CURSUL 7

CUPRINS
• HERNIILE ABDOMINALE
• EVENTRAȚIILE
• EVISCERAȚIA
• ABDOMENUL ACUT CHIRURGICAL
• PERITONITA ACUTĂ
HERNIILE ABDOMINALE
• = reprezintă exteriorizarea parțială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea
peritoneală la nivelul unor ZONE SLABE ale peretelui abdominal PREEXISTENTE
ANATOMIC
•DEFINIȚIA ACEASTA PERMITE DIFERENȚIEREA HERNIILOR ABDOMINALE DE ALTE
AFECȚIUNI DE TIP PROTRUZIV ASEMĂNĂTOARE CLINIC:
- EVENTRAȚIILE/EVISCERAȚIILE = exteriorizarea viscerelor se face la nivelul unor zone
slabe parietale SECUNDAR APĂRUTE (plăgi operatorii, plăgi traumatice)
- HERNIILE INTERNE = viscerele NU se exteriorizează, ele pătrund în spații anatomice
rezultate din modalitatea de dispunere a organelor (continuitatea seroasei peritoneale, fosete
peritoneale, hiatusuri, inele)
- HERNIILE DIAFRAGMATICE = deși diafragma este unul din pereții cavității abdominale, în
alcătuirea căruia există numeroase puncte slabe (inele, hiatusuri) situația sa, la limita a două
cavități, particularizează patologia herniară de la acest nivel.
• HERNIILE PERITONEALE = extrem de rare
HERNIILE ABDOMINALE
ELEMENTE DE ETIOPATOGENIE
• Herniile pot fi congenitale sau dobândite
• Herniile congenitale sunt aparente încă de la naștere sau se observă ulterior
• Herniile congenitale apar ca rezultat fie al dezvoltării insuficiente a peretelui
abdominal, fie existența canalului peritoneo-vaginal neobliterat
• În herniile dobândite acționează două categorii de forțe:
• Rezistența peretelui abdominal determinată de modul de alcătuire ca și de calitatea
structurilor sale
• Presiunea exercitată dinspre interior asupra acestuia
• Afecțiunile preexistente precum DISCOLAGENOZELE sau BOLILE CONSUMPTIVE
(afectează troficitatea peretelui abdominal)
HERNIILE ABDOMINALE
ELEMENTE DE ETIOPATOGENIE
• Obezitatea sau hipertiroidia sunt alte două cauze de formare a herniilor
abdominale
• Ascita mai ales în cantități mari conduce la formare de hernii sau slăbirea
iremediabilă a peretelui abdominal
• Sexul, prin particularitățile anatomice specifice la femei (bazinul cu diametrul
transversal mai mare) explică frecvența mai crescută a herniilor femurale la
acestea
• Eforturile mici, dar repetate sau eforturile mari brutal efectuate și de regulă în
condiții ce se opun traiectelor liniilor de forță ce caracterizează biomecanica
musculaturii abdominale
HERNIILE ABDOMINALE
ELEMENTE DE ANATOMIE
PATOLOGICĂ
• Clasic se descriu 3 elemente în componența unei hernii: (1) defectul parietal, (2)
învelișurile herniei și (3) organul herniar
• (1) Defectul parietal PREEXISTĂ real sau virtual și este specific unor zone
topografice ale peretelui abdominal
• (2) Învelișurile herniei sunt de asemenea specifice zonelor topografice abdominale
• Reprezentate de toate elementele musculo-aponevrotice ale regiunii respective, preluate și
împinse în exterior de organul ce herniază
• (3) Elementul comun al majorității herniilor este sacul herniar ( = partea seroasei
peritoneale angajată odată cu organul ce herniază prin defectul parietal ).
• Organul herniat este cel mai frecvent reprezentat de epiploon (epiploocel) sau
intestin subțire (enterocel) cu varietatea herniei Littre (când sacul herniar se
găsește diverticul Meckel).
HERNIILE ABDOMINALE
SIMPTOMATOLOGIE
• SEMNELE CLINICE – cele subiective sunt slab reprezentate, nespecifice și de
regulă ceea ce domină tabloul clinic este durerea
• Durerea este resimțită variabil de bolnav, de la o senzație de greutate, tracțiune, la o durere
vie accentuată de eforturi sau ortostatism prelungit
• SEMNELE CLINICE – cele obiective în care elementul dominant este prezența unei
formațiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
• Ca să fie hernie abd. Această formațiune tumorală trebuie să aibă 2 caracteristici
patognomonice:
• REDUCTIBILITATE și TENDINȚĂ DE EXPANSIUNE LA EFORT
• În ortostatism se poate remarca prezența unei formațiuni tumorale la nivelul unei zone
recunoscute ca fiind zonă slabă
HERNIILE ABDOMINALE
SIMPTOMATOLOGIE
• La palpare se constată conturul mai mult sau mai puțin regulat al acesteia ca și
consistența variabilă după conținut:
• Renitent elastică – eneterocel
• Moale cu suprafață granulară – epiploocel
• Prin palpare blândă se poate aprecia reductibilitatea herniei
• Odată redusă hernia se poate aprecia defectul parietal (dimensiune, traiect,
consistență structurilor învecinate).
• Prin menținerea degetului palpator în traiectul intraparietal al sacului redus se
poate sesiza și cea de-a doua caracteristică a tumorii herniare – TENDINȚA DE
EXPANSIUNE (= de revenire spre exterior la eforturi mici/mari pe care le solicităm
bolnavului)
• Examenul general al bolnavului, poate aduce date complementare importante mai
ales pentru orientarea terapeutică și prognostică
HERNIILE ABDOMINALE
EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII
• (1) ÎNCARCERAREA HERNIARĂ când elementele din sac NU mai pot fi reduse, dar
a căror integritate se păstrează încă nefiindu-le afectată vascularizația
• (2) ȘTRANGULAREA HERNIARĂ – conținutul sacului se modifică rapid prin
interceptarea pediculilor vasculari la nivelul gâtului sacului ce devine prea strâmt
pentru elementele herniate
• Este cea mai nefastă complicație
• Este de regulă apanajul herniilor mici la care defectul parietal este reprezentat printr-un
inel fibros, mic și inextensibil (herniile femurale, herniile ombilicale)
• Bolnavul purtător al unei hernii în mod brusc în urma unui efort constată că hernia NU se
mai reduce
• Durerea devine dominantă, inițial locală apoi cuprinde arii abdominale din ce în ce mai
mari
• Dacă organul herniat este intestinul subțire se instalează un tablou clinic de OCLUZIE (dureri
violente, vărsături din ce în ce mai abundente, meteorism abdominal asimetric)
HERNIILE ABDOMINALE
TRATAMENT
• Este exclusiv chirurgical exceptând situațiile când actul operator reprezintă risc mare
pentru bolnav
• Tratamentul conservator ortopedic se realizează prin contenția herniei prin diverse
bandaje sau centuri cu scopul de menține mecanic hernia redusă și a împiedica astfel
ștrangularea acesteia.
• Tratamentul chirurgical are următoarele obiective:
• Izolarea sacului herniar
• Tratarea conținutului acestuia
• Mai ales refacerea peretelui abdominal la nivelul regiunii herniare cât mai anatomic cu putință
• Chirurgia reconstructivă a peretelui abdominal se impun tot mai mult protezele parietale
POLIESTERICE sau POLIPROPILENICE plasate fie prin intervenții chirurgicale deschise
• Tratamentul herniei ștrangulate este exclusiv chirurgical și reprezintă o urgență majoră
• Rezolvă atât defectul parietal cât și complicația generată de acesta (ocluzia intestinală)
• Depinde de viabilitatea organului conținut în sacul herniar stabilește extinderea intervenției
EVENTRAȚIILE
• = ieșirea unui viscer abdominal acoperit de peritoneu parietal, sub tegumente,
printr-o breșă a stratului musculo-aponevrotic, apărută posttraumatic sau
postoperator (CEL MAI FRECVENT)
ELEMENTE DE ETIOPATOGENIE
• (1) Factori care țin de actul chirurgical
• Supurația plăgii este factorul cel mai frecvent incriminat
• Tipul de laparotomie – cele oblice și verticale paramediene dau cel mai ridicat procent de
eventrații
• Complicații postoperatorii imediate (ileus paralitic, retenția acută de urină, vărsăturile, tusea
etc) care cresc presiunea intraabdominală și pun sutura planului aponevrotic în tensiune
• (2) Factori care țin de fondul biologic al bolnavului – vârsta înaintată, bolile
consumptive, eforturile fizice mari sau mici dar repetate (tuse, defecație),
obezitatea.
EVENTRAȚIILE
SIMPTOMATOLOGIA

• Anamneza trebuie să rețină elementele etiopatogenice

• Natura intervenției primare (septică sau aseptică)
• Posibila supurația postoperatorie
• Momentul apariției eventrației în raport cu operația primară
• La examenul clinic inspectăm:
• Mărimea orificiului de eventrație
• Aspectul marginilor aponevrotice
• Aprecierea reductibilității
• Tulburările de tranzit
• Tulburări cardio-respiratorii
EVENTRAȚIILE
TRATAMENTUL
• Este chirurgical, discutabil doar la bolnavii tarați, vârstnici, tușitori cronici, marii obezi care pot
beneficia de tratament ortopedic (CONTENȚIE)
• Eventrațiile ștrangulate au indicație chirurgicală de urgență
• Intervenția chirurgicală electivă este indicată după minim 6 luni de la operația primară sau de
stingerea oricărui focar supurativ parietal

Obiectivele sunt aceleași ca la herniile abdominale. Principalii timpi operatori sunt:

- Excizia largă a cicatricii
- Disecția sacului cu toate pungile sale diverticulare
- Deschiderea sacului în zona normală
- Eliberarea viscerelor din sac și rezecția epiplonului compromis
- Păstrarea unui guler care să permită sutura peritoneului fără tensiune
- Individualizarea planului aponevrotic
EVENTRAȚIILE
TRATAMENTUL
În vederea refacerii peretelui abdominal s-au imaginat numeroase
procedee:
 Sutura directă a marginilor orificiului – practicabilă în
eventrațiile mici
 Autoplastii folosind grefe elementele aponevrotice de
vecinătate
 Aloplastiile se impun pe scară tot mai largă odată cu obținerea
unor materiale sintetice noi și performante cu
biocompatibilitate și fiabilitate.
EVISCERAȚIILE
• = ieșirea viscerelor abdominale la exterior printr-o soluție de continuitate a
peretelui abdominal (inclusiv tegumentul) în circumstanțe post-traumatice sau
postoperatorii
• Eviscerațiile posttraumatice sunt consecința plăgilor abdominale penetrante,
însoțindu-se deseori de leziuni viscerale, care generează stare de șoc și infecția
peritoneului
• Eviscerația posttraumatică trebuie operată cu maximum de urgență sub anestezie
generală. Concomitent cu o terapie intensivă.
• Eviscerațiile postoperatorii au factori favorizanți asemănători celor amintiți la
eventrațiile postoepratorii („adesea un bolnav în vârstă, adesea infectat,
denutrit, deficient pe plan cardiac și hepatic, cu dificultăți în reluarea
tranzitului intestinal și totodată cu insuficiență respiratorie, hipoxic și
tușitor”).
EVISCERAȚIILE
TABLOUL CLINIC si TRATAMENT
Tabloul clinic, în afara exteriorizării viscerelor mai cuprinde:
- Tulburări respiratorii și cardio-vasculare
- Stare de șoc (durere, pierdere de lichide etc)
Tratamentul curativ cuprinde reintegrarea viscerelor și refacerea peretelui într-un strat de regulă
cu fire metalice trecute la distanță de marginile plăgii
• În eviscerațiile infectate se recomandă temporizarea chirurgiei până la rezoluția episodului
infecțios sau instalarea unui dispozitiv tubular de dreanj continuu și aspirativ dacă există focar
supurativ profund.
• Aceşti bolnavi necesită terapie intensivă susţinută, din care nu trebuie să lipseasc sângele,
proteinele, antibioticele şi măsurile generale de nursing.
• Chiar cu mijloacele de reanimare moderne prognosticul evisceratiilor infectate rămâne rezervat.
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
• Noțiunea de „abdomen acut” reprezintă orice tulburare traumatică sau nontraumatică care apare
brusc în zona abdominală și care necesită internare de urgență într-un serviciu de chirurgie
• Este esențială recunoașterea abdomenului acut și mai puțin importantă identificarea CAUZEI
(în prima instanță) care a determinat instalarea
• Abdomenul acut trebuie suspectat chiar dacă simptomatologia pacientului este atipică și nu este
foarte zgomotoasă.
• Anamneza și examenul clinic trebuie să fie riguroase și pot chiar sugera cauzele probabile ale
abdomenului acut.
•În abordarea clasică sunt incriminate 5 sindroame care pot determina un abdomen acut și anume:
- Sindromul de iritație peritoneală
- Sindromul oclusiv
- Torsiunea de organ
- Hemoragia
- Sindromul supraacut chirurgical
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
AFECȚIUNILE COMUNE CARE CAUZEAZĂ ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL SUNT:
 Apendicita acută
 Ocluzia intestinală
 Ulcerul perforat
 Diverticulita
 Hernia ștrangulată
 Colecistita acută
 Pancreatita acută
 Colica renală/ureterală
 Sarcina ectopică
 Torsiunea de ovar
 Chistul ovarian rupt
 Anevrisme abdominale rupte
 Ischemia mezenterică acută
 Abcesele intraperitoneale
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
TABLOUL CLINIC
Durerea este cel mai frecvent și constant element remarcat de pacient
o Debutează brusc și caracterul ei în primele ore poate sugera cauza și severitatea
procesului patologic declanșator
o Durerea mai puțin intensă apare în cazul unei ischemii sau iritații peritoneale
 Inițial mai puțin intensă după care crește și se localizează într-o anumită zonă a
abdomenului
 Este situația afecțiunilor inflamatorii și obstructive (colecistita acută, ocluzia
intestinală de natură neoplazică)
o Durerea continuăa care nu scade în intensitate trebuie să ridice un semn de întrebare
în ceea ce privește prezența unei componente ischemice
o Durerea peste medie și care durează peste 6 ore sugerează o afecțiune
intraperitoneală cu evoluție acută
o Localizarea inițială și iradierea sunt elemente importante care pot sugera un
diagnostic
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
TABLOUL CLINIC
• Vărsăturile
o Pot fi reflexe în colecistita acută
o Pot sugera un sindrom oclusiv
• Sughițul – sugerează iritația frenicului și prezența acestuia sugerează o
peritonită veche depășită
• Oprirea tranzitului pentru gaze și materii fecale – ocluzie intestinală
joasă
• Diaree – prin iritație peritoneală
• Uneori – icter, hematemeză, hematurie – sugerând astfel cauze
extradigestive ale abdomenului acut chirurgical.
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
TABLOUL CLINIC - ANAMNEZĂ
Anamneza trebuie să cuprindă obligatoriu şi alte elemente care pot sugera natura afecţiunii care a declanşat
abdomenul acut.
1. DATE DIN SFERA GINECOLOGICĂ
a. Istoricul menstrual este crucială pentru diagnosticul de sarcină ectopică.
b. Prezenţa dismenoreei poate sugera o boala inflamatorie pelvina.
c. Dispensarizarea unei paciente pentru prezenţa unui chist de ovar, poate sugera o ruptură a chistului ovarian.
2. ISTORICUL CONSUMULUI MEDICAMENTOS
a. Tratamentul anticoagulant poate sugera o hemoragie digestivă superioară sau un hematom retroperitoneal.
b. Tratamentul cu corticosteroizii, poate masca semnele clinice de peritonită chiar avansate.
c. Tratamentul de lungă durată cu antiinflamatoare poate fi cauza unei crize ulceroase sau a unei hemoragii
digestive cu punct de plecare gastric sau duodenal.
3. ISTORICUL CHIRURGICAL
a. Orice istorie a unei intervenţii chirurgicale abdominale anterioare (zona inghinală, vasculară, sau operație
toracice) poeat fi relevant pentru boala actuală.
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
INVESTIGAȚII PARACLINICE
• diagnosticul de abdomen acut chirurgical este preponderent clinic
• investigațiile paraclinice sunt foarte utile și trebuie apelat la ajutorul lor în
situațiile în care se poate
• Investigațiile paraclinice NU trebuie să întârzie conduita terapeutică chirurgicală
în special în cazul existenței unei leziuni ischemice.
1. LABORATOR
a. Hemoleucograma, biochimia serică și testele de coagulare sunt obligatorii
 Oferă informații cu privire la prezența unei infecții (leucocitoză)
 Prezența unei pierderi sanghine (hemoglobina scăzută, hematocritul mic)
 Prezența unei inflamații pancreatice (nivel crescut al lipazei, al amilazemiei)
 Afectarea ficatului sau rinichiului
 ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
INVESTIGAȚII PARACLINICE
1. LABORATOR
b. Examenul scaunului și al urinei
 Melena – caracteristică HDS
 Prezența de sânge roșu în scaun indică sursa joasă a hemoragiei
 Modificările de culoare ale urinei sugerează icter sau hepatită acută – deci cauza hepatică a
abdomenului acut chirurgical
 Prezența de sânge în urina sugerează substratul litiazic (litiază renală/ureterală)
2. IMAGISTICA
a. Radiografia abdominală și toracică simplă
 Oferă informații cu privire la revărsat pleural, fracturi costale, pneumomediastinului,
pneumoperitoneului, prezența de aer în căile biliare, nivele hidroaerice, disentsie exagerată a
colonului
b. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ
 Se poate folosi cu subtanță de contrast, dar această situație este condiționată de starea renală
(INSUFICIENȚA RENALĂ ESTE CONTRAINDICAȚIE DE UTILIZARE A SUBTANTEI DE
CONTRAST)
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
INVESTIGAȚII PARACLINICE
2. IMAGSITICĂ
a. ANGIOGRAFIA
 Utilă în cazul existenței unei leziuni vasculare – anevrism de aortă,
obstrucție vasculară în teritoriul mezenteric, leziuni vasculare splenice.
b.ECOGRAFIA ABDOMINALĂ
 Poate depista absența mișcărilor peristaltice
 Poate depista mase abdominale
 Poate depista apendicita acută
 Poate depista patologia din sfera ginecologică (sarcina ectopică ruptă sau
neruptă, patologia infectoinflamatorie)
c. ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ SAU INFERIOARĂ
d.PARACENTEZA
 Evaluează tipul și calitatea lichidului liber intraperitoneal atunci când există
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
INVESTIGAȚII PARACLINICE
LAPAROSCOPIA
 posibilitatea de vizualizare a întregului abdomen
 posibilitatea de apreciere macroscopică a organelor
intraperitoneale
 posibilitatea de recoltare de conţinut intraperitoneal
 posibilitatea de rezolvare a cauzei abdomenului acut în aceeaşi
şedinţă operatorie. Se poate realiza atât chirurgie de exereză
(apendicectomie, salpingectomie) cât şi conservativă (sutură
duodenală). De la introducerea laparoscopiei în practica curentă
numărul de laparotomii nenecesare a scăzut la jumătate.
1. Orice durere cu durată mai mare de 6 ore presupune internarea intr-o secţie de chirurgie
pentru urmărire şi eventuală sancţiune chirurgicală.
2. Este oare o leziune cu interesare vasculară. În aceste situaţii sancţiunea chirurgicală este
ideal să fie realizată în primele 6 ore de la debutul bolii.
3. La pacienţii adulţi sau în vârstă cele mai frecvente cauze de abdomen acut sunt
apendicita acută, colecistita acută, ocluzia intestinală, cancerul, afecţiunile vasculare. La
femei se adaugă afecţiunile din sfera ginecologică.
4. La copii 1/3 din cazurile de abdomen acut sunt cauzate de apendicita acută.
5. Nu trebuie uitate cauzele medicale de abdomen acut.
 Insuficiența renală
 Diabetul zaharat necontrolat
 Leucemia acută
 Intoxicația cu metale grele
 Sevrajul narcotic
 Intoxicația cu venin de la văduva neagră
 Herpes zoster
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
TRATAMENT
Există însă o serie de principii generale.
1. Explorarea cavităţii peritoneale este o măsură obligatorie pentru aprecierea
leziunii sau a complexului lezional. Este foarte important de reţinut că explorarea
trebuie să fie extrem de minuţioasă pentru a nu trece pe lângă o leziune
concomitentă sau supraadăugată.
2. Rezolvarea chirurgicală a cauzei
3. Lavajul cavităţii peritoneale. Acesta trebuie realizat cu o cantitate de minim 6-7
litri de ser fiziologic steril în cazul peritonitelor şi trebuie realizat în zone mai
puţin accesibile cum ar fi loja splenică
4. Drenajul cavităţii peritoneale poate fi unic sau multiplu.
ABDOMENUL CHIRURGICAL ACUT
MODALITATEA DE ABORDARE CHIRURGICALĂ POATE FI:
1. Clasică prin laparotomie
2. Minim invazivă.
a. Chirurgia minim invazivă a câştigat teren în ultimii 15 ani o dată cu câştigarea de
experienţă şi datorită creşterii abilităţii tehnice de realizare a acestui tip de chirurgie.
b. Avantajele particulare a abordului minim invaziv în cazul pacienţilor cu abdomen
acut sunt:
 Posibilitatea de explorare a întregii cavităţi peritoneale fără a avea nevoie de o
incizie foarte lungă delabrantă ( abordare laparoscopică a unui apendice perforat
permite explorarea de exemplu a lojei hepatice sau splenice prin inciziile
existente).
 Din moment ce aceste spaţii pot fi explorate este evident că ele pot fi lavate foarte
bine, ceea ce în chirurgia clasică este aproape imposibilă.
 În cazul peritonitelor inciziile fiind foarte mici riscul de infecţie a acestor plăgi
PERITONITA ACUTĂ
• Peritonitele sunt un grup de afecțiuni abdominale reprezentate de inflamația (generalizată sau
localizată) a peritoneului
• Peritoneul este membrana mezotelială ce tapetează fața internă a pereților cavității abdominale
(peritoenul parietal) și viscerele abdominale (peritoneul visceral)
PERITONITELE SE CLASFICIĂ DUPĂ URMĂTOARELE CRITERII:
- Natura agentului cauzal
o Peritonite chimice sau aseptice (peritonita prin perforația ulcerului gastro-duodenal)
o Peritonitele microbiene (peritonita din perforația apendiculară)
o După câteva ore și peritonita chimică devine septică
- Modalitatea de inoculare a peritoneului
o Primare: etiologie unimicrobiană prin inoculare
o Secundare: etiologie polimicrobiană (perforația unui organ cavitar abdominal sau plagă
abdominală penetrantă)
- Extensia procesului inflamator
o Difuze sau generalizate – procesul inflamator afectează întreaga suprafață peritoneală
o
PERITONITA GENERALIZATĂ
TABLOU CLINIC
1. Anamneza – oferă informații cu privire la afecțiuni cunoscute care pot determina
o perforație digestivă (ex. ulcer duodenal)

 Se poate să nu cunoaștem o afecțiune predispozantă, dar să obținem informații

sugestive pentru o afecțiune care poate fi responsabilă de o perforație digestivă
(durerea epigastrică, durerea accentuată de mișcări, tusea asociată, localizarea
durerii, date cu privire la vărsături)
TABLOU CLINIC:
1. Semnele clinice locale (abdominale) ale peritonitei generalizate:
 Atitudinea antalgică (genunchi flectați, decubit lateral – apendicita acută)
 Polipnee, respirație superficială de tip costal
 Rigiditatea peretelui abdominal (sugerează iritația peritoneului parietal)
i. Contractura musculară – abdomenul de lemn
 Sensibilitatea peritoneului pelvin (durere la palparea fundului de sac Douglas)
 Existența revărsatului lichidian în peritoneu
i. Dispare matitatea perihepatică
ii.Apare matitatea deplasabilă pe flancuri
2. Semnele generale
 Febră înaltă și frisoane
 Hipotensiunea, tahicardia
 Transpirații și stare generală alterată
INVESTIGAȚII ȘI TRATAMENT
1. Radiografia abdominală simplă – poate depista un pneumoperitoneu
2. Ecografia abdominală – poate identifica majoritatea cauzelor de peritonită.
3. Computer tomografia – aduce informații foarte importante însă nu poate fi
efectuată în plin episod acut.
TRATAMENTUL
4. Tubul digestiv trebuie pus în repaus
 Sondă naso-gastrică pentru aspirație
 Oprirea oricărei alimentații orale
5. Compensarea hidrică, ionică, acido-bazică.
 Trebuie corectată hipovolemia (perfuzii glucozate)
 Reechilibare electrolitică
 Nutriție parenterală
6. Corecția hipoxiei: Poziție favorabilă ventilației, Oxigenoterapie.
TRATAMENT
4. Antibioterapie – de cele mai multe ori B-lactamine + Aminoglicozidă +
Metronidazol. Alternativa poate fi reprezentată de o cefalosporină de gen a3a.

5. Tratamentul chirurgical cu indicație absolută vizează rezolvarea sursei de

contaminare (sutura perforației digestive, rezecția organului perforat – ex.
apendicectomie, rezecția gastrică, colecistectomia), curățirea cavității peritoneale
(lavaj cu ser/betadină) și drenajul cavității peritoneale.
PERITONITELE LOCALIZATE
• Sunt procese infectoinflamatorii limitate la o parte a cavității peritoneale
• Sunt mai puțin grave decât peritonitele generalizate, dar au totuși risc vital dacă nu se intervine
la timp.
• Peritonitele localizate se regăsesc adesea în pelvis (abcesul fundului de sac Douglas), fosa iliacă
dreaptă (după perforația apendiculară), spațiile subfrenice (subhepatice, retrogastrice etc.),
submezocolic (între ansele intestinale).

TABLOU CLINIC
1. Abcesul fundului de sac Douglas
 tenesme rectale
 diaree
 polakiurie şi disurie
PERITONITELE LOCALIZATE
TABLOU CLINIC:
2. Abcesele subfrenice (subdiafragmatice)
 durere cu iradiere în umăr (iritaţia peritoneului diafragmatic)
 tuse iritativă-seacă
 sughiţ
 greaţă, vărsături
 durere la palparea regiunii subcostale
3. Abcesele centroabdominale (între ansele intestinale)
 astenie
 scădere ponderală
 inapetenţă
La acestea se adaugă semnele generale: astenie, fatigabilitate, scădere ponderală,
subfebrilitate.