Educatia pentru sanatate

„... Sănătatea întrece atât de mult toate bucuriile

exterioare încât, într-adevăr, un cerşetor sănătos
este mai fericit decât un rege bogat”.
Schopenhauer
 În acest referat este abordată problema educaţiei pentru
sănătate, sunt redate conceptele educaţiei pentru sănătate în
sens larg şi restrâns, principiile, particularităţile şi cerinţele
educaţiei pentru sănătate, precum şi elementele principale ce
trebuie să conţină programul şcolar de sănătate.
 Educaţia pentru sănătate la nivelul şcolii reprezintă una dintre principalele
căi de promovare a cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale
sănătăţii şi totodată, de formare a atitudinilor şi deprinderilor
indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. În multe ţări
educaţia pentru sănătate este obligatorie în şcoli, începând din clasa întâi
până în a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare
programe şi materiale didactice adecvate vârstei. Conform Legii Republicii
Moldova privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, nr.10 din
03.02.2009, instruirea în domeniul promovării sănătăţii este parte
integrantă a programelor educaţionale pentru specialiştii din domeniile
sănătăţii, educaţiei, social şi administrativ .
La etapa actuală, în Republica Moldova o atenţie insuficientă se acordă prevenirii
acţiunii negative a factorilor de risc comportamentali în rândurile populaţiei,
implementării programelor comunitare de promovare a sănătăţii pentru copii şi
adolescenţi. Există mai multe argumente care pot fi aduse în favoarea realizării
educaţiei pentru sănătate în cadrul unităţilor de învăţământ:
 În primul rând, unul dintre scopurile în sine ale
activităţii în învăţământ este informarea autorizată a
copiilor şi adolescenţilor privind diferite domenii ale
culturii şi ştiinţei, în paralel cu dezvoltarea de
activităţi practice. În acest sens, educaţia pentru
sănătate, ca parte a ştiinţelor medicale, vizează nu
doar transmiterea către elevi a unui bagaj
informativ corect din punct de vedere ştiinţific, ci şi
formarea unor comportamente individuale
sănătoase, a unor atitudini ce corespund idealului
educaţional.
 Şcoala este un loc perfect pentru transmiterea
cunoştinţelor de educaţie pentru sănătate şi are abilitatea
şi capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ
din populaţie. Unul dintre elementele esenţiale pentru
dezvoltarea impactului dorit este iniţierea şi realizarea
programelor de educaţie pentru sănătate la vârste cât mai
tinere. Conduita preventivă devine astfel un
comportament care se realizează în timp, paralel cu
dezvoltarea educativă. Asupra unei persoane deja
formate, adulte, astfel de activităţi au întotdeauna un
impact mai redus decât acţiunile similare realizate la
vârste mai timpurii.
 Şcoala are o mare autoritate morală, oferind
posibilitatea educaţiei formale şi nonformale, iar
materiile de studiu oficiale din şcoli capătă, la
nivel psihologic individual, o importanţă mult mai
mare. În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii, sănătatea reprezintă integritatea sau
buna stare fizică, psihică şi socială a individului şi
a comunităţilor sociale. Din acest concept rezultă
că sănătatea nu este sinonimă cu lipsa de boală
sau cu infirmitatea. La o analiză mai profundă,
privită în viziune interdisciplinară la confluenţa
dintre medicină, ştiinţele educaţiei şi psihologie,
sănătatea prezintă câteva dimensiuni esenţiale:
Ea include:
a) fizică – presupune o creştere şi dezvoltare
somatic armonioasă, integritatea şi buna
funcţionare a organelor şi sistemelor vitale, o Bunăstarea:
bună activitate motorie;

b) mintală – dezvoltarea intelectuală,

aptitudine de a stabili relaţii armonioase cu
mediul înconjurător, reacţii emoţionale
adecvate;

c) socială – condiţii optimale ale mediului de

trai şi activitate, alimentaţie echilibrată ş.a;

d) spirituală – prezenţa unui scop, a unui ideal

necesar de realizat în timpul vieţii
 Educaţia pentru sănătate are ca obiectiv major formarea responsabilităţii atât
pentru propria sănătate, cât şi pentru sănătatea celor din jur.Conform Academiei
Americane de Pediatrie, elementele principale ce trebuie să conţină programul
şcolar de sănătate, sunt:

1. Ambianţa şcolară alimentare

sănătoasă, curată şi sigură
2. Sănătatea ca obiect de
studiu în şcoală
3. Asistenţa medico-
sanitară de urgenţă în
şcoală
4. Educaţia fizică/cultura
fizică
5. Educaţia copiilor cu nevoi
speciale în cadrul şcolii
normale
6. Instruirea şi
supravegherea cadrului
didactic
7. Igiena alimentaţiei,
prevenţia tulburărilor de
nutriţie şi depistarea
cazurilor
9. Viaţa familială şi educaţia
sexuală/pregătirea pentru
a deveni părinţi/metode
contraceptive
10. Propagarea cunoştinţelor
referitoare la pericolele
abuzului de substanţe
toxice, inclusiv ale
fumatului – Igiena
personală – Sănătatea
mentală şi emoţională
11. prevenţia suicidului şi
violenţei
12. Conştientizarea relaţiilor
dintre mediul ambiant şi
sănătate etc.
 Educatia
pentru
sănătate are
trei laturi:

 cognitivă, care constă in

comunicarea și însuşirea de noi
cunoștințe necesare apărării și
mențineri sånătății;
 motivațională, care asigură
convingerea populației de
necesitatea prevenirii și
combaterii bolilor şi a dezvoltării
armonioase a organismului, prin
respectarea regulilor de
sanogeneză.
 comportamental-volițională, care
constă in insuşirea deprinderilor și
obişnuintelor sanogenice, cu
aplicarea lor în practica cotidiană.
 În continuare subliniem importanta celor trei principii de bază ale
educației pentru sănătate.
1. Primul este cel al prioritäții: cu càt intervenția în „cariera
sănătății* este mai timpurie, cu atât educația pentru sănătate va fi
mai eficace.
2. Potrivit celui de al doilea principiu. al specificității și autorității,
opinia celor cu autoritate legitimă este mai credibilă, mai cu seama
dacă aceştia constituie un exemplu eloevent de comportament
sanogenic.
3. Al treilea principiu se referă la integrarea educației pentru
sănătate în obiectivele politicii social-sanitare a statului; educația
pentnu sānătate trebuie să fie stråns legată de condițiile concrete
ale societății și să fie compatibilă cu statutul social-economic și
cultural al acesteia, precum şi cu progresele inregistrate in done-
niul științelor medicale.
Cerințele educațici pentru sănătate sunt: largă accesibilitate;
orientare (spre prevenție) profilactică, participare activă a populației la
apărarea propriei sănatăți, caracter optimist; sã fie convingătoare,
exprimare accesibilă; caracter ştiințific: tematică adecvată.
Acest tip de educaţie pentru sănătate are ca scop
diminuarea factorilor de risc specifici pentru a preveni
diversele boli cu care aceşti factori de risc sunt
asociaţi. Educaţia pentru sănătate
orientată spre factorii de
risc.
FR1 FR2 FR3
sedentarism fumat dieta
Prioritati

Cancer
Actiune Boli Afectiuni
cardiovasculare dentare
Educaţia pentru sănătate orientată spre menţinerea sănătăţii
Această abordare orientată spre menţinerea sănătăţii presupune o ajustare metodologică
în funcţie de nevoile şi caracteristicile specifice fiecărui grup populaţional.
Acest model de educaţie pentru sănătate implică o viziune holistică asupra sănătăţii şi
determinanţilor ei.
Factorii determinanţi ai sănătăţii includ în acelaşi timp şi probleme legate de calitatea
vieţii care sunt componente ale „stării de bine”, oferind protecţie împotriva unui
comportament nesănătos. Aceste atribute pozitive ale sănătăţii (stiluri de viaţă favorabile
sănătăţii şi un înalt nivel al stimei de sine) contribuie la „împuternicirea” indivizilor şi
comunităţii de a realiza un mai bun control asupra propriei sănătăţi.
Acest model orientat către sănătatea populaţiei, recunoaşte
dimensiunea pozitivă a sănătăţii, oferă o mai bună oportunitate şi
adecvare a programelor de educaţie şi nu în ultimul rând, ajută la
promovarea sănătăţii prin prisma dezvoltării programelor comunitare
de educaţie pentru sănătate.
 Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi
colectivităţilor posibilitatea de a-şi creşte controlul asupra
determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de
sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc
nevoia fundamentală de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a
condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de
mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personală cu
responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei
mai bune stări de sănătate

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)

subliniază (1986) că sănăta-tea este mult prea
importantă pentru a fi lăsată numai
practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi
elaborarea de politici trebuie să fie centrale
pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual,
comunitar şi naţional
Promovarea sănătăţii concept multidisciplinar

Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în

acelaşi timp, se suprapun:
- educaţia pentru sănătate
- protejarea sănătăţii
- prevenirea îmbolnăvirilor
Diferitele zone din figura de mai sus au următoarea semnificaţie:
1. Servicii preventive, ex: imunizări, măsurarea tensiunii arteriale,
folosirea gumei de mestecat cu nicotină pentru abandonarea
fumatului;
2. Educaţie în medicina preventivă, ex: informaţii şi sfaturi legate
de renunţarea la fumat;
3. Protejarea sănătăţii prin metode preventive, ex: fluorizarea apei;
4. Educaţie pentru protejarea stării de sănătate prin metode
preventive, ex: lobby pentru adoptarea legii de obligativitate a
purtării centurii de siguranţă;
5. Educaţie pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea unor abilităţi
de viaţă/ comportamente sănătoase în rândul tinerilor;
6. Mesaje pozitive pentru protejarea sănătăţii, ex: politica legată de
fumat la locurile de muncă;
7. Educaţia pentru sănătate orientată pe sănătatea pozitivă, ex:
lobby pentru adoptarea unei legi de interzicere a publicităţii
produselor din tutun
Experienţa specialiştilor din domeniu, începând cu anul 1974, a permis
identificarea a cinci principii care stau la baza promovării sănătăţii
1. Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui
program de fiecare zi care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta
preponderent şi exclusiv asupra indivizilor la risc, care au legături cu
serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea strategiilor
preventive populaţionale ecologice, care încearcă să scadă incidenţa
bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc în populaţie.
Avantajul principal este că potenţialul metodei este mare, iar dezavantajul
major al acestei metode este că oferă beneficii mari pentru populaţia
generală dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt, aşa numitul
“paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor două tipuri
de strategii preventive - cea ecologică şi cea a indivizilor la risc înalt poate
asigura impactul cel mai bun.
2. Promovarea sănătăţii este orientată asupra cauzelor care produc
îmbolnăviri;
3. Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări care contribuie la
îmbunătăţirea stării de sănătate. Acestea includ informarea şi educarea,
dezvoltarea comunităţii, organizarea, pledoaria pentru sănătate şi
legislaţia; prin toate acestea, promovarea sănătăţii este multisectorială şi
implică mai multe discipline, nu numai sectorul de sănătate, în
demersurile sale;
4. Promovarea sănătăţii depinde în mod special de participarea populaţiei;
5. Specialiştii din sănătate, în special cei din asistenţa primară de sănătate,
au un rol important în facilitarea acţiunilor de promovare a sănătăţii
 CONCLUZIE
Importanţa accesului la informaţie - una
care să nu sperie, să nu fie instituită cu
brutalitate, fiind nevoie de empatie din
partea specialistului, pentru a stârni
motivaţie, fără de care nu poate fi obţinut
feedback-ul din partea grupului ţintă.
Mulţumesc
pentru atenţie!!!
 BIBLIOGRAFIE
1. https
://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/ae/ae065dc3-a584-4b9b-
9ff8-7f3485a326cd.pdf
2. http://www.clinicapolisano.ro/wp-content/uploads/2013/12
/Principii-de-educatie-sanitara-si-preventie.pdf
3. http://www.snspms.ro/UserFiles/File/ph_press/php_ps_eds
an.pdf
4. https://ru.scribd.com/doc/30430402/Educatie-Pentru-Sanat
ate-Si-Comunicarea-in-Educatia-Pentru-Sanatate
5. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/16.-p.93-96.pdf
6. https://mecc.gov.md/sites/default/files/curriculum_educ.pt_
sanatate_final_redactat_03.09.2015_v.1.pdf