţinutul,
formele de organizare a procesului de învăţământ.

De aceea, cubul, explozia stelară, turul galeriei, mozaicul, diagrama Venn sunt metode
și tehnici de predare ce pot fi utilizate cu un real succes în activităţile instructiv-educative.
Diversitatea metodelor utilizate în predare şi învăţare răspunde unei nevoi fundamentale de
variaţie, diferenţiere, nuanţare şi particularizare a activităţii didactice. Ea lărgeşte şi
îmbogăţeşte considerabil experienţa de predare a profesorului şi experienţa de învăţare a
elevilor, oferind posibilitatea unor strategii de acţiune cuprinzătoare, de o mai mare supleţe şi
adecvare la multitudinea sarcinilor şi situaţiilor instructiv-educative.
1. Cubul

Strategie de predare–învățare ce urmărește un algoritm ce vizează descrierea, comparația,

asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect
nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai
multe perspective.

Etape

- se formează grupuri de 6 elevi.

- fiecare elev din grup interpretează un rol în funcție de sarcina primită și postată pe
una din fețele cubului.
- elevii rezolvă sarcina individal într-un timp dat.
- prezintă pe rând, la nivel de grup, răspunsul formulat.
2. Explozia stelară

Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe

formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri.

Etapele metodei:

- elevii așezați în semicerc propun problema de rezolvat

- pe steaua mare se scrie ideea centrală
- pe 5 steluțe se scrie câte o întrebare de tipul CE, CINE, UNDE, DE CE, CÂND, iar 5
elevi extrag câte o întrebare
- fiecare elev din cei 5 își alege 3-4 colegi, organizându-se în cinci grupuri
- grupurile cooperează în elaborara întrebărilor
- la expirarea timpului, elevii revin în cerc în jurul steluței mari și spun întrebările
elaborate (un reprezentant al grupului)
- elevii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
3. Turul galeriei

Definiție – tehnică de învățare care încurajează copiii să-şi exprime opiniile cu privire la
soluţiile propuse de colegii lor.

Descrierea metodei

1. Se formează grupuri de câte 4 copii

2. Copiii rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe soluții

3. Produsele activitaţii grupelor - desene, colaje, postere se expun pe pereţii clasei, care
se transformă într-o galerie exozițională
4. La semnalul dat de profesor copii trec pe la fiecare exponat pentru a examina
soluțiile, ideile propuse de colegi și le scriu pe poster într-un loc stabilit anterior,
comentariile critice, întrebările, observațiile.

5. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile,
observațiile de pe lucrarea lor, reexaminându-și produsul.

4. Mozaicul
Definire: presupune invatarea prin cooperare, prin interdependenta grupurilor si exercitarea
statutului de expert in realizarea unei sarcini de invatare.
Obiectiv: documentarea si prezentarea rezultatelor studiului independent celorlalti, devenind
expert pntru tematica studiată.
Etape:
1. Stabilirea temei si impartirea in 4-5 subteme
2. Organizarea grupelor de invatare
3. Constituirea grupelor de expert
4. Activitati in echipa initiala de invatare
5. Evaluare.
5. Diagrama Venn
Se aplica cu eficienta maxima in activitatile de observare
Obiectiv: sistematizarea cunostintelor- restructurarea idelor unui continut abordat
Etape:
1.Comunicarea sarcinii de lucru.
2.Activitatea în pereche sau în grup
3.Activitate în grup
4.Activitate frontală.

 Metodele și tehnicile didactice menționate și descrise anterior vor fi aplicate și

valorificate în cadrul clasei experiment în decursul a doua luni de zile, echivalentul a
16 ore de curs în cadrul orelor de limba engleză.
 3. Scopul, Ipoteza şi Obiectivele cercetării practic-aplicative

Întrucât lecția continuă să reprezinte pentru multă vreme un loc extrem de important în
ansamblul formelor de organizare a proceselor de învățământ. De aceea, modul în care modul
în care obiectivele propuse în cadrul fiecărei lecții corespund nevoilor actuale ale elevilor și
ajută la dezvoltarea unei atitudini active și creative capătă o importanță primordială. Astfel,
Ioan Cerghit precizază că efectele educative alelecţiei pot fi multiplicate pe diverse căi,dintre
care două se impun ca esenţiale:
1. deschiderea lecţiei către viaţă, ancorarea sa în lumea reală, valorificarea experienţei
de viaţă a elevilor şi chiar transformarea lecţiilor în cadrul vieţii reale.
2. accentuarea caracterului activ-participativ al lecţiei care trebuie să-i implice, să
angajeze, să solicite plenar elevii în desfăşurarea procesului de învăţământ, să realizeze o
legătură intimă, puternic motivantă între elevi şisarcinile de învăţare pe care trebuie să le
rezolve.
Scopul urmărit în decursul acestui proiect este urmărirea rolului metodelor activ-
participative în cadrul unei clase experimentale și una de control, prin implementarea unor noi
activități activ-participative în cadrul clasei experimentale și urmărirea și compararea
rezultatelor obținute după finalizarea perioadei proiectului cu cele ale clasei de control.

Ipoteza se conturează în jurul ideii de eficientizare a randamentului școlar ce va fi

măsurată prin rezultatele finale obținute sub forma calitate-cantitate, redând un aspect
motivațional actului instructiv-educativ.

Obiectivele cercetării:

O1. Determinarea pregătirii elevilor atât a celor ce fac parte din clasa experiment, cât și a
celor de fac parte din clasa de control înainte de implementare în procesul intructiv-educativ a
metodelor activ-participative printr-un test inițial.

O2. Înregistrarea rezultatelor testelor inițiale a elevilor clasei experiment și a clasei de control.

O3. Implementarea metodelor activ-participative în procesul instructiv-educativ pe o perioadă

determinată de 2 luni de activitate școlară.

O4. Analiza ulterioară a metodelor activ-participative ce conduc la creșterea randamentului

școlar și a rezultaelor școlare.
4. Metodologia cercetării

1. Identificarea variabilelor psiho-sociale.

Eșantionul cercetării este constituit din elevii claselor a IX- a A (clasa experiment) și a
IX-a B (clasă control).
Descrierea variabilelor psiho-sociale:
Clasa a IX-a A- clasa experimentală este constituită dintr-un efectiv de 18 elevi dintre
care 10 fete și 8 băieți. Media cea mai mică înregistrată în primul semestru este d 6, 30, iar
media cea mai mare o reprezintă 9,93. Vârsta medie a elevilor este de 15 ani. Se poate
observa o ușoară creștere a motivației elevilor în rândul fetelor, mediile cele mai mari
fiind de altfel obținute de către acestea. Mediul din care provin majoritatea elevilor (70%)
îl reprezintă cel rural.
Clasa a IX-a B- clasa de control este constituită dintr-un efectiv de 20 de elevi, dintre
care 11 fete și 9 băieți. Media cea mai mică înregistrată în primul semestu este de 6,56, iar
media cea mai mare o reprezintă 9, 67. Vârsta medie a elevilor este de 15 ani. De
asemenea, motivația pare o constantă în activitatea școlară mai mult în rândul fetelor,
decât a băieților. Mediul din care provin elevii îl reprezintă cel urban cu o proporție de 40
% și cel rural cu o proporție de 60 %.

Durata: 2 luni de actiivtate didactică, perioada 9 febriarie 2016- 13 aprilie 2016. ceastă
perioadă este echivalentul a 4 săptămâni de activitate didactică, adică 16 ore de curs.
Tipologia lecțiilor: Metodele activ-participative au fost implementate în decursul orelor
de curs la limba engleză, de aceea tipologia lecțiilor fiind una foarte variată incluzând
lecții de predare de noi cunoștințe, lecție mixtă, lecție de recapitualre și consolidare a
informațiilor ori lecții de evaluare. Astfel s-a urmărit ca însușirea și valorificarea
potențialului acestor metode didactice să se facă la toate nivelurile, astfel încât să se
realizeze activarea elevului în decursul orelor, să se implice activ, să facă corelații în mod
individual, oferind un feed-back continuu cadrului didactic, astfel încât învățarea să fie
centrată exclusiv pe elev, acesta deținând ponderea cea mai mare în actul educațional.
*Există și o serie de efecte secundare a implementării acestor metode activ-
participative: se așteaptă ca odată cu implicarea elevilor în acest tip de activități și
deprinderea acestora cu noile tehnici de lucru, aceștia să dezvolte o atitudine creativă,
spontană astfel încât climatul colegial să capete noi valențe pozitive prin legăturile create
în decursul acestor lecții, întrucât elevii sunt preponderent implicați în activități în grup și
pe perechi decât în cele individuale sau frontale, în care era valorificată doar relația
profesor-elev.
Tehnici și instrumente de investigație:
În decursul cercetării s-au folosit o serie de tehnici și intrumente de investigație pentru
obținerea unor rezultate optime precum: metoda analizei, în special a documetelor școlare/
curriculare și de specialitate, metode de interpretare a datelor grafice, metoda testelor,
ancheta pe bază de chestionar.

Descrierea tehnicilor și instrumentelor de investigație:

Metoda anchetei
Aceasta este o metodă de cercetare de tip interactiv, care presupune un schimb direct
de informaţii între cercetător şi subiecţii supuşi investigaţiei, în cadrul căruia, se culeg
date (opinii, fapte, nevoi educaţionale, interese, motivaţii, cunoştinţe, comportamente,
dorinţe, aspiraţii etc.), în legătură cu anumite fenomene, situaţii şi manifestări. Trebuie să
adăugăm, însă, că relaţia de comunicare întâlnită în cazul anchetelor este duală, dar
puternic asimetrică, întrucât cercetătorul este acela care proiectează, concepe, formulează
şi adresează o serie de întrebări, stimulându-i pe subiecţii investigaţi (elevi, studenţi, cadre
didactice, părinţi, manageri din sistemul educaţional etc.), să răspundă şi culegând astfel
informaţii despre personalitatea şi comportamentele acestora.
Ancheta face posibilă realizarea de cercetări extensive prin culegerea datelor şi
informaţiilor de la o masă mare de indivizi, în scopul cunoaşterii cât mai aprofundate a
fenomenelor investigate şi, desigur, în corelaţie cu ipoteza cercetării. Instrumentul specific
utilizat în anchete este chestionarul (în latină „questio” înseamnă căutare, cercetare,
întrebare, interogatoriu), care reprezintă un sistem de întrebări (de cele mai multe ori se
recurge la întrebări, dar se pot utiliza şi imagini grafice, desene, fotografii etc.), de regulă
scrise, bine structurate într-o anumită succesiune, pe baza unor considerente
metodologice, logice şi psihologice.
Prin aplicarea chestionarelor, cercetătorul va construi o colecţie de răspunsuri
referitoare la fenomenele, situaţiile şi manifestările investigate, pe care el nu le-ar putea
cunoaşte direct şi personal, dată fiind răspândirea lor în spaţiu şi timp. Modalităţile prin
care subiecţii chestionaţi pot furniza răspunsurile sunt formularea în scris sau verbală a
acestora, astfel încât distingem două tehnici de anchetă, corespunzătoare celor două
variante: a) ancheta indirectă/ în scris/ prin autocompletarea (autoadministrarea)
chestionarului b) ancheta directă/ orală.
Etapele care se parcurg, de obicei, în realizarea unei anchete sunt următoarele:
-precizarea clară a problemei, a obiectivelor urmărite, a obiectului anchetei –stabilirea
eşantionului de subiecţi –elaborarea instrumentelor de investigaţie (chestionare, grile de
interviu etc.) –realizarea anchetei pe teren –analiza şi prelucrarea calitativă şi cantitativă
(statistico-matematică) a rezultatelor obţinute (în prealabil s-au stabilit categoriile pentru
clasificarea răspunsurilor, atât pentru întrebările deschise, cât şi pentru cele închise).
Chestionarul
Chestionarul reprezintă un instrument des utilizat în cercetările pedagogice. De obicei,
chestionarele includ două părţi: a) partea introductivă – în cadrul căreia, după caz: - se
motivează subiecţilor necesitatea aplicării chestionarului, realizându-se o sumară
integrare/ contextualizare a acestui instrument în ansamblul cercetării – se evidenţiază
avantajele generale şi specifice ale anchetei respective – se precizează, într-o manieră
sintetică şi comprehensivă, scopul şi obiectivele cercetării – se precizează cine a iniţiat
cercetarea şi ancheta şi în ce scop – se fac precizările şi recomandările necesare referitoare
la modul de completare a chestionarului, insistându-se asupra importanţei sincerităţii şi
onestităţii cu care se dau răspunsurile. b) întrebările propriu-zise: chestionarele pot include
de la 2-3 întrebări la 2-300 (în cercetările sociologice, de exemplu), funcţie de: obiectul
cercetării, tipul cercetării, finalitatea propusă, tehnica de anchetă, felul întrebărilor,
calitatea şi numărul operatorilor de anchetă (persoane care realizează ancheta), resursele
materiale disponibile, timpul avut la dispoziţie.
Utilizarea chestionarului ca instrument de cercetare impune respectarea anumitor
cerinţe în alcătuirea întrebărilor: - să se delimiteze foarte clar şi detaliat problema de
cercetat – să se delimiteze şi să se operaţionalizeze conceptele cu care se lucrează –
întrebările să fie în concordanţă cu tema şi ipoteza cercetării – întrebările să fie clar şi
concis formulate, utilizându-se un limbaj accesibil – întrebările să vizeze un anumit aspect
bine delimitat şi să nu sugereze răspunsul – să se respecte particularităţile subiecţilor
chestionaţi.

Metoda cercetării documentelor curriculare şi a altor documente şcolare

Metoda cercetării documentelor curriculare şi a altor documente şcolare presupune
analiza, din perspectiva anumitor parametri, stabiliţi în concordanţă cu scopul şi
obiectivele cercetării, a datelor oferite de:
- documentele curriculare oficiale, care reprezintă şi o sursă de documentare, aşa cum
am arătat mai sus şi care oferă jaloanele activităţilor educaţionale
- diferite documente şcolare, care permit colectarea de date concrete referitoare la
activitatea cadrelor didactice şi a subiecţilor învăţării, conturarea unei imagini de
ansamblu asupra organizării şi desfăşurării activităţii educaţionale la micro nivel şi
prefigurarea unor dimensiuni ale cercetării.
- materiale componente ale portofoliului profesorilor: planificări calendaristice,
proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte de activitate didactică, fişe de lucru, fişe
psihopedagogice ale elevilor, teste pedagogice de cunoştinţe, conspecte, referate, folii
pentru retroproiector, planşe, modele materiale sau ideale, softuri etc.
- documente şcolare oficiale: regulamente interne, foi matricole, cataloage, rapoarte,
situaţii şcolare, procese verbale, fişe/ rapoarte de observaţie a activităţilor didactice, fişe/
rapoarte de evaluare a activităţii didactice, rapoarte de preinspecţie şi inspecţie, orare etc.

Metoda testelor şi a altor probe de evaluare scrisă

Metoda testelor are o largă aplicabilitate în procesul de învăţământ, respectiv în
evaluarea didactică, precum şi în cercetările pedagogice, permiţând obţinerea de
informaţii valoroase în legătură cu personalitatea subiecţilor investigaţi, cu nivelul de
competenţe şi cunoştinţe al acestora, cu comportamentele lor etc. Testele reprezintă un
instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoaşterea
fondului informativ şi formativ dobândit de subiecţii investigaţi, respectiv identificarea
 prezenţei/ absenţei unor cunoştinţe, capacităţi, competenţe, comportamente, procese
psihice etc. Itemul este o întrebare, o probă, o problemă, o temă/ sarcină (teoretică,
practică sau teoretico-practică) sau o unitate de conţinut care alcătuieşte o cotă–parte
independentă a unui test.
Etape și subetape.

OBIECTIVE ACTIVITĂȚI PERIODIZARE

O1→ Determinarea pregătirii A1→ Pregătirea elevilor inițială,

elevilor atât a celor ce fac parte din
clasa experiment, cât și a celor de
fac parte din clasa de control înainte
de implementare în procesul
intructiv-educativ a metodelor activ-
participative.
înainte de implementarea noi
metode activ-participative se face
prin redarea unui test inițial ambelor 9 februarie 2016
clase pentru stabilirea nivelului de
informații deținut în momentul 0,
înainte de demararea proiectului.

Subetapă:

Studierea documentelor școlare și

curriculare.

O2→Înregistrarea rezultatelor A2→ Înregistrarea și comunicarea 10 februarie 2016

testelor inițiale a elevilor clasei elevilor a rezultatelor testelor
experiment și a clasei de control. inițiale atât din clasa experiment cât
și cea de control.

O3→Implementarea metodelor A3→ În cadrul clasei experiment, 11 februarie- 13 aprilie

activ-participative în procesul pe durata desfășurării cercetării în
instructiv-educativ.
2016
timpul orelor de limba engleză se
vor folosi preponderent metode și
tehnici activ-participative atât în
cadrul lecțiilor de predare și însușire
de noi cunoștințe, lecții de
recapitualre și sistematizare ori
lecții de evaluare. Se va încerca o
abodare didactică dintr-o
perspectivă centrată exclusiv pe elev
și pe interacțiunea elev-elev, rolul
profesorului fiind cel de observator
și dirijor al secvențelor lecției.
Subetapă
În decursul perioadei în care are loc
cercetarea, profesorul realizează un
raport în care notează tehnicile și
metodele ce se dovedesc productive
 și eficiente în cadrul orelor și
activează potențialul maxim al
elevilor.
*În raport se va menționa tipologia
lecției, obiectivele generle și
specifice ale lecției, tehnicile și
metodele folosite, dar și gradul de
obținerea al feed-backuluidin aprtea
elevilor.

În cadrul clasei de control se va

încerca o reducere a ponderii
activităților interactive, predarea și
învățarea realizându-se pe tehnici și
metode ce valorifică mai mult
relația profesor-elev precum
conversația eursistică, catehetică,
expplicația, expunerea, descrierea,
discuția ghidată etc.
Subetapă

Analiza rezultatelor obținute de

elevi și realizarea unei medii
generale atât în clasa experiment,
cât și în cea de control.
O4→Analiza ulterioară a metodelor Analiza ulterioară se va face pe baza 13 aprilie-...
activ-participative ce conduc la informațiilor consemnate în raportul
creșterea randamentului școlar și a completat gradual, dar și pe baza
rezultaelor școlare. unui chestionar efectuat în rândul
elevilor din cadrul clasei experiment
și de control.

Chestionar

1. În cadrul unei activități vă place să lucrați (cu):

a) în mod individual b) cu colegul de bancă c) pe grupe d) modul de organizare să
alterneze.

2. Atunci când profesorul anunță că o anumită activitate se va desfășura pe

grupe, primul impuls al dumeavoastră este de:
a) bucurie b) reținere c) teamă d) alte stări de spirit.
 3. În cadrul unei activități desfășurate pe grupe, dumenavoastră dețineți în
general rolul de:
a) conducător b) condus de restul grupului c) inițiator și generator de noi
idei d) alte roluri
4. Dacă în timpul unei activități de grup profesorul vă desemnează liderul acestia,
dumneavoastră aveți tendința să:
a) să coordonați întreaga activitate b) să desemnați alt coleg să preia rolul c) să
manipulați întreaga activitate d) alte tipuri de atitudini.

5. Ce tip de interacțiune credeți că se realizează în timpul unei activități pe grupe/

în perechi?

a) de prietenie b) de competiție c) de subminare a celorlați colegi pentru un

câștig individual d) alte tipuri de interacțiune.

6. Dacă în timpul unei activități pe grupe/ în perechi atunci vă este desemnată o

sarcină de lucru în mod colectiv, atitudinea dumneavoastră este de:
a) să efectuați corespunzător sarcina dată în mod individual b) să cereți părerea
tuturor colegilor de grupă c) să cereți doar părerea celor mai buni colegi din grupă
d) altă atitudine
7. Considerați că metodele interactive sunt o sursă de a vă valorifica latura
creativă și să participați în mod direct în cadrul activității propuse de profesor:

a) da, cu siguranță b) depinde de situație c) nu d) imi este indiferent.

8. Atunci când sunteți evaluat în mod indivdual, atitudinea dumneavoastră este

de:
a) teamă față de ideea de interacțiune directă cu profesorul b) nesiguranță c)
siguranță și încredere d) alt tip de atitudine.

9. Atunci când profeosorul vă anunță că urmează o activitate ce se va desfășura

pe grupe, va place să:
 a) va alegeți singuri colegii de grupă b) profeosrul să desemneze membrii fieăcrei
grupe c) alegerea să să facă în mod aleatoriu d) nu are importanță

10. În cadrul unei activități pe grupe atitudinea față de colegii de grupă este:
a) de egalitate b) de superioritate c) de inferioritate d) nu ma gândesc la
vreo atitudine anume.
 IV. REZULTATE ANTICIPATE
Mă aștept ca după finalizarea experimentului, rezultatele obținute și mediile realizate
în cadrul clasei experiment să fie mai mari decât cele obținute de clasa de control. Mai
mult decât atât, prin rezolvarea chestionarului final, se urmărește modului în care elevii
percep la modul general activitățile interactive și cele activ-participative și finalitățile
urmărite prin acest tip de activități.
Mai mult decât atât, implementare programului ce au în vedere metodele activ-
participative nu au în vedere doar urmărirea creșterii randamentului școlar, dar și
cultivarea unei atitudini pozitive față de mediul colegial, realizarea unui climat creativ în
decursul orelor și în afara acestora, crearea unor relații de prietenie și atitudini pozitive în
cadrul grupului de elevi, aceștia să realizeze importanța actului educațional și modul în
aceștia trebuie să realizeze corelații logice între fapte și evenimente de toate genurile, la
orice materii. De asemenea, prin asumarea diferitor statusuri în interiorul grupelor,
echipelor, perechilor se va dezvolta la elevi o aditudine responsabilă față de sarcinile de
lucru primite de la profesor și rezolvarea acestora în mod eficient.

Pe viitor, dacă cercetarea se va dovedi eficientă, iar efectele preconizate se vor adeveri
odată cu implementarea și realizarea obiectivelor, voi recomanda și colegilor de catedră
tehnicile și metodele de lucru utilizate în cadrul cercetării și mai mult decât atât, voi
realiza o cercetare mai amănunțită asupra metodelor activ-participative și a efectelor
obținute în urma utilizării acestora.

Bibliografie

1. Elena Joiţa. „Locul şi rolul metodelor activ-participative în învăţământul actual“,

în Revista de pedagogie, numărul 10.
2. Muster, D., „Metodologia cercetării în educaţie si învăţământ”, Ed Litera, 1985.
3. Ionescu, M.(coord) “Educaţia si dinamica ei”, Ed. Tribuna Invăţământului,
Buc,1998.
4. Drăghicescu, L., Petrescu, A.M., Stăncescu, I.. (2008). Rolul strategiilor didactice
interactive în ameliorarea calităţii învăţării. În Albu, E. (coord.). Educaţie şi
comunicare. Târgu Mureş: Editura Universităţii „Petru Maior”.
5. Iucu, R.. (2008). Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Iaşi: Editura
Polirom.
6. Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Editura Aramis.
7. Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive. Bucureşti: E.D.P.
8. Păcurari, O., Târcă, A., Sarivan, L.. (2003). Strategii didactice inovative Suport de
curs. Bucureşti: Editura Sigma
9. Potolea, D.. (1989). Profesorul şi strategiile conducerii învăţării. În Jinga, I.,
Vlăsceanu, L. (coord.). Structuri, strategii şi performanţe în învăţământ. Bucureşti:
Editura Academiei.