Impactul educației pentru sănătate asupra școlarului mic

Inst. Aldea Ionela

Școala Gimnazială ”Erou Sergent Grigore Ioan,
Comuna Dumbrăvești, județul Prahova

Pe lângă importanța cunoașterii principiilor bazale ale nutriției corecte, educația pentru sănătate vine să
completeze tabloul stării de bine a individului, prin adoptarea unui stil de viață sănătos, respectarea regulilor de
igienă personală și ambientală, protejarea mediului etc. Aceasta presupune străbaterea unui drum sinuos, de la
teorie la practică, de la informare la formare, drum care trebuie început timpuriu, firesc, de la o vârstă cât mai
mică, atunci când copilul asimilează cu ușurință informațiile din mediul apropiat.
Sedimentarea cunoștințelor de bază are loc cu precădere la vârsta școlară mică. Este și cazul educației
pentru sănătate care, pentru o informare și formare cât mai eficiente asupra copilului, transmiterea conținuturilor
acestei discipline ar trebui introdusă în școală încă de la nivelul învățământului primar. Astfel, impactul
educației pentru sănătate asupra școlarului mic va fi cel scontat, în sensul receptării informațiilor la un nivel
ridicat și în sensul punerii bazelor incipiente ale convingerilor și valorilor în domeniul sanitar-nutrițional.
Conștientizarea de către școlarul mic a sănătății ca stare generală bună necesită metode de predare adecvate
vârstei și nivelului său de înțelegere, pornindu-se de la exemple concrete din imediata apropiere sau din
experiența de viață a copilului. Cu ajutorul poveștilor, cărților ilustrate, desenelor animate, benzilor desenate,
mulajelor, prin multitudinea de strategii și materiale didactice adecvate conținuturilor educației pentru sănătate,
cadrul didactic poate capta și menține atenția și curiozitatea elevilor. Însușirea pe termen lung a cunoștințelor
este condiționată de integrarea lor în celelalte discipline de studiu și reiterarea și completarea acestora pe
verticalitatea anilor de școală primară și nu numai, indiferent dacă se introduce sau nu educația pentru sănătate
în curriculum-ul la decizia școlii, ca disciplină opțională.
Astfel, curriculum-ul educației pentru sănătate promovează valori sociale și emoționale cu rol în dezvoltarea
caracterului elevului, valori precum: depunerea efortului pentru atingerea potențialului maxim personal,
fairplay, respect pentru diversitate, empatie și altruism pentru persoanele cu nevoi speciale și nu numai. Valorile
enumerate sunt stipulate și în celelalte domenii de curriculum, dar sunt și cerințe sociale. Printr-o bună
colaborare, școala și comunitatea pot stimula motivația elevilor de a-și atinge potențialul maxim și de a-și
îndeplini idealurile, concomitent cu menținerea unei vieți active și sănătoase. În educația pentru sănătate, elevii
întâlnesc ocazii și experiențe unice de învățare, prin intermediul plimbărilor în natură, muncii în echipe,
experimentelor derulate în sala de clasă sau spații amenajate out-door, discuțiilor libere, dar atent îndrumate prin
intervenția subtilă și măiestria cadrului didactic. Aceștia au ocazia de a manipula diverse instrumente și mijloace
didactice, pentru a înțelege temeinic fenomenele și procesele care stau la baza unui stil de viață activ și sănătos.

Principii care stau la baza educației pentru sănătate

1. Eficiența implementării programelor de educație pentru sănătate este direct proporțională cu randamentul
școlii în care se derulează acțiuni în parteneriat cu familiile elevilor, comunitatea, iar învățarea se realizează și
pe direcție acțională. Perspectivele elevilor în ceea ce privește adoptarea unor obiceiuri pentru un stil de viață
sănătos, sunt mult mai promițătoare într-o astfel de școală.
2. Unul dintre subdomeniile educației pentru sănătate este activitatea fizică. Aceasta este una dintre condițiile
învățării, conform dictonului latin ”Minte sănătoasă în corp sănătos!” Activitățile școlare care implică jocuri de
mișcare, exerciții fizice, ștafete etc. sunt întotdeauna însoțite de entuziasm, bucurie și oferă ocazia exersării
abilităților sociale precum fairplay-ul. Copiii asimilează în mod cât se poate de practic norme și valori care îi vor
însoți pe tot parcursul vieții și care le vor spori capacitatea de integrare în grupuri sociale, ca un câștig
suplimentar al contribuției la o viață sănătoasă.
3. O altă condiție a învățării este reprezentată de mediul sigur și optim din punct de vedere fizic și emoțional
pentru toți cei care iau parte la actul educațional. Este necesar ca învățarea să se realizeze în condiții de
siguranță, cu atât mai mult cu cât educația pentru sănătate vehiculează conținuturi cu trimitere la norme
igienico-sanitare. Elevii asimilează mult mai ușor aceste informații atunci când observă că elementele mediului
școlar respectă modelul prezentat de formatorul educațional.
4. Centrarea pe elev este o altă condiție importantă și precisă a învățării. Direcțiile acestui fundament converg
către nevoile, abilitățile și interesele individuale ale elevilor. Măiestria cadrului didactic se traduce în capacitatea
identificării acestora, organizării strategice și adaptării conținuturilor, astfel încât să se obțină maximum de
avantaje ale învățării, atât individual, cât și la nivelul grupului de elevi. Se pune accent pe diversificarea
mijoacelor de învățământ, predarea diferențiată, alegerea cu grijă a stimulentelor oferite, observarea directă a
fiecărui elev.
5. Principiul transpunerii informațiilor teoretice în viața reală stă la baza învățării prin acțiune. Eficiența cu care
copiii asimilează cunoștințe crește semnificativ atunci când informațiile sunt transmise în mod practic, atunci
când sunt stimulate mai multe simțuri, iar lecția capătă dinamism. Educația pentru sănătate susține identificarea
nevoilor fizice și cognitive ale elevului, iar acestea nu pot fi satisfăcute decât prin intermediul modelelor
practice de abordare a conținuturilor teoretice stipulate în curriculum. Integrarea activităților de educație pentru
sănătate în cadrul orelor din trunchiul comun de discipline școlare facilitează înțelegerea proceselor și a
noțiunilor, întrucât se realizează diseminarea informațiilor din mai multe perspective. Cadrul didactic trebuie să
identifice momentele oportune, dar și strategiile adecvate și relevante integrării conținuturilor care vehiculează
exemple de conduită sănătoasă pentru individ și mediu.

Model de program de educație pentru sănătate în învățământul primar

Perioada de desfășurare: 34 de săptămâni (un an școlar)
Argument: Școlaritatea mică este deosebit de importantă în dezvoltarea individului. Este vârsta la care se
stabilesc legături între cunoștințele dobândite și se activează o serie de deprinderi utile pentru tot restul vieții. În
acest sens, educația pentru sănătate implementată în învățământul primar urmărește atât transmiterea unor
informații științifice corecte, cât și formarea la școlarii mici a unor comportamente individuale și colective
sănătoase, corespunzătoare idealului educațional. Prin introducerea timpurie în orarul școlar a programelor de
educație pentru sănătate, conduita preventivă devine în timp un comportament-reflex concretizat în obiceiuri
sănătoase care fac parte din rutina zilnică a școlarului. Scopul educației pentru sănătate în învățământul primar
este promovarea informării corecte privind aspectele sănătății și formarea de deprinderi și atitudini necesare
unui comportament corespunzător, responsabil și sănătos, în special în cazul elevilor din medii defavorizate.
Competențele vizate sunt următoarele:
● Identificarea principalelor părți componente ale organismului;
● Identificarea transformărilor corpului prin dezvoltare fizică;
● Recunoașterea comportamentelor sănătoase şi a celor cu risc pentru sănătate;
● Identificarea cazurilor de violenţă fizică şi verbală, precum și a emoțiilor experimentate în astfel de cazuri;
● Aplicarea corectă a regulilor de igienă;
● Recunoașterea importanței activităţii fizice şi a odihnei în păstrarea sănătăţii;
● Comentarea situaţiilor de abuz, violenţă, accidente;
● Utilizarea corectă a noţiunilor privind calitatea produselor alimentare;
● Formarea de reprezentări clare asupra sinelui și asupra celorlalte persoane.
Grupul țintă: elevii clasei I
Principalele activități: documentarea științifică temeinică, alcătuirea planificării calendaristice anuale și pe
unități de învățare în conformitate cu programa de educație pentru sănătate, desfășurarea orelor de curs sub
forma activităților integrate specifice clasei I, derularea unor proiecte tematice pe măsură ce conținuturile sunt
parcurse:”Corpul meu”, ”Igiena, prietena noastră”, ”Stil de viață sănătos!”.
Activitățile și conținuturile sunt structurate pe mai multe module, după cum urmează:
1. Noțiuni elementare de anatomie și fiziologie – conținuturile se axează pe recunoașterea părților componente
ale corpului uman, localizarea organelor interne, organele de simț, analiza comparativă asupra stării de sănătate
și de boală, aspecte din creșterea și dezvoltarea copilului, dezvoltarea abilităților autonome în igienă și
autoîngrijire la fete și la băieți.
2. Igiena personală – modulul trece în revistă tipurile de igienă pe care școlarul mic trebuie să le cunoască și
normele de aplicare a acestora. Se face referire la igiena orală, a mâinilor și a unghiilor, a părului, a corpului,
igiena îmbrăcămintei și a încălțămintei, precum și bolile cauzate de lipsa igienei.
3. Activitate și odihnă – elevii clasei I parcurg conținuturi legate de regimul de activitate și odihnă în perioada
copilăriei și planificarea timpului liber: organizarea și participarea la activități școlare și extrașcolare.
4. Sănătatea mediului – conținuturi referitoare la mediul înconjurător sănătos și activități teoretice și practice cu
tema curățeniei în clasă și în școală.
5. Sănătatea mintală – se transmit cunoștințe din domeniul autocunoașterii, se stabilesc raporturile dintre
individ și ceilalți, locul școlarului în colectiv, solidaritatea și empatia față de persoanele cu nevoi speciale.
6. Sănătatea alimentației – la clasa I elevii învață despre tipurile de alimente, termenul de valabilitate al
acestora, regulile de păstrare a alimentelor. Totodată, se pune accent pe diversitatea alimentară ca o condiție a
sănătății, prin stabilirea importanței vitaminelor, a iodului în alimentație etc.
7. Sănătatea familiei – stabilirea rolului copilului și a celorlați membri în familia sa, sesizarea diferențelor
dintre băiat și fată și stabilirea relațiilor sociale.
8. Valorile umanitareși prevenirea abuzurilor– modalități de prevenire a accidentelor, identificarea formelor de
agresivitate întâlnite în mediul școlar și a modalităților de reducere a acestora, cunoașterea drepturilor
școlarului.
Metode și stiluri de abordare a conținuturilor de educație pentru sănătate în învățământul primar:
Având în vedere vârsta fragedă de 7-8 ani la care se află școlarul mic de clasă I, predarea-învățarea
educației pentru sănătate presupune un climat afectiv de relaxare, bazat pe strategii didactice care îmbină jocul și
metodele de activizare fizică a copiilor. Creativitatea învățătorului în îmbinarea metodelor tradiționale cu cele
moderne va face predarea mai atractivă și va optimiza înțelegerea și însușirea conținuturilor.
Ca metode tradiționale adecvate predării la clasa I amintim povestirea, conversația, explicația, expunerea,
exercițiul, iar dintre metodele moderne enumerăm explozia stelară, rebusul, cubul, turul galeriei, diagrama
Venn- Euler, pălăriile gânditoare, ciorchinele etc., alternate cu activități de tip out-door (de exemplu, vizită la
Muzeul de Științe ale Naturii).

Noiembrie 2022