CURS 5

FUNCTIA EDUCATIVA SI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN

EDUCATIA PENTRU SANATATE
STRATEGIA OMS’’SANATATE PENTRU TOTI IN SECOLUL XXI’’
OBIECTIVE GENERALE OMS, PREMISELE SANATATII,
REORIENTAREA SERVICIILOR DE SANATATE(CHARTA DE LA
OTTAWA)

FUNCTIA EDUCATIVA SI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCATIA

PENTRU SANATATE

Medicina zilelor noastre are un pronuntat caracter profilactic, deoarece dreptul la sanatate implica
si datoria de a conserva sanatatea
In contextul adaptarii sistemului sanitar romanesc la standardele si cerintele vremii, asistentul
medical joaca un rol important in promovarea, ingrijirea sanatatii si educatia pentru
sanatate.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCATIA PENTRU SANATATE IN SPITAL

Obiective:

1.Recuperarea biologica medicala a bolnavilor ca obiectiv primordial in activitatea spitalului

induce in domeniul educational urmatoarele obiective distincte:
-determinarea bolnavului de a adera la masurile de profilaxie secundara adoptand o atitudine
cooperanta in aplicarea complexului terapeutic - inclusiv igienico-sanitar.
-obtinerea atitudinii cooperante a apartinatorilor pentru crearea confortului psihic necesar
recuperarii: dirijarea comportamentului vizitatorilor in general pe fagasul crutarii psihice, al starilor
conflictuale
2.Reintegrarea profesionala si reinsertia sociala al II-lea obiectiv are urmatoarele obiective
specifice:
-cultivarea increderii convalescentului in posibilitatea readaptarii si capacitatea sa de a adera
la masurile de profilaxie tertiara prin parcurgerea intregului proces recuperator.
-capacitatea microgrupurilor profesionale si familiale ca si a factorilor de decizie si conducere
de a-i asigura climatul corespunzator de tonifiere neuro-psihica necesar reluarii treptate a activitatii
profesionale etc.
3.Optimizarea sanatatii populatiei sanatoase - cel de a-III-lea obiectiv reclama masuri
complexe educationale avand urmatoarele obiective specifice:
-capacitatea populatiei sanatoase de a adera la masurile de profilaxie primara;
-cultivarea conceptiei sanogenetice secondata de adoptarea unui mod de trai igienic, sanogen
si inducerea implicita a unui rang de sanatate superior.
-cultivarea conceptiei profamilia, a cultului pentru copii, a unui comportament demografic
responsabil si constient.

Infaptuirea obiectivelor educatiei sanitare necesita abordarea unei tematici adecvate:

a)-Cu bolnavul se impun urmatoarele prioritati tematice tinandu-se cont de: posibilitatile si
limitele terapiei actuale in afectiunea data, importanta instituiriii precoce a tratamentului,
necesitatea strictei aplicari a complexului terapeutic, combaterea tendintelor de autotratament,
pledoarie pentru valoarea terapiei igienico-dietetice, pledoarie pentru parcurgerea intregului
proces recuperator, abandonarea tratamentului din proprie initiativa fara avizul medicului ducand
la complicatii, valoarea influentelor psiho-terapeutice, a tonusului neuropsihic pozitiv.

b)-Cu convalescentul – elementele de continut interesand tonifierea neuropsihica se impun a fi

dezvoltate in continuare abordandu-se urmatoarele teme: importanta si necesitatea respectarii
stricte a complexului terapeutic, caracterul temporar al scaderii capacitatii fizice (de munca) si al
afectiunii respective, care fiind vindecabila sau sensibil ameliorata,face posibila reluarea activitatii
initiale sau a unei activitati asemanatoare, valorificarea ideii de reusita fiind posibila ca element
psihologic de certa valoare pentru echilibrul psihic.

c)-Cu familia bolnavului - vor fi abordate teme privind importanta mentinerii calmului, a climatului
de crutare de tonifiere in familie, prezentarea starii efective a bolnavului, a stadiului de recuperare
a nevoilor acestuia, cerintele regimului igienico-dietetic care se impun.

d)-Cu populatia sanatoasa - ansamblul masurilor sanogene privind:

-conceptul de,,regimul rational de viata zilnica’’cu accent pe necesitatea respectarii bioritmului
cotidian, a ritmicitatii programului zilnic;
-conceptul,,rezistenta generala, nespecifica’’cu accent pe masurile de realizare a acesteia: calirea
organismului, odihna activa, alimentatie sanatoasa;
-conceptul ,,odihna activa’’ cu accent pe valorificarea efectelor sanogene ale factorilor naturali,
miscarea in aer liber, practicarea gimnasticii, a sportului, a plimbarii, mersului pe jos imbinand
munca cu odihna, alimentatia sanatoasa cu respectare principiilor nutritive tinand cont ca excesul
alimentar si o dieta dezechilibrata sunt cauza multor boli si decese. Dieta are o influenta vitala
asupra sanatatii.

Cinci dintre primele zece cauze de boala sunt asociate cu modul de alimentatie (bolile cardio-
vasculare, cancerul, A.V.C., diabetul zaharat, ateroscleroza). Alte trei cauze sunt asociate cu
ingestia de alcool (ciroza hepatica, accidentele si suicidul). Aceste opt conditii sunt responsabile
de multe milioane de decese, anual, in lume. Aceleasi cauze alimentare contribuie la geneza
urmatoarelor afectiuni: H.T.A, Obezitate, Carii si Paradontoze, Osteoporoza si afectiuni ale
tractului digestiv. Este clar ca prin aportul cauzelor nutritionale la geneza imbolnavirilor, prin
modificarea dietei, se poate contribui la prevenirea si controlul lor;
-conceptul de,,loisir’’cu accent pe practicile de petrecerea timpului liber in mod distractiv,
reconfortant.

Ansamblul masurilor preventive:

-comune si specifice diferitelor afectiuni transmisibile(aerogene si digestive) cu evolutie acuta si
cronica a bolilor cronice degenerative, a bolilor venerice;
-comune si specifice variatelor imbolnaviri profesionale, intoxicatii si accidente de munca.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCATIA PENTRU SANATATE IN AMBULATOR

Primul obiectiv al educatiei pentru sanatate in ambulator vizeaza,,optimizarea sanatatii

populatiei sanatoase’’promovarea sanatatii personale si a starii de sanatate comunitare, urmarind
in spiritul functiei sanogene, realizarea unui rang de sanatate superior si infaptuirea sanatatii de
masa.
Recuperarea biologica, medicala a bolnavului si readaptareasa reintegrarea profesionala si
sociala definesc in continuare in spiritul profilaxiei secundare si tertiare obiectivele (al II-lea si al
III-lea) ale educatiei pentru sanatate,,capacitatea bolnavului de a adera la masurile de profilaxie
secundara” si cultivarea increderii convalescentului in posibilitatea reinsertiei in ansamblul
activitatilor temporar abandonate din cauza bolii”.
Temele abordate privind educatia in cadrul spitalului privind problemele majore de sanatate sunt
valabile si in cazul ambulatoriului.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCATIA PENTRU SANATATE IN CABINETE
MEDICALE, SCOLARE, STUDENTESTI, CABINETE MEDICALE DENTARE

La nivelul cabinetelor medicale educatia pentru sanatate se efectueaza in functie de cabinetul

medical si se refera la:
-aplicarea masurilor cu caracter profilactic si curativ privind ocrotirea femeii in perioada
maternitatii-graviditatii, lauziei;
-actiuni de prevenire si combaterea bolilor transmisibile;
-actiuni de prevenire a imbolnavirilor privind bolilor cronice, degenerative;
-masuri antiepidemice cu caracter preventiv privind factorii de risc ambientali, imunizarea activa
(importanta imunizarii in prevenirea bolilor), neutralizarea surselor de infectie, depistarea cailor de
transmitere;
-actiuni de preventie in institutii de copii, in unitati care asigura cazarea si alimentatia pentru
aceste colectivitati;
-asigurarea educatiei sanitare de urgenta in caz de boala sau accident, in focarele de boli
transmisibile, in scoala in colectivitatile asistate;
-efectuarea de acţiuni de educaţie pentru sănătate în rândul elevilor, al studenţilor, al familiilor
elevilor, al cadrelor didactice pe clase sau pe ani universitari si eventual, separat pe sexe, inclusiv
pe probleme de prim ajutor, cu demonstraţii practice cu diferite tematici: regim rational de viata,
munca si odihna, integrarea conduitelor de igiena, alimentatie rationala, dozarea ratiilor, igiena
alimentului, masuri de realizare a calirii prin factori de mediu, practicarea exercitiilor in aer liber, a
sportului, eliminarea factorilor nocivi abuzul de alcool, cafea, de substante interzise, fumatul,
automedicatia,viata dezordonata, eliminarea starilor conflictuale, actiuni de educatie sexuala etc.;
-asistentul medical efectuează, sub îndrumarea medicului colectivităţii, activităţi de educaţie
pentru sănătate cu părinţii, copiii şi cu personalul adult (educativ, TESA) din gradinita.;
-indruma personalul educativ în aplicarea metodelor de călire (aer, apa, soare, mişcare) a
organismului copiilor;
-desfăşoară activitati de educatie pentru sănătate privind controlul aplicării şi respectării normelor
de igiena orodentara, cu accent pe prevenirea cariei dentare;
-continuarea influentelor educationale a pacientilor privind: traumele psihice cauzate de restrictiile
dictate de aplicarea complexului terapeutic, formarea convingerii ca scaderea capacitatii de
munca este relativa, temporara si ca in general exista perspectiva reluarii muncii initiale sau a
unor activitati tot atat de importante, sadirea increderii ca boala este vindecabila sau sensibil
ameliorata ceea ce ii permite reincadrarea;

Obiectivele pe care trebuie sa le indeplineasca asistentii medicali la nivelul cabinetului pentru

indeplinirea acestor activitati, privind educatia pentru sanatate se refera la:

1.capacitatea populatiei sanatoase de a adopta un mod de viata superior, de a introduce in

sistemul propriu de valori masuri de sanogeneza, de profilaxie primara apte sa induca un rang de
sanatate superior si sa previna imbolnavirea organismului;
2.capacitatea diferitelor categorii de bolnavi de a adera la masurile de profilaxie secundara,de a
introduce in sistemul propriu de valori masuri, de a adopta o atitudine cooperanta in aplicarea
integrala a complexului terapeutic inclusiv igienico-dietetic;
3.Cultivarea increderii convalescentului in posibilitatile readaptarii si reintegrarii profesionale, a
reinsertiei sociale si capacitatea sa de a adera la masurile de profilaxie tertiara prin parcurgerea
intregului proces recuperator.
 STRATEGIA OMS’’SANATATE PENTRU TOTI IN SECOLUL XXI’’

Sănătatea 2020 are două obiective interconectate:

• îmbunătăţirea sănătăţii pentru toţi şi reducerea inechităţilor din sănătate;

• îmbunătăţirea leadershipului şi guvernării participative pentru sănătate.

În afară de aceste două obiective, cadrul de politici Sănătatea 2020 este bazat pe patru arii
prioritare pentru acţiuni politice, interconectate, interdependente şi care se sprijină reciproc:

• investiţie în sănătate printr-o abordare, care vizează durata întregii vieţi şi auto-afirmarea
oamenilor;
• abordarea principalelor provocări cu privire la sănătatea din Regiune, din domeniul bolilor
netransmisibile şi transmisibile;
• consolidarea sistemelor de sănătate centrate pe persoană, capacitatea sănătăţii publice şi a
pregătirii în situaţii de urgenţă, supravegherii şi răspunsului;
• crearea de comunităţi reziliente şi de medii de sprijin.

Adresarea tuturor celor patru priorităţi necesită intervenţie asupra unor probleme
transversale. Noul tip de guvernare necesar pentru sănătate se va baza pe determinanţii sociali
ai sănătăţii, echităţii şi sustenabilităţii, pe atingerea obiectivului global şi al celor societale,
prin intermediul unor noi forme interconectate de guvernare formală şi informală şi a noilor
relaţii strategice, fiind dezvoltat pe baza opinei şi implicării oamenilor.
Guvernele reuşesc să obţină un impact mai mare în sănătate fac conexiuni între politici,
investiţii şi servicii şi se concentrează pe reducerea inechităţilor. Guvernele au o responsabilitate
clară în sensul dezvoltării de strategii naţionale intersectoriale, care combină planificarea şi
supravegherea cu obiective şi ţinte referitoare la provocări-cheie, ca de pildă durata vieţii,
consolidarea sistemelor sanitare, a sănătăţii publice şi promovarea auto-afirmării oamenilor.
Astfel, de strategii intersectoriale folosesc, de exemplu, politici şi reglementări fiscale, se
concentrează pe acţiuni în locuri cum ar fi şcolile şi locul de muncă şi promovează prevenţia
secundară, inclusiv evaluarea riscului şi screeningul.
Problemele de sănătate mintală necesită o atenţie specială.
Acestea reprezintă o cauză majoră a stresului pe termen lung şi dizabilităţilor. Aproximativ un sfert
dintre persoanele din Regiunea Europeană se confruntă de-a lungul vieţii cu un tip de probleme
de sănătate mintală. Au loc cercetări pentru a căpăta o mai bună înţelegere a asocierii
păguboase dintre problemele de sănătate mintală şi marginalizare socială, şomaj, lipsa locuinței şi
tulburări legate de abuzul de alcool şi alte substanţe.
O problemă specială este promovarea diagnosticului timpuriu al depresiei şi prevenirea sinuciderii
prin iniţierea unor programe de intervenţie la nivel de comunitate. Acest lucru a avut o semnificaţie
deosebită în timpul crizei economice recente, când de pildă, sinuciderile au crescut cu
17% în Grecia şi cu 13% Irlanda .
Dovezile sugerează că, asemenea altor efecte negative ale scăderii economice asupra sănătăţii,
astfel de creşteri pot fi reduse semnificativ prin politici de protecţie socială şi care vizează piaţa
muncii active, bine ţintite.
Sănătatea 2020 este concordantă cu Programul General de Activitate al OMS şi cu alte dezvoltări
şi instrumente internaţionale. Acesta sprijină eforturile globale din ce în ce mai intense de control
al bolilor netransmisibile, cum ar fideclaraţia din 2011 a Naţiunilor Unite cu privire la bolile
netransmisibile, Convenţia-cadru a OMS cu privire la controlul tutunului şi Strategia globală
referitoare la alimentaţie, activitate fizică şi sănătate.
În continuare, este nevoie de eforturi deosebite pentru combaterea bolilor transmisibile, care
necesită implementarea integrală a Regulamentul Sanitar Internaţional, îmbunătăţirea schimbului
de informaţii şi activităţi comune de supraveghere şi control al bolilor.
Sănătatea 2020 se concentrează pe consolidarea sistemelor sanitare centrate pe pacient şi pe
capacitate acestora de a asigura asistenţă medicală de calitate şi rezultate mai bune. Sistemele
sanitare trebuie să fie viabile financiar şi sustenabile, potrivite scopului şi bazate pe dovezi.
Asigurarea accesului universal la asistenta medicala rămâne un angajament la nivel global al
OMS şi al strategiei Sănătatea 2020, alături de angajamentul faţă de asistenţa medicală primară
ca piatra de temelie a sistemelor sanitare din secolul XXI.
Toate aceste linii de dezvoltare pentru sistemele sanitare şi pentru sănătatea publică necesită o
forţă de lucru mai flexibilă, cu competenţe mai variate şi orientată către lucrul în echipă.
Sănătatea 2020 a fost sprijinită de dezvoltarea Planului European de Acţiune pentru
Consolidarea Capacităţii şi Serviciilor de Sănătate Publică, aprobat la rândul său de Comitetul
Regional OMS pentru Europa, în 2012, ca pilon- cheie în implementarea strategiei Sănătatea
2020.
Planul de Acţiune se concentrează pe îmbunătăţirea serviciilor de sănătate publică şi a
infrastructurii, inclusiv a aspectelor de sănătate publică ce ţin de serviciile medicale.
Riscurile legate de mediu reprezintă un determinant major al sănătăţii, multe probleme de
sănătate fiind legate de factori cum ar fi poluarea aerului şi impactul schimbărilor climaterice.
Astfel de factori interacţionează cu determinanţii sociali ai sănătăţii.

OBIECTIVE GENERALE OMS, PREMISELE SANATATII, REORIENTAREA

SERVICIILOR DE SANATATE(CHARTA DE LA OTTAWA)

Promovarea sănătăţii este procesul care conferă oamenilor mijloacele de a-şi asigura un control
asupra propriei sănătăţi şi de a o îmbunătăţi prin luarea unor decizii în deplină cunoştinţă de
cauză. Presupune colaborarea dintre: educaţia pentru sănătate, serviciile preventive şi de îngrijiri
de sănătate. Singur, sectorul sanitar însă nu poate oferi condiţiile prealabile şi perspectivele
favorabile stării de sănătate.
De aceea, promovarea sănătăţii mai necesită acţiunea coordonată a altor factorilor interesaţi:
guvern, educaţie, domeniile sociale şi economice conexe, organizaţiile neguvernamentale,
autorităţile locale, industria şi mass- media.
O politică de promovare a sănătăţii combină metode şi mijloace variate, dar complementare:
legislaţia, măsurile fiscale, impozitele, măsuri organizatorice.
În promovarea sănătăţii premisele şi resursele prealabile necesare sunt: pacea, adăpostul,
hrana, un venit decent, apa şi sanitaţia de bază, un ecosistem stabil, accesul laeducaţie, justiţia
socială, respect pentru drepturile umane, şanse egale pentru toţi.

Prin Carta de la Ottawa, s-a lansat o strategie specifică, care acordă o importanţă mai mare
sănătăţii şi nu bolii. Conţine cinci dimensiuni strategice:

1. Elaborarea unei politici de sănătate publică

Sănătatea ar trebui să ocupe un loc de frunte pe agenda politicienilor, care să aibă grijă să
promoveze mediile fizice, sociale, culturale, economice şi politice care să încurajeze şi să susţină
adoptarea unor stiluri de viaţă sănătoase.

2. Crearea unor medii favorabile

Sănătatea este realizată în contextul vieţii de fiecare zi. Mediile favorabile sănătoase au atât
dimensiuni fizice, cât şi sociale. O strategie pentru crearea acestor medii favorabile trebuie să aibă
în vedere întărirea sistemelor sociale care oferă suport împotriva impactului negativ al anumitor
procese (recesiune economică, şomaj, instabilitate politică, etc.).

3. Dezvoltarea deprinderilor individuale

Trebuie dezvoltată capacitatea indivizilor de a alege calea cea mai sigură spre asigurarea propriei
stări de sănătate şi de a rezista vieţii deosebit de stresante, caracteristică societăţii moderne, prin
adoptarea a ceea ce numim stil de viaţă sănătos. Un rol deosebit revine reorientării educaţiei
pentru sănătate, în sensul creşterii responsabilităţii individuale şi a autocontrolului asupra propriei
sănătăţi şi vieţi.

4. Întărirea acţiunii comunităţii

Implicarea comunităţii este una dintre condiţiile esenţiale ale promovării sănătăţii.

5. Reorientarea serviciilor de sănătate

Se are în vedere acordarea unei importanţe mai mari laturii de prevenţie, prin includerea
educaţiei pentru sănătate ca o parte a serviciilor oferite pacienţilor.

Principiile promovării sănătăţii

Direcţiile de acţiune enunţate prin Carta de la Ottawa, pot fi regăsite în principiile de bază
ale promovării sănătăţii:
promovarea sănătăţii implică populaţia ca un întreg, în contextul vieţii cotidiene, înlocuind
conceptul vechi de focalizare doar spre grupurile cu riscuri specifice;
promovarea sănătăţii îmbină metode diverse dar complementare: educaţie, comunicare,
legislaţie, măsuri fiscale, schimbări de structură;
promovarea sănătăţii este orientată spre principalele cauze care condiţionează starea de
sănătate;
promovarea sănătăţii are ca principal scop, determinarea unei participări concrete şi
efective a comunităţii;
promovarea sănătăţii se concentrează pentru a realiza accesul tuturor la sănătate,
înlăturând inegalităţile în ceea ce priveşte sănătatea.

Dintre proiectele europene de promovare a sănătăţii (inclusiv România) amintim: "Şcoli

care Promovează Sănătatea", "Oraşe Sănătoase", "Spitale fără fumat".
Campanii de promovare a sănătăţii în ţara noastră: promovarea consumului de sare iodată;
promovarea alăptării; planificarea familială; promovarea folosirii prezervativului ca metodă de
prevenire HIV şi a ITS (proiectat ca un parteneriat între organizaţii guvernamentale,
neguvernamentale şi internaţionale, şi cu implicarea sectorului privat - Durex).
Un exemplu cunoscut de mulţi tineri, campania "Arta contra drog" reprezinta un program
alternativa la consumul de droguri, alcool, tutun. Se adreseaza in special tinerilor cu varste intre
14-30 ani. Alte campanii sunt:
 După 1990, noile abordări în domeniul promovării sănătăţii, stabilite prin Charta de la Ottawa
pentru Promovarea Sănătăţii din 1986 au devenit cunoscute în România. În prezent funcţionează
Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate, cu rol de for metodologic pentru
compartimentele judeţene de educaţie pentru sănătate şi promovarea sănătăţii. Aceste
compartimente fac parte din structura Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică (DSP).
Personalul Centrului este format din specialişti în sănătate publică, sociologi, psihologi, filologi,
şi asistente medicale.
Medicii, autoritatile locale, organizatiile nationale si internationale ar trebui sa se implice mai mult
in promovarea sanatatii, a modelelor de viata. Este necesara cresterea numarului de campanii
care sa duca la:

-cresterea constientizarii pentru fiecare om a importantei unei vieti sanatoase intr-un mediu
sanatos;

-dezvoltarea si consolidarea capacitatilor de cooperare cu ceilalti oameni precum si cu

evenimentele vietii de zi cu zi;

-promovarea unor modele de alimentatie sanatoasa bazate pe o dieta si recomandari nutritive

standard;

-promovarea sportului si a altor activitati de petrecere a timpului liber;

-incurajarea fiecarei persoane in a oferi si a primi suport social in cadrul retelelor de suport la care
va fi recomandat sa participe activ;

Promovarea sanatatii trebuie sa remodeleze gandirea despre sanatate punandu-se accentul pe

acele masuri, care ii ajuta pe oameni sa-si creasca performantele si starea de bine alaturi de
prevenirea imbolnavirilor.