EDUCATIA IN FAMILIE-

CEI SAPTE ANI DE ACASA

EDITIA 2020-STUDIU DE CAZ

Institutor RACARU LUMINITA FLORINA-

Gradinita P.N. Adunatii-Copaceni,Giurgiu

,,Eu sunt copilul! Tu ţii în mâinile tale destinul meu.Tu determini în cea
mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să
mă îndrepte spre fericire.  Educă-mă  , te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume".
( ,,Child's Appeal”, Mamie Gene  Cole)

Orice parinte vrea sa fie mandru de reusitele copilului sau,insa trebuie sa

fie atent cum realizeaza echilibrul intre stimularea constructiva si autoritate.
Parintii au un rol important in dezvoltarea aptitudinilor,rezultatelor scolare
si a performantelor sportive ale copiiilor.Nu este neobisnuit ca unii copii sa se
angajeze in comportamente problematice pentru a evita situatiile dificile.
Invatarea este un proces complex,care incepe inca dinainte de scoala.
Pocesul de invatare incepe de la varsta prescolara,cand unii parinti reusesc
sa invete copilul diferite notiuni intr-un mod placut, pe cand altii,prin incercarea
de a motiva copilul,nu fac decat sa mareasca tensiunea.
Este esential in atitudinea parintelui sa nu faca din performantele copilului
o mare prea mare,care sa il blocheze pe acesta din urma.
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care
copilul o primeşte de la părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului
copilului până merge la şcoală. Când spunem că un copil are cei 7 ani de acasă
ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să spună ``Mulţumesc!``,
``Te rog!``, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu adulţii.
 Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea
copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile
cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de acasă si,de ce nu,va fi
admirat si dat drept exempu. 
Copilăria reprezintă cea mai bună perioadă a vieţii pentru educaţie, pentru
formarea şi instruirea caracterului psiho-social. Familia este cea care răspunde
de trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o
influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân uneori, întipărite pentru toată
viaţa în profilul moral-spiritual al acestuia.
Iata cateva reguli esenţiale în educaţia şi creşterea copilului până la 7 ani-
1. Învaţă-l să se poarte frumos: bunele maniere se predau cel mai bine prin
puterea exemplului.
2. Stabileşte şi impune reguli şi limite în comportamentul copilului!
3. Comunică cât mai mult cu el! – comunicarea este secretul unei relaţii solide
între părinţi şi copii.
4. Învaţă-l să iubească lectura şi cărţile!- începe încă de când e bebeluş
citindu-i poveşti, apoi treptat, lasă-l pe el să le exploreze până când învaţă să
citească şi să se bucure singur de ele!
5. Lasă-l să se bucure de copilărie! – permite-i copilului să socializeze, să se
distreze, să se relaxeze, dar mai ales să se joace din plin.
6. Nu abuza în niciun fel de copil! – (fizic, emoţional, verbal) evită educaţia cu
,,palma la fund’’ şi concentrează-te pe disciplina pozitivă.
7. Învaţă-l să-şi exprime emoţii şi sentimente! – numai aşa va reuşi să rezolve
conflictele pe cale paşnică şi să-şi controleze impulsurile sau să renunţe la
agresivitate.
8. Învaţă-l să spună mereu adevărul! – şi aceasta este o lecţie pe care o învaţă
cel mai bine de la părinţi.
 9. Petrece cât mai mult timp cu micuţul tău! – Fii un părinte implicat şi
devotat, iar cei 7 ani de acasă vor oglindi efortul şi calitatea timpului petrecut cu
el!
10. Iubeşte-l necondiţionat şi arată-i zilnic asta! – Iubeşte-l indiferent de note,
de cum arată, de performanţele intelectuale, fizice sau de altă natură! Nu glumi
pe seama lui, nu-i pune porecle şi spune-i zilnic că îl iubeşti!

Fiecare moment poate fi un prilej din care copilul să înveţe, de aceea

exemplele pot apărea în orice situaţie. Trebuie doar ca atenţia să fie îndreptată
asupra „semnalelor” pe care le trimit copiii, pentru a putea profita de „vârsta de
aur” a copilăriei, când cei mici sunt curioşi, dornici să înveţe, să descopere
lumea.

Bibliografie:
1. Educaţia timpurie în România, Step by step – IOMC – UNICEF,
Vanemmonde, 2004
2. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti, 2002
3. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002
4. Ciofu Carmen, Interacţiunea părinţi-copii, Editura Medicală Amaltea, 1998