Despre cei 7 ani de acasă

Prof. Loboncz Laura, Școala Gimnazială Nr. 27 „Anatol Ghermanschi”, Brașov

Ce înseamnă cei 7 ani de acasă? Ne confruntăm deseori, ca profesori, cu situații în care ne gândim la modul
în care elevul cu care lucrăm a fost educat în cei „șapte ani de acasă” .
Principiile de viață pe care un elev le deprinde în mediul familial încă de la vârste fragede pot fi sesizate cu
ușurință de către profesori. Educația copiilor începe din sânul familiei, noi având rolul de a consolida
anumite deprinderi. Un aspect important în educație este implicarea părinților în formarea caracterului unui
copil. Caracterul bun al unui copil se regăsește în modestia lui, în faptul că este politicos cu ceilalți, că este
corect și prietenos, manierat și încrezător în forțele proprii, că nu jignește și nici nu judecă, acceptându-și
greșelile și acceptând sfaturile celor care participă la formarea lui. Întâlnim în viața de zi cu zi copii
încăpățânați, cu atitudini nedorite, cu anumite comportamente disprețuitoare față de colegi sau cu o
autoapreciere exagerată, apărută din atmosfera de alint și răsfăț cu care a fost obișnuit în familie. Desigur că
este necesar ca elevii să fie încurajați și complimentați pentru a avea încredere și stimă de sine, iar rolul
părinţilor este să aprecieze justa valoare a caracterului copilului.
Cei 7 ani de acasă se pot asemăna, din punctul meu de vedere, cu fundația unei clădiri. În acei ani de acasă,
copilul are nevoie de sprijin pentru creștere și dezvoltare, pentru a-și identifica abilitățile și pentru a dezvolta
diferite competențe. Când copilul dobândește competențele necesare, părintele se poate retrage din demersul
său protectiv, participând doar la consolidarea obiceiurilor copilului. Copilul își va cunoaște așadar reperele
și își va însuși regulile familiei sau ale comunității din care face parte, iar prin extensie va cunoaște și
valorile morale. Un copil politicos, cu o conduită potrivită și o atitudine plăcută este o „fundație ” pe care se
construiește cu ușurință un viitor frumos. El se integrează mai ușor în societate și consider că se simte și mai
confortabil în a relaționa cu cei din jur.
Desigur, nu-i numim degeaba cei șapte ani de acasă, ci pentru că e nevoie de timp, de răbdare, de atenția și
perseverența părinților pentru a construi această fundație, părinții reprezentând cel mai important factor în
procesul de educare al copilului în perioada infantilă și în cea a vârstei preșcolare, când se întrezăresc
germenii emoțiilor sau ai sentimentelor estetice, intelectuale și morale, printre care se numără simțul
datoriei, sentimentul respectului sau al rușinii apărute ca urmare a mustrării pentru o faptă ce nu corespunde
normelor morale. Referitor la vârsta și adecvarea sarcinilor pentru copii, trebuie menționat că activitatea
nervoasă după vârsta de trei ani se intensifică și pot fi influențați în comportarea lor pozitivă, astfel că
educația copiilor trebuie orientată în dependență cu dezvoltarea sistemului nervos central.
Educaţia trebuie să urmărească, pe lângă obiective, modelarea fiecărui copil într-un adolescent politicos.
Manierele bune sunt obţinute de copii în contactul zilnic cu membrii familiei. Ei imită ceea ce văd şi aud.
Nu se poate cere copiilor altă comportare decât cea observată la părinţii lor. De asemenea, ei observă ceea ce
fac alți copii, învață din consecințele pe care un anumit comportament le are, sau pot învăța un
comportament prin modelul pe care îl observă la un adult. Mulţi părinţi aşteaptă din partea copiilor lor să
înveţe lucruri care depăşesc capacitatea lor, existând tendința de a aștepta de la un copil mai mult decât este
pregătit să ofere şi uită de vârsta şi de stadiul de dezvoltare al copiilor.
Concluzionând, pentru a învăța un comportament, copilul ar trebui în primul rând să dorească să
învețe, iar din partea celor din jur, copilul are nevoie de consecvență, astfel că toți membrii familiei implicați
în creșterea și educarea copilului trebuie să comunice pentru a stabili reguli comune, care să fie îndeplinite
chiar și de ei.

Bibliografie:
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, 2003