Sunteți pe pagina 1din 5

SĂNĂTATEA - CEA MAI DE PREŢ AVUŢIE

,,Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveşte tot atât de mult


societatea în întregime ‘sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic’’
(Schopenhauer).

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), sănătatea individului este definită drept ,,o stare
de bine fizică, mentală şi socială, şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii.’’ Din
perspective publică, sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii individuale, dar
şi sociale şi demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de politicile şi stategiile
guvernamentale din intreaga lume. În acest sens, în 1977, statele membre ale Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (inclusiv România) au decis in mod unanim ca ,,ţelul social principal
al guvernelor şi al OMS în decadele viitoare să fie realizarea unei stări de sănătate a
întregii populaţii a globului, care să permită tuturor oamenilor să ducă o viaţă productivă
din punct de vedere economic şi social”.
Educaţia pentru sănătate este un termen folosit pentru a desemna ocazii de
învăţare create deliberat pentru a facilita schimbări de comportament în vederea atingerii
unui obiectiv predeterminat. În acest context, educaţia pentru sănătate este strâns legată
de prevenirea bolilor, urmărind prin aceasta schimbarea comportamentelor ce au fost
identificate ca fiind factori de risc pentru anumite boli. Este în mod esenţial o activitate
educaţională, care implică o anumită formă de comunicare destinată să îmbunătăţească
cunoştinţele şi să dezvolte înţelegerea şi deprinderile care favorizează sănătatea.
Educaţia pentru sănătate are drept ţintă atât individul cât şi colectivitatea, cu accent
atât pe comportamente sănătoase cât şi pe comportamente la risc .
Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecinţa totodata a promovării
acestui mod de abordare a problematicii sănătăţtii, a fost creşterea considerabilăa
speranţei de viaţa în rândul populaţiei din multe state ale lumii. Factorul determinant al
acestei mutaţii este dezvoltarea programelor preventive şsi educative de promovare a
sănătăţii în aceste ţăari.Sănătatea este o problemă socială şi politică, dar şi o problemă ce
vizează drepturile omului.Familia, şcoala, comunitatea, biserica reprezintă locul în care
copilul creşte, se deyvoltă, se iniţiază şi se educă pentru a se forma ca om şi a se integra
în societate. Prin autoritatea sa morală, şcoala i- a învaţat şi îi învaţa pe copii cum să se
poarte în natură şi în societate, cum sa se raporteye la ceilalţi semeni, cum să trăiască
frumos, demn şi sănătos.
,,Astăzi la începutul mileniului trei, când viaţa individului a devenit infinit mai
complicată decât altădată, a lăsa educaţia pentru sănătate la voia întâmplării ar fi o eroare
de neiertat de către posteritate’’(O.Popescu,E.Bucur,2001).
În ultimele decenii, schimbările economice din toată lumea au avut profunde
influenţe asupra sănătăţii tinerilor şi implicit asupra accesului acestora la serviciile sociale.
Relizarea la clasă a activităţilor de ,,Educaţie pentru sănătate’’ presupune din
partea cadrelor didactice informare, tact(prin utilizarea unor metode didactice moderne)
,pentru atingerea obiectivelor propuse: formarea unui stil de viaţă sănătos în rândul
elevilor, dezvoltarea unor comportamente responsabile şi formarea unor abilităţi de viaţă
sănătoasă, de prevenire, de cunoaştere şi de respectare a legislaţiei.
Acţiunea didactică trebuie să inceapă cu sfârşitul ei, în sensul că înainte de a trece
la efectuarea propriu – zisă a acesteia, cadrul didactic îsi proiectează în plan mintal ceea
ce urmează să fie, rezultatele(performanţele) finale,la care intenţionează să ajungă cei pe
care-i instruieşte. Stabilind în prealabil ceea ce există deja, el analizează cu grijă şi
gândeşte la ceea ce are de făcut, anticipează natura şi nivelul modificărilor ce trebuie
produse în comportamentul elevilor săi, pe plan cognitiv, afectiv şi psihomotor. Precizarea
obiectivelor este o condiţie esenţială a unei instruiri eficiente.
Temele propuse nu trebuie privite separat, ci în interrelaţie cu alte teme.
De exemplu nu se poate aborda tema,,HIV/SIDA’’ din domeniul ,,Sănătatea
reproducerii’’, fără a se discuta despre Consumul de substanţe toxice (droguri injectabile,
Violenţă, Comportamente cu risc, Anatomie, Igiena.
Educaţia pentru sănătate trebuie să înceapă la vârste mici, pentru că în această
etapă se dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru activităţile ulterioare. Ea trebuie
să urmărească :
- informarea tinerilor din perspectiva dreptului la educaţie, la sănătate şi
respectarea valorilor umanitare
- studierea consecinţelor fizice, sociale, mintale, pe care le are un stil de
viaţă irţional
- dezvoltarea capacităţii de luare a unei decizii corecte în ceea ce priveşte
propria sănătate şi a celor din jur
- formarea deprinderilor de a rezista tentaţiei şi presiunii, şi a unor abilităti
de viaţă sănătoasă
Educaţia pentru sănătate la nivelul şcolii reprezintă una dintre principalele căi
de promovare a cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii şi totodată de
formare a atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi
sănătos. În multe ţări educaţia pentru sănătate este obligatorie în şcoli, începând din
clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare
programe şi materiale didactice adecvate vârstei.
Există mai multe argumente ce pot fi aduse în favoarea realizării educaţiei
pentru sănătate în cadrul unităţilor de învăţământ:
- educaţia pentru sănătate vizează nu numai transmiterea către elevi a unui bagaj
informativ corect din punct de vedere ştiinţific, cât mai ales crearea unor comportamente
individuale sănătoase, a unor atitudini ce corespund idealului educaţional;
- şcoala este un loc ideal pentru difuzarea acestor cunoştinţe în rândul maselor de tineri;
- unul dintre elementele esenţiale pentru dezvoltarea impactului dorit este iniţierea şi
realizarea programelor de educaţie pentru sănătate la vârste cât mai tinere. Asupra unei
persoane deja formate, adulte, astfel de activităţi au întotdeauna un impact mai redus
decât acţiunile similare, realizate la vârste mai timpurii;
- şcoala reprezintă, în acelaşi timp, o instituţie cu mare autoritate morală, oferind cadrul
educaţiei formale, informale şi nonformale, iar materiile de studiu oficiale din şcoli
dobândesc implicit, la nivelul psihologic individual, o importanţă mai mare decât subiectele
nesusţinute de acest for competent. Introducerea „Educaţiei pentru sănătate” ca disciplină
în şcoli reprezintă implicit recunoaşterea oficială a importanţei acesteia pentru viaţa
individului;
- profesorii sunt surse de informaţii respectabile şi credibile în comunitate;
- proiectele pilot realizate până în prezent în diferite judeţe ale ţării au demonstrat succesul
şi receptivitatea tinerilor pentru acest tip de iniţiative;
- nu în ultimul rând, impactul semnificativ al acestor activităţi a fost demonstrat deja în alte
state, prin studii şi cercetări competente, autorizate.
Rolul cel mai important în realizarea obiectivelor Educaţiei pentru sănătate în
şcoală îl au, pe lângă personalul medical şcolar, profesorii de biologie, învăţătorii şi
profesorii de educaţie fizică.
Să nu uităm nici o clipă că ,,sănătatea este cea mai de preţ avuţie” şi să le
oferim elevilor noştri, pe lângă cheia care deschide taina cititului şi scrisului, şi cheia care
să le ofere un stil de viaţă sănătos.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu diferite alte organisme au implementat in
şcoli o serie de proiecte:
Educaţia pentru sănătate s-a introdus în toate unităţile de învăţământ, începând
cu anul şcolar 2003 / 2004, atât ca disciplină opţională şi/sau ca ore integrate în alte
materii, cât şi ca activitate extraşcolară, în vederea pregătirii pentru viaţă a elevului. Orele
de educaţie pentru sănătate şi activităţile extracurriculare şi extraşcolare din acest
domeniu îi vor ajuta pe elevi să se cunoască mai bine, să poată alege un stil de viaţă
sănătos, să poată comunica şi să stabilească uşor relaţii interpersonale cu ceilalţi, să
prevină o situaţie de criză şi să îşi poată controla mai bine propria viaţă.
Astfel,incepând cu anul şcolar 2005-2006 la clasele a III-a se deruleaă programul
educaţional,,Iniţiativa Şcolară Kraft Foods România’’, ,,Şi eu manânc sănătos’’.
Temele cuprinse în acest program au strânsa legatură cu alte discipline:
lb.ramâna.desen,stiinţe,ed.fizică.
,,Descopera o lume sanatoasa" este un concurs de cunostinte ce are ca scop apropierea
si familiarizarea elevilor cu educatia pentru sanatate. In acelasi timp, concursul este un
mod de a populariza acest program si beneficiile comportamentului responsabil si sanatos
pentru elei, parinti si pentru intreaga societate.
Concursul „Descoperă o lume sănătoasă” este organizat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării cu colaborarea Ministerului Sănătăţii Publice, în cadrul programului finanţat de
Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Acesta face parte
din activităţile cuprinse în campania de popularizare a Programului Naţional „Educaţia
pentru Sănătate în Şcoala Românească”.
Pornind de la :
,,Orice copil are dreptul la ….
- …. la educaţie
- …. la sănătate ’’
(Convenţia Naţiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copiilor, 1989 )
Programul naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”
“Educă-te pentru sănătate!”
“Sănătate prin educaţie!”
În baza protocolului semnat între Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii
şi Familiei (12368/13.12.2002/DB11414/10.12.2002) privind derularea programului
„Educaţie pentru sănătate în şcoala românească”, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
organizează un concurs de cunoştinţe în vederea popularizării acestui program şi a
beneficiilor comportamentului responsabil şi sănătos pentru elevi, părinţi şi pentru întreaga
societate. Concursul, prin tema abordată, răspunde nevoii de educaţie pentru sănătate.
Concursul se intitulează „Descoperă o lume sănătoasă” şi este organizat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu colaborarea Ministerului Sănătăţii Publice,
în cadrul programului finanţat de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA,
Tuberculozei şi Malariei. Acesta face parte din activităţile cuprinse în campania de
popularizare a Programului Naţional „Educaţia pentru Sănătate în Şcoala Românească”.
Dreptul la educaţie
Sănătatea alimentaţiei (clasificarea alimentelor, piramida unei alimentaţii echilibrate,
protecţia consumatorului etc.);
• Sănătatea reproducerii (concepţie, contracepţie, viaţă de familie, infecţii cu
transmitere sexuală, HIV/SIDA, bioetică, egalitate de gen, valori umanitare);
• Consumul şi abuzul de substanţe toxice – drogurile, alcoolul, tutunul, precum şi
consecinţele ce derivă din acestea cum ar fi: absenteismul şi abandonul şcolar,
delicvenţa juvenilă;
• Accidente, violenţă, abuz fizic (inclusiv reguli de acordare a primului ajutor), violenţa
în familie, comportamente cu risc.
Principalele teme :
• Noţiuni elementare de anatomie şi fiziologie, etapele creşterii şi dezvoltării
organismului;
• Igiena personală (mâini şi unghii, dinţi, nas şi gură, păr, îmbrăcăminte);
• Activitatea fizică şi odihna;
• Sănătatea mediului (locuinţa, poluarea etc.);
• Sănătatea mentală (apartenenţa la un grup, politeţea şi regulile sale, roluri sociale,
relaţiile interpersonale, stresul);
Strategie:
• Elaborarea de programe şcolare pentru educaţia pentru sănătate, pe cicluri de
dezvoltare (de la clasa I până la clasa a XII-a);
• Elaborarea de manuale şi ghiduri pentru profesori şi elevi;
• Formarea cadrelor didactice pentru instruirea elevilor în cadrul orelor de curs;
• Promovarea educaţiei pentru sănătate în cadrul activităţilor extracurriculare şi
extraşcolare.
• Campanii de promovare
Participanţi:
• Cadrele didactice;
• Cadrele medicale;
• Reprezentanţi ai altor instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, instituţii
internaţionale, companii private, mass-media.
Grupul ţintă:
• Elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi de ucenici, liceal (inclusiv
din învăţământul teologic şi din instituţiile din subordinea MI şi MApN);
• Elevii din palatele şi cluburile copiilor, precum şi cei din taberele şcolare.
Obiective:
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului:
• funcţionare optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social
şi spiritual;
• formarea unui stil de viaţă sănătos.
Scop: Introducerea educaţiei pentru sănătate în toate unităţile de învăţământ, începând cu
anul şcolar 2003 – 2004, atât ca disciplină opţională (ofertă integrală) şi/sau ca ore
integrate în alte materii, cât şi ca activitate extraşcolară, în vederea pregătirii pentru viaţă a
elevului.
• dezvoltarea armonioasă a individului, prin educaţie fizică, educaţie igienico-
sanitară şi practicarea sportului;
• profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile,
producătoare de bunuri materiale şi spirituale.
Prevenire:
• Prevenirea accidentelor şi a comportamentelor de risc pentru sănătate;
• Prevenirea atitudinilor negative faţă de sine şi viaţă;
• Prevenirea conflictelor interpersonale, a dezadaptării sociale şi a situaţiilor de criză.
Un rol important în educaţia pentru sănatate a elevilor il au parteneriatele incheiate la
nivelul şcolii cu diferite organisme: Crucea Roşie.Cabinete medicale,Directia de Sănatate
Publica.

Educaţia pentru sănătate în cadrul şcolii este una dintre principalele modalităţi de
comunicare şi promovare a cunoştinţelor corecte privind diverse aspecte ale sănătăţii,
precum şi de formare a atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui comportament
responsabil şi sănătos. Utilizarea unor metode participative, adaptate vârstei şi
caracteristicilor psiho-sociologice ale elevilor.Activitatea de educaţie pentru sănatate
reprezintă un ansamblu complex de acţiuni instructiv-educative, organizate raţional şi
sistemic integrate, orientate spre atingerea unui scop comun, profund uman. Implicit sau
explicit ,unui ansamblu structurat de acţiuni instructiv-educative îi corespunde, cu
necesitate, un ansamblu de metode didactice, ca moduri adecvate de a acţiona în
vederea atingerii scopului urmărit în activitatea şcolară.Obiectivul de bază al educaţiei
pentru sănătate constă în formarea şi dezvoltarea în rândul populaţiei, începând de la
vârstele cele mai fragede, a unei concepţii şi a unui comportament igienic, sanogenic, în
scopul apărării sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la
condiţiile mediului ambiental natural şi social, cât şi al participării active a acesteia la
opera de ocrotire a sănătăţii populaţionale. În acest sens, este necesară formarea unei
opinii de masă, fundamentată ştiinţific, faţă de igiena individuală şi colectivă, faţă de
alimentaţie, îmbrăcăminte, muncă şi odihnă, faţă de utilizarea raţională a timpului liber şi a
factorilor naturali de călire a organismului, faţă de evitarea factorilor de risc, precum şi a
modului de solicitare a asistenţei medicale şi a diferitelor mijloace de investigaţie şi
tratamentPromovarea şi educaţia pentru sănătate trebuie să fie integrate în sistemul
informaţional al serviciilor de sănătate Sănătatea populaţiei în marea măsură depinde de
condiţiile şi modul (stilul) de viaţă, de factorii mediului încunjărător, de caracterul
proceselor demografice şi epidemiologice. Reformarea activităţii în domeniul profilaxiei,
inclusiv EPSşiPMSV, este dictată şi de necesitatea reducerii cheltuielilor neproductive,
inclusiv a sistemului sănătăţii, sporirii eficienţei măsurilor profilactice Un alt factor esential
pentru lumea noastra pragmatica este acela ca nu este numai "mai usor sa previi, ci si cu
mult mai ieftin". Costul actual medical1) terapeutic este în continua crestere printre altele
datorita înmultirii numarului bolnavilor cronici, vârstnicilor cu probleme medicale majore,
cresterii numarului de analize si a tehnicilor sofisticate de laborator si bineînteles a
costului medicamentelor. O analiza recenta UNESCO remarca faptul ca pe plan mondial
din bugetul pentru sanatate se acorda 70% terapiei si 10% profilaxiei, restul proportiei
revenind depistarii bolilor, recuperarii, etc.Sistemul complex integrat EDUSAN a fost
conceput să fie un instrument în domeniul educaţiei pentru sănătate şi al promovării
profilaxiei, având drept scop final dezvoltarea simţului responsabilităţii pentru factorii care
influenţează starea de sănătate la nivel de individ sau grupuri de persoane, dar şi pentru
cetăţeni privind sănătatea proprie. Internetul a devenit unul din mijloacele mass media
cele mai utilizate în lume. În acelaşi timp, din ce în ce mai mulţi utilizatori de Internet devin
conştienţi de riscul indus de acesta şi admit cât de dificil este să ai acces la informaţii de
încredere. Impactul pe care un site cu informaţii medicale îl are asupra utilizatorilor
(actuali sau viitori pacienţi) este una din preocupările importante ale specialiştilor în
domeniul medical, al factorilor de decizie şi, nu în ultimul rând, al informaticienilor

“Educă-te pentru sănătate!”Sănătate prin educaţie!”

Bibliografie

www.edu.ro
Ghidul de educaţie pentru sănatate
www.google.ro