ROLUL ŞI IMPORTANŢA CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII

PĂRINŢILOR
Propunător:
Prof.înv.preşc. NIŢU LIVIA CORINA

Dezvoltarea umană este o înlănţuire a unor verigi, care devenind în mod necesar una din
cealaltă, au fiecare în parte o serie de elemente de natură morfo-fiziologică, psihologică şi
socială, care le individualizează.
Este firesc ca orice încercare a bugetului de timp a copilului să pună în centrul ei
problema rezolvării în condiţii optime a sarcinilor şcolare.
După vârsta de 3 ani activitatea principală a copilului este activitatea din grădiniţă. În
organizarea timpului liber trebuie să se aibă în vedere şi satisfacerea necesităţilor de joc ale
copiilor. În afara activităţilor de la grădiniţă şi a jocului elevii trebuie să participe la o serie de
alte activităţi menite să contribuie la dezvoltarea lor generală fizică şi psihică (sportive, turistice,
cultural-artistice, gospodăreşti).
Primele săptămâni şi luni de grădiniţă îşi au importanţa lor, reprezentând perioada
necesară adaptării copilului la cerinţele programului. Aceste prime săptămâni sunt necesare
pentru tatonări, pentru încercarea mai multor variante, până vom ajunge, prin corecturi repetate,
la programul optim. Organizarea timpului copilului este o sarcină de familie. În stabilirea unui
program, de orice natură ar fi el, este necesar să delimităm mai întâi obiectivele pe care le
urmărim, printr-o anumită împărţire şi repartizare a timpului. Odată stabilit programul cel
mai adecvat, este foarte important să asigurăm pentru început două condiţii absolut necesare:
stabilitatea şi continuitatea.
Este uşor de observat că încă din primii ani copilul ”învaţă” din ceea ce se discută şi se
învaţă în familie, participând activ la viaţa de familie; primind şi rezolvând sarcini complexe
copilul dobândeşte o serie de cunoştinţe care conduc la formarea unor deprinderi de muncă
independentă.
Deci unul din scopurile educaţiei este acela de a-l face apt pe copil de a dobândi libertatea
interioară şi de a se manifesta ca atare în raport cu ceilalţi. Modul de organizare şi de realizare a
programului zilnic poate şi trebuie să fie unul din mijloacele de realizare a activităţii din
grădiniţă. Încă din primii ani de preşcolar trebuie să acordăm din ce în ce mai multă încredere
copilului dând credite capacităţii lui.
 Este recomandabil ca pe măsură ce înaintează în vârstă să adoptăm o atitudine mai
elastică manifestând înţelegerea necesară faţă de orice solicitare justificată. Copilul trebuie
supravegheat atunci când execută ceva, în felul acesta îl determinăm să nu ia hotărâri pripite, să
se obişnuiască să gândească. Prin educaţie noi trebuie să pregătim viitorul, să-l prevedem şi să-l
proiectăm.

Părinţii consideră, în general, educaţia ca dificilă atunci când copilul prezintă un

comportament care pentru ei este inacceptabil sau atunci când copilul nu ascultă de observaţia pe
care părintele o face. În asemenea situaţii, părinţii se supără, se irită sau se simt neputincioşi.
În unele cazuri, părinţii ajung să nu-l mai suporte pe copil sau chiar să-l urască din cauza
comportamentului său inacceptabil.
Din această perspectivă, educaţia părinţilor în ceea ce priveşte comunicarea cu copilul
este un element esenţial al activităţii de consiliere şi pentru instalarea armoniei in viaţa de
familie.
Primul pas în activitatea de consiliere a părinţilor este reprezentat de STABILIREA
OBIECTIVELOR :

 PE TERMEN LUNG:
- prevenirea unor probleme in comportamentul copilului şi a spiralei negative pe care o
determină acestea (comportamentul negativ al copilului, reacţia negativă a părintelui,
comportament şi mai negativ)
- realizarea unei bune relaţii între părinţi şi copil, deoarece aceasta este condiţia dezvoltării
sănătoase şi armonioase a copilului;

 PE TERMEN SCURT:
-să înţeleagă care comportamente ale copiilor lor pot fi sau nu ignorate şi ce efect are ignorarea ;
-să-i convingă pe părinţi că laudele ii pot stimula pe copii sa se comporte mai des într-un
anumefel dorit;
-să-i facă pe părinţi să înţeleagă că pot acorda atenţie într-o manieră pozitivă sau negativă;
-părinţii să înţeleagă că în orice situaţie există diverse modalităţi de a stabili limite pentru
comportamentul copilului
-părinţii să înţeleagă în care situaţii trebuie separat copilul;
-părinţii să înţeleagă că dacă ei ,,iau”ceva care copiilor le face plăcere, copiii consideră aceasta o
pedeapsă.
Metodele folosite în cadrul activităţilor de consiliere a părinţilor sunt: conversaţia, prelegerea,
observaţia, cubul, brainstorming, turul galeriei.

ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI: -disponibilitatea fiecărei părţi: educatoare, psihopedagog, părinţi pentru

participarea la întâliniri;
-cadre didactice bine pregătite profesional;
-spaţiu corespunzător pentu întâlnirile cu părinţii;
-materiale didactice disponibile;
-părinţi tineri realizaţi profesional, dornici să se implice în educaţia
copiilor;

PUNCTE SLABE: -comunicarea cu copiii este foarte redusă;

-copiii sunt lăsaţi în majoritatea timpului în grija bunicilor/bonelor;
-părinţii petrec puţin timp cu copiii;
-copiii petrec foarte mult timp în faţa televizorului sau calculatorului
nesupravegheaţi;
-modalităţile de impunere în faţa copiilor sunt neadecvate.

OPORTUNITĂŢI: -acces nelimitat la informaţii prin Internet şi Mass-media;

-posibilitatea de a obţine rezultate bune cu eforturi mici.

AMENINŢĂRI: -copii răsfăţaţi care nu respectă nici o regulă;

-posibilitatea ca părinţii să se simtă ,,neputincioşi’’în faţa copiilor

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI:
Părinţii care au participat au considerat că au găsit modalităţi concrete, eficiente în
educaţia copiilor.
Numărul părinţilor care participă la astfel de activităţi este in continuă creştere.