Congres A.V.E.R. 2013 13.04.

2013

Masă rotundă pentru proprietari*

Lectori:
Prof. Dr. Mihai Decun – Comportamentul și bunăstarea la cabaline.
Conf. Dr. Iancu Morar – Igiena montei la cabaline.
Șef Luc. Dr. Adrian Macri – Principii pentru alimentația corectă și
sănătoasă a cabalinelor.
Dr. Eva Diugan și Dr. Cristian Molnar – Recunoașterea și evitarea
unor stări mentale negative: durerea, frica și stresul.

*Participarea la această secțiune este gratuită

Congres

Lectori:
Cuvânt de deschidere – Rector Prof. Dr. Doru Pamfil, Decan Prof. Dr. Cornel Cătoi, Dr.
Joseph Blethon, Conf. Dr. Iancu Morar.
Prof. Dr. Jean-Luc Cadoré – Importanța endoscopiei și a manoperelor pre-endoscopice în
diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator.
Prof. Dr. Olivier Lepage – Triajul colicilor.
Conf. Dr. Mircea Mircean – Ecografia abdominală: indicații și limite în diagnosticul unor
organopatii mai frecvente la cabaline.
Șef luc. Dr. Iuliu Scurtu – Endoscopia pungilor guturale.
Conf. Dr. Iancu Morar – Examenul ecografic al aparatului genital.
Dr. Alexandra Păvăloiu – Paracenteza la cabaline: importanța examinării lichidului
peritoneal în diagnosticul patologiei abdominale.
Dr. Cristi Crecan – Ecografia laringiană la cal.
Dr. Vadim Vîrgolici – Radiografiile copitei: unde, de ce, pentru ce?
Prof. Dr. Vasile Cozma – Parazitismul la ecvine: gestionarea strongililor mici.
Șef luc. Dr. Adrian Macri – Micotoxicoze la cai.
Prof. Dr. Laurenţ Ognean – Compatibilitatea și eficiența terapeutică a unor produse
transfuzionale la cabaline.
Prof. Dr. Marina Spînu – Metazoonoze emergente și strategii de prevenție.
Dr. Dan Ignătescu – Colica renală la cal - studiu de caz.
Șef luc. Dr. Cosmin Peștean – Analgezia spinală la ecvine
Asist. Dr. Ciprian Ober – Operații în fimoză și parafimoză la ecvine
Taxa de participare:

- 400 RON pentru medici veterinari (50% reducere pentru

membrii A.V.E.R.)
- 200 RON pentru studenți (50% reducere pentru membrii
A.V.E.R.).

Locația: Amfiteatrul Verde și Amfiteatrul Bleumarin din

cadrul Institutului de Științele Vieții.
Înregistrarea în holul principal al Institutului
de Științele Vieții, U.S.A.M.V. Cluj Napoca
 Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca

Facultatea de Medicină Veterinară

ALTERNATIVE DE TERAPIE
CHIRURGICALĂ A DEFECTELOR
PERETELUI ABDOMINAL LA
ANIMALE

Prof. Dr. Liviu OANA

 Peretele abdominal

• formaţiune anatomică complexă, asigură

la animale „închiderea” cavităţii
abdominale şi „susţinerea” viscerelor,
cărora le „oferă” spaţiul necesar în funcţie
de necesităţile fiziologice ale momentului.

• prin elementele anatomice reprezentate

de structura lui – în principal
musculatura – peretele abdominal este
predispus adesea la acţiunea externă a
factorilor mecanici şi implicit la soluţii de
continuitate - defecte Direcţia fibrelor muşchilor peretelui ventro-
lateral al abdomenului: muşchiul oblic
extern; muşchiul oblic intern; muşchiul
transvers al abdomenului; muşchiul drept al
abdomenului
• remedierea defectelor peretelui
abdominal la oameni

una dintre cele mai

dese practici chirurgicale,
numai în Statele Unite ale
Americii efectuându-se anual
peste 10.000 de astfel de intervenţii.

• defectele peretelui abdominal

(hernii, eventraţii, evisceraţii),
congenitale sau dobândite au o
incidenţă crescută şi la animale,
putând duce la pierderi
economice semnificative.
Alternativele clasice de terapie chirurgicală

simpla rafie a breşelor abdominale recidive

datorate ruperii firelor de sutură sau secţionării de către
acestea a marginilor breşei abdominale
Alternative moderne de terapie chirurgicală

• procedee „tension free” (fără tensiune) de închidere a

breşelor peretelui abdominal, prin utilizarea aloplastiei
(biomateriale protetice), care scad foarte mult ratele de
recidivă postoperatie
 HERNIILE ABDOMINALE
• ieşirea unui organ sau a unei părţi dintr-un organ din cavitatea
abdominală, proeminând sub piele cu păstrarea integrităţii peritoneale

• orificii naturale (ombilicale, inghinale, etc.) - herniile congenitale

• orificiu accidental al peretelui abdominal - hernii traumatice, câştigate

• hernia ia denumirea regiunii anatomice în care apare: hernie ombilicală,
inghinală, inghio-scrotală, perineală, etc. sau în funcţie de organul
herniat: epiplocel, enterocel, cistocel, histerocel

Localizarea herniilor abdominale şi inghinale la

câine (Fossum, 2007)
• componente: traiect, sac şi conţinut herniar

• hernia simplă sau reductibilă nu produce tulburări

însemnate şi poate fi repusă în cavitatea abdominală

• hernia complicată sau ireductibilă nu poate fi uşor

repusă, fie din cauza volumului prea mare, fie din cauza
aderenţelor existente.
• hernia strangulată - tulburări însemnate, când se realizează
constricţia viscerelor în interiorul sacului herniar

a. acumularea de conţinut intestinal în ansă; b. conţinutul de fermentaţie presează

ansa pe inel;
c. interpunerea evantaiului mezenteric.(după O. Vlăduţiu)

Constrictie elastica
Tratament conservativ în hernia ombilicală

Fixarea de inele elastice cu ace de siguranță

Tratamentul chirurgical

• radical în hernii, specific fiecărei forme de hernie.

• două procedee operatorii folosite

procedeul extraperitoneal - reducerea herniei se

face fără deschiderea sacului herniar

procedeul intraperitoneal sau herniotomia

(kelotomia), când sacul herniar se deschide şi se rezecă.
timpi operatori:

1. punerea în evidenţă a sacului herniar

2. izolarea sacului herniar

3. tratarea conţinutului

4. refacerea anatomică a
peretelui abdominal
1. Operaţia în hernia ombilicală (omfalocel)

• congenitală - mai frecvent la mânz, purcel, viţel,

căţel datorită neobliterării orificiului ombilical imediat
după naştere

• adulte - mai rar, eforturi violente de muncă,

constipaţie rebelă, etc.

• tineret - uneori vindecare spontană datorită

modificărilor care survin în raporturile diferitelor
segmente ale aparatului digestiv
Management preoperator:

• dietă - 12-24 de ore în funcţie de specie.

• contenţia - decubit dorso-lombar

• anestezia este în funcţie de specie - indicată

anestezia generală

• pregătire locală
tehnica operatorie:

• ţine seama de specie, sex şi mai ales de starea herniei

ombilicale

• se iau în considerare volumul herniei, lărgirea inelului ombilical şi

conţinutul ei (hernie reductibilă, nereductibilă sau strangulată).

câine câine porc

 Tehnica operatoare în hernia ombilicală reductibilă
• sacul şi inelul herniar nu sunt prea mari - procedeul fără deschiderea sacului
herniar (extraperitoneal)

• descoperirea şi izolarea sacului herniar - incizie longitudinală sau „felie de

pepene” deasupra inelului herniar, în locul cel mai proeminent al herniei,
interesând pielea şi ţesutul conjunctiv subcutanat

• dilacerarea desface sacul herniar seros de piele şi de peretele abdominal,

până la orificiul herniar
• repunerea conţinutului sacului

• înfundarea sacului herniar în cavitatea abdominală şi închiderea inelului

herniar

• sutura inelului herniar în puncte separate cu material neresorbabil (puncte

simple, în X, în U

• răsucirea sacului herniar – ligatură transfixică

• inelul herniar este larg însăilarea sacului herniar cu fire
distanţate între ele, pe aceeaşi linie (metoda Olivkov)

• altă alternativă - închiderea inelul herniar prin sutura Gutman

 Tehnica operatoare în hernia ombilicală nereductibilă
• aderenţe ale anselor intestinale herniate, se recurge la kelotomie (deschiderea
sacului herniar)

• nu se reuşeşte repunerea conţinutului herniar în cavitatea abdominală, se lărgirea

marginilor orificiului herniar cu herniotomul

• răsucire/ligatură transfixică/ rezecția sacului herniar

• rezecția sacului herniar de la bază

• închiderea orificiului herniar în puncte separate, în “U”, “X” sau Lambert, pentru a
putea rezista tracţiunilor

Procedeul kelotomiei şi rezecţia sacului

herniar. A. deschiderea sacului herniar;
B. sac herniar rezecat; C. repunerea
intestinului; D. sutura inelului în puncte
separate; E. sutura în “U”;
F. şi G. ancorarea fasciei abdominale la
inelul herniar.
Tehnica operatoare în hernia ombilicală strangulată

• destul de rar la animale, este de extremă urgenţă, prin procedeul

kelotomiei

• incizia pielii şi a ţesutului conjunctiv subcutanat;

• izolarea prin dilacerare a sacului herniar;

• deschiderea sacului herniar, degajare anse strangulate pe câmpuri

sterile

• controlul viabilităţii anselor intestinale

• modificare de culoare enterectomie şi enteroanastomoză

• repunerea anselor intestinale în cavitatea abdominală

• rezecţia sacului herniar la bază după ligaturarea lui

• sutura inelului herniar

• sutura pielii
 Operaţia în hernia ventro-laterală (Laparocelul)

• prin ieşirea unui organ sau a unei părţi de organ sub pielea din
regiunile laterale sau inferioare ale abdomenului în alte puncte decât
cele reprezentate de orificiile naturale (ombilical şi inghinal)

• de natură traumatică (loviri cu copita, căderi, împunsături cu

cornul, loviri de corpuri dure, etc.) localizată mai ales în regiunile
pliului iei sau panta flancului.
• la femelele în gestaţie avansată, cu stare de întreţinere deficitară şi
carenţe vitamino-minerale, ea poate rezulta şi prin deşirarea
musculaturii ventrale sub greutatea uterului şi a celorlalte viscere

• Tehnica operatoare – particularităţi (orificiile herniare destul de

largi, cu margini îngroşate, sacul herniar destul de voluminos,
prezintă adesea aderenţe şi o cantitate apreciabilă de transsudat
Timpi operatori

• incizia pielii în “felie de pepene” deasupra

inelului sau breşei herniare,

• izolarea boantă, cu comprese de tifon a sacului

herniar,

• repunerea conţinutului herniar (când nu sunt

aderenţe);

• deschiderea sacului herniar când conţinutul nu

poate fi repus din cauza aderenţelor

• desfacerea aderenţelor sau secţionarea lor cu

foarfeca şi repunerea conţinutului în cavitatea
abdominală
• ulterior în funcţie de lărgimea orificiului herniar.

• orificiul herniar este îngust - sacul seros se

răsuceşte tampon biologic.

• orificiul herniar larg - metoda Olivkov.

• hernii voluminoase cu breşe mari, mai ales cele

obstetricale, troficitatea ţesuturilor scăzută, păstrată
integritatea tunicii abdominale:

autoplastie cu tunica abdominală sau

aloplastiei cu plasă din materiale sintetice.

• sutura pielii în puncte separate

 OPERAŢII ÎN HERNIILE INGHINALE

• frecventă la animale şi rezultă din trecerea în traiectul inghinal sau în

teaca vaginală a unui organ sau a unor porţiuni de organ din cavitatea
abdominală (intestin, epiploon, vezică, uter, etc.)

• mai des întâlnită la mascul (canalul vagino-peritoneal) numindu-se

hernia inghino-scrotală
Hernia inghinală acută (strangulată) la armăsar

• urgenţă chirurgicală

• viscerele suferă o constricţie, care împiedică reducţia herniei, opreşte

tranzitul intestinal şi jenează circulaţia

• anestezie generală (narcoză); contenţie în decubit dorsolombar cu

descoperea larg a regiunii inghinale

• toaleta locală prin spălare cu apă şi săpun,

antisepsia locală, fixarea câpurilor de operaţie.
Tehnica operatoare
• descoperirea şi izolarea sacului herniar
printr-o incizie scroto-dartoică, paralelă cu
rafeul median, la o distanţă de 1-1,5 cm,
care interesează toate straturile până la
fibroasă;
• izolarea sacului vaginal până la nivelul
inelului inghinal inferior;
• deschiderea tecii vaginale cu foarfeca pentru
a putea examina ansele intestinale herniate
• largirea gatului tecii vaginale in directie
antero-laterala
Acumulare de fibrină la
• se evita astfel sectionarea arterelor: nivel intestinal datorită
pudendoepigastrica și epigastrica stagnării anselor la
posterioara nivelul sacului herniar

• repunerea ansei intestinale, torsionarea

sacului vaginal, împreună cu testiculul şi
cordonul testicular,
• aplicarea unei ligaturi duble transfixice cât mai sus pe
gâtul tecii vaginale

• secţionarea distal de ligatură (1-2 cm) a gâtului tecii

vaginale și a cordonului testicular (odată cu rezolvarea
herniei se face şi orhidectomia);

• ancorarea celor două capete ale firului la marginile

inelului inghinal superficial (inferior)

• inelul se va închide în puncte separate;

• pielea scrotală se suturează cu mătase în fire separate,

sub dren.
Operaţia în hernia inghino-scrotală cronică (nestrangulată)

• prezenţa în teaca vaginală a unei anse intestinale, care nu suferă

nici o compresiune

• tehnica operatoare este asemănătoare cu o castrare obişnuită

• incizia la 2 cm de rafeul median care interesează scrotul şi

dartosul; dilacerarea fasciei lui Cowper şi izolarea sacului vaginal

• repunerea anselor herniate, răsucirea sacului vaginal cu testiculul

şi cordonul testicular

• ligatura dublă transfixică a cordonului, cât mai sus şi secţionarea

lui distal de ligatură

• inelul se închide prin puncte separate de sutură; sutura sub dren a

scrotului
•

Remedierea herniei inghinale la câine (Fossum, 2007)

 Operaţia în hernia inghino-scrotală la vier

• relativ frecvent

• canalul inghinal este relativ scurt, hernia este de regulă

simplă, nestrangulată şi reductibilă

• dietă de 12 ore, toaleta regiunii ingvinale prin tundere,

radere, spălare cu apă călduţă şi săpun, antisepsia cu
tinctură de iod

• contenţia decubitală
dorsală

• anestezia generală şi
locală prin infiltraţii
Tehnica operatorie

• incizia pielii şi a ţesutului conjunctiv

subcutanat deasupra inelului inghinal
inferior

• descoperirea şi izolarea tecii vaginale pe

cale boantă, prin dilacerarea ţesutului
conjunctiv lax subcutanat cu tampoane
sterile

• se exteriorizează testiculul împreună cu

teaca vaginală în rana operatorie;
repunerea organelor herniate - uneori
spontan datorită poziţiei de contenţie

• aderenţe - se deschide sacul herniar şi

se desfac aderenţele

• răsucirea tecii vaginale cu testiculul şi

cordonul testicular; ligaturarea sacului
herniar şi sutura inelului inghinal inferior
OPERAŢIA ÎN HERNIA PERINEALĂ

• ruptura diafragmului pelvin susţinător al peretelui rectal, fiind întâlnită

mai frecvent la câine

• sacul herniar poate conţine ţesut adipos retroperitoneal, lichid seros,

rectul deviat sau nedeviat, diverticul rectal, prostata, vezica urinară
sau intestinul subţire
• organele mobilizate pot deveni obstrucţionate şi strangulate

deteriorare rapidă a stării generale a pacientului

• rase mai afectate: Boston terrier, Boxer, Welsh Corgis, Pekinese,

Collie, Poodle, Kelpie, Dachshunds, Old English Sheepdog şi Mongrel

• după vârsta de 5 ani, media vârstei fiind de 10 ani, riscul crescând

odată cu înaintarea în vârstă

• pacienţii sunt aduşi la consultaţie datorită tenesmelor, proprietarii

notând o tumefacţie lateral de anus
• Clinic - tumefacţie perineală, constipaţie, dischezie, tenesme,
prolaps rectal, strangurie, anurie, vomă, flatulenţă şi/sau
incontinenţă de fecale
Tehnică operatorie

• contenţie în decubit sterno-

abdominal, cu coada fixată lateral şi
o pernă sub trenul posterior

• toaletă şi pregătire riguroasă a

regiunii perineale

• incizia pielii şi a ţesutului conjunctiv

subcutanat, cranial de muşchiul
coccigian, continuând pe marele ax
al tumefacţiei, lateral de anus, cu
extensie ventrală până la planşeul
pelvin
• identificare şi reducere conţinut
sac herniar, apoi apreciere breşă
diafragm pelvin

• se suturează apoi muşchii ridicător

al anusului, coccigian, sfincterul
anal extern și obturator intern
• altă tehnică – transpoziţionarea muşchiului obturator intern
 HERNIA DIAFRAGMATICĂ

• viscerele abdominale (intestine, ficat, stomac, splină, epiploon) pătrund în

cavitatea toracică printr-o breşă diafragmatică

• ACUT - traumatic (ŞOC, fracturi)

• CRONIC - dispnee, intoleranţă la efort, anorexie, vomă, diaree, scădere în

greutate
Management preoperator:

• examen radiologic cu substanţă de

contrast pentru precizarea locului
rupturii diafragmatice (dreapta sau
stânga);

• dietă 12-24 de ore;

• pregătirea locală a regiunii

epigastrice şi retrocostală

• contenţia în decubit lateral pe

partea opusă

• anestezia generală în circuit închis

prin intubare (narcoză gazoasă)
Tehnica operatoare

• urmăreşte readucerea viscerelor

herniate în cavitatea abdominală şi
închiderea orificiului herniar

• incizie cutanată uşor oblică înapoia

hipocondrului, începând de la nivelul
apendicelui xifoid până în dreptul
regiunii renale sau xifo-ombilicale;

• hemostaza adecvată;

• deschiderea cavităţii abdominale şi

aplicarea depărtătoarelor

• identificarea breşei diafragmatice;

readucerea prin tracţiuni uşoare în
cavitatea abdominală a organelor
herniate
• sutura breşei diafragmei cu material resorbabil în puncte
separate
 Procedeului de ancorare
transcostală în cazul
avulsiei diafragmului (Fossum, 2007)

• reexpansionarea (înainte de a strânge ultimele fire de la sutura

breşei diafragmatice) forţată a pulmonilor, prin presarea balonului
de respiraţie pentru evacuarea aerului din cavitatea pleurală;

• sutura bietajată a peretelui abdominal

Imagini radiologice postoperatoriu
EVENTRAŢIA

• ieşirea viscerelor sub piele, neprotejate de peritoneu, printr-o breşă

musculo-aponevrotică

• la toate speciile de animale

• traumatisme, eventraţii postoperatorii şi obstetricale, la femelele cu

gestaţii multiple
• dietă preoperatorie de 24 de ore

• contenţia în decubit lateral pe partea opusă sau decubit dorso-

lombar

• anestezia generală, regională şi locală

• antisepsie locală
Tehnica operatorie

• reducerea conţinutului şi închiderea cât mai solidă a breşei musculo-

aponevrotice

• incizie piele pe direcţia marelui ax al breşei abdominale

• repunerea conţinutului în cavitatea abdominală.

• Aderenţe - desfacere manuală a acestor aderenţe prin izolarea şi
eliberare anse intestinale

• ansele cu leziuni grave de gangrenă umedă (test de viabilitate)

enterectomie şi enteroanastomoză de urgenţă

• sutura în puncte separate cu material neresorbabil a breşei

musculo-aponevrotice.

• eventraţii voluminoase cu breşe mari, troficitatea ţesuturilor scăzută,

păstrată integritatea tunicii abdominale

Autoplastie cu tunica abdominală

Aloplastie protetică
 EVISCERAŢIA

• ieşirea înafară a unui organ din cavitatea abdominală

printr-o rană care interesează în totalitate grosimea
peretelui abdominal, inclusiv pielea

• accident grav în chirurgia abdominală urgenţă

chirurgicală
• curăţirea organului eviscerat de corpii
străini

• spalare cu o soluţie antiseptică

călduţă

• contenţia în decubit lateral pe partea

opusă sau dorsal

• anestezie generală

• şoc - deşocare şi definitivare

hemostază (evisceraţiile traumatice)

• repunerea organului eviscerat în

cavitatea abdominală prin mişcări
uşoare de compresiune
• repunerea nu se poate realiza - se
măreşte breşa abdominală cu
ajutorul unui foarfece condus pe
degetul arătător, cu care se
secţionează dinăuntru înafară

• excizia chirurgicală a zonelor

devitalizate sau necrozate din
marginile rănii abdominale, până în
zona de ţesut sănătos

• “cocteiluri” de antibiotice în cavitatea

abdominală

• închiderea rănii abdominale printr-o

sutură trietajată, autoplastie sau
aloplastie
 Tehnici de aloplastie in chirurgia peretelui abdominal

• dezideratul introducerii biomaterialelor protetice

reducerea frecventei recidivelor

apărute în urma simplei rafii a breşelor
abdominale

• procedee „tension free” (fără tensiune)

• piaţa oferă o multitudine de biomateriale protetice destinate
aloplastiilor abdominale: meşe simple, meşe composite, sisteme
protetice, dopuri sau „plug-uri”, etc.
• meşa din polipropilenă – cea mai utilizată

- preţ de cost redus (aprox. 100 Ron la dimensiunea 15X15 cm,200 ron la 30X30 cm)
- monofilament neresorbabil (1956)
- sterilizare: fierbere (rezistă la 168 C) sau etilenoxid
- are rezistența mecanică a fierului la o densitate de 8 <
- biocompatibilitate inaltă: catalizatori, aditivi
- structura macroporoasă stimulează fibroplazia și
penetrarea țesutului conjunctiv
- proprietăți elastice - onlay – reacție de corp străin
- biocompatibilitatea crește în timp – matrice fibroasă
- țesutul fibros – retractă – pliabilitatea
- scade compliața peretelui abdominal – rigiditate –
disconfort abdominal
- macroporozitate – preperitoneal: eroziuni, aderențe,
fistule
- omentopexie, unguente sau meșe compozite
- la om 2-15% aderențe – adeziolizare
- bacteriile - 1µ
- macrofagele și neutrofiile > 10-15µ
- fibroblaștii 15-50µ
- depuneri de fibrină – apoi fibroblaști
- matrice conjunctivă foarte rezistentă „in vivo”
(macroporoasă)
• rezistentă la fasonare, nu se deşiră

• procedee de implantare

Subcutanat premusculo-aponevrotic (epifascial)

Preperitoneal (retromuscular)

Preperitoneal dublu „sandwich”

• aloplastia herniilor perineale (după Vnuk şi colab., 2006)

fixarea meşei
orificii în osul pubis
A- anus; S – sfincterul anal extern; FO – gaura obturată;
L – muşchiul ridicător al anusului; C – muşchiul coccigian; P – osul pubis
• meşa va depăşi cu 1 cm marginile breşei abdominale

• fixare cu fire din acelaşi material (polipropilenă) în „U”

vertical
• sutura ţesutului conjunctiv subcutanat peste meşa
protetică

• sutura pielii

• tratament local postoperator

• nu a fost descris un biomaterial protetic ideal

• implantarea acestora în organism – uneori complicaţii,

cel mai des întâlnite: seroamele, fistulele entero-
cutanate, aderenţele cu viscerele abdominale, infecţiile
şi rejecţia meşelor

serom aderenţe infecţie

Avantajele utilizării unui biomaterial protetic

• rată scăzută de recidive

• rezistenţă crescută postoperatorie a peretelui

abdominal

• preţ de cost redus al biomaterialelor din

polipropilenă
 Considerații postoperatorii

• regimul dietetic postoperator - foarte important (evitare stări

de constipaţie, cu eforturi mari intraabdominale în timpul
defecaţiei, cu riscuri de recidive şi dehiscenţe

• regimul de efort, parturițiile, etc

• pansamente transabdominale
 Vă
mulţumesc!