Importanta educatiei pentru sanatatea populatiei

Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea
in intregime sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic (Schopenhauer).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : sanatatea este acea stare
de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii.
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in
randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, aunei conceptii si a unui
comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si
fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si
al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens,
este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena
individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea
rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea
factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor
mijloace de invesigatie si tratament.
Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al
politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii
populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura
sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in
domeniul sanatatii populationale.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o
explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de
investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre
comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la
sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce
mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai
mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot
organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia
(ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct
tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte
progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice
complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.
Educatia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta in comunicarea si
insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii ; motivationala, adica
asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a
dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza ;
comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice,
cu aplicarea lor in practica cotidiana.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea
mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune sa fie asigurata educatia pentru
sanatate a populkatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la
aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea
personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane .
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul
este cel al priritatii : cu cat interventia in cariera sanatatii est emai timpurie, cu atat
educatia pentru sanatate va fi mai eficae. Al doile principiu, al specificitatii si autoritatii,
considera ca opinia celor cu autoritate legitima est emai credibila, mai cu seama daca acestia
constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea
educatie pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a statului ; educatia pentru
sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fiue compatibila
cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in
domeniul stiintelor medicale.
Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore
ale educatiei pentru sanatate : functia sanogenica si functia preventionala.
Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru
atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica
constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos.
Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare.
Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre
cei 2 poli : sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland
intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala.
Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod
de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie.
In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne si
mijloace. Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de
metode(conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate
metodele practico-aplicative.
Gradele educatiei pentru sanatate :
Educatia pentru sanatate de gradul zero, care reprezinta o parte componenta a formarii
profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant in dezvoltarea
economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea vietii sociale o mai
mare competenta in anumite probleme de sanatate.
Educatia pentru sanatate de gradul I cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice care
trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu caracter
predominant educativ, pentr ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea

efectiva a aducatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la nivelul tuturor

treptelor sistemului instructiv-educativ.
Educatia pentru sanatate de gradul II inglobeaza ansamblul teoretic si practic al masurilor
educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul est eobtinerea unei cooperari
eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si comportament
adecvat promovarii sanatatii.
Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult
preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos.
Asadar, fara ajutorul constient si activ a populatiei nu se poate ajunge nici la
prevenirea bolilor mici si nici la restabilirea completa a sanatatii bolnavilor.Formarea
nivelului de cultura sanitara are loc in sanul familiei, in scoala si apoi in tot timpul vietii, in
sanul societatii, in cadrul institutiilor si a societatilor culturale, stiintifice, sportive, medicosanitare, etc,prin organizatiile de masa sau in contactul de zi cu zi dintre membrii
colectivitatilor.