Importanța celor 7 ani de acasă

Expresia ”cei 7 ani de acasă” înglobează, în general tot bagajul de cunoștințe, deprinderi,
comportamente și atitudini acumulate în primii ani de viață ai omului.

Primii șapte ani de viață, petrecuți preponderent acasă, în familie, sunt considerați ”culmea
achizițiilor”, fiind una din perioadele de intensă dezvoltare psihică, deoarece copilul are o
capacitate foarte mare de a absorbi informații, de a memora și de a-și însuși diverse
comportamente, atitudini etc.

Educația provenită din familie este o condiție esențială a integrării cu succes a copilului în școală
și a reușitei de mai târziu în viață.

Se observă o diferență între copilul modern și copilul de ieri, cel cu cheia la gât. Dacă ne referim
la lumea interioară a copilului, aceea nu s-a schimbat, fiind la fel de bogată, plină de dorințe,
întrebări și răspunsuri. În plan exterior, însă, au apărut modificări semnificative care obligă
interiorul copilului să se adapteze acestora ”din mers”. Avalanșa de stimuli apăruți odată cu
rapiditatea fluxului informativ a determinat, pe de-o parte, o creștere a tulburărilor de atenție și
de concentrare, iar pe de altă parte, o nevoie a copilului de căutare de informații și răspunsuri și
de interacțiune verbală constantă cu adultul.

Apartenența familială este vitală în conturarea identității individuale. Istoria familiei, a

credințelor, a valorilor morale se transimte către copil, care își găsește locul în cadrul familiei și
este învestit ca membru al acesteia. Acest schimb de informații între familie și copil se poate
realiza doar în condițiile disponibilității de comunicare între membrii familiei. Se observă, în
ultima perioadă, o lipsă a acestei disponibilități, care are la bază fie un conflict între generații, fie
o lipsă a timpului, o dezrădăcinare. Astfel, se pune o presiune asupra planului emoțional al
copilului, care începe să prezinte o serie de manifestări, de la diverse afecțiuni medicale până la
eșecuri în adaptarea la grădiniță / școală sau chiar incapacitatea de a lega relații cu alți copii.

În zilele noastre, avem de-a face cu o generație de copii foarte inteligentă, dar săracă emoțional și
părinți din ce în ce mai speriați. Exigențele erei informaționale pretind multe sacrificii din partea
părinților, care conduc la confuzie în rândul copiilor.

Francoise Dolto spunea: ”Nu este niciodată prea devreme să le spunem copiilor adevărul.” Acest
lucru înseamnă că trebuie să le explicăm copiilor, de exemplu, de ce îi ducem devreme la
grădiniță / școală, de ce stau mult timp cu bona / bunica, de ce părinții stau multe ore la serviciu
și, mai ales, trebuie să le spunem ce simțim noi, adulții, în legătură cu aceste situații și să le
oferim și copiilor prilejul de a-și exprima trăirile lor vizavi de aceste situații mai puțin plăcute.
Absența acestui schimb emoțional poate crea o suferință care se poate accentua, luând forme din
ce în ce mai grave.
Baza celor 7 ani de acasă produce un model stabil de relație și de siguranță, relație ce ar trebui
mediată prin cuvinte. De regulă, părinții preferă pedeapsa, tăcerea, reproșul sau orice altceva,
mai puțin cuvintele. Se recomandă părinților să le vorbească copiilor și să-i invite și pe ei să
vorbească despre problemele apărute. Puterea cuvintelor rostite contribuie la dezvoltarea
planului afectiv al copiilor și la înlesnirea formării de relații între persoane.

Perioada celor 7 ani de acasă nu se încheie neapărat în ziua aniversării a 7 ani de viață. Deoarece
constituie baza emoțională a viitorului adult, educația din sânul familiei trebuie privită ca un
continuu orizont, nu o destinație.

Așadar, înainte de a judeca o persoană / un copil sau de a-i pune o etichetă, gândiți-vă ceva mai
mult la ceea ce se ascunde în spatele unui comportament neacceptat de ceilalți. Dacă
circumstanțele vă sunt prielnice, luați decizia de a contribui cu discreție și atitudine pozitivă la
remedierea unor eventuale situații problematice.

Inst. Aldea Ionela

Școala Gimnazială ”Erou Sergent Grigore Ioan”,

Comuna Dumbrăvești, județul Prahova