CEI ȘAPTE ANI DE – ACASĂ

MOTTO ” Diploma celor șapte ani de-acasă ai copilului

exprimă calificativul parinților . ” ( Valeria Mahok )

Deseori, un gest considerat nepotrivit în comportamentul unei persoane, determină

folosirea expresiei „îi lipsesc cei şapte ani de acasă“ Dar, ce se înţelege de fapt, prin această
expresie „îi lipsesc cei şapte ani de acasă“? Care este rolul acestei perioade de formare, până
la 7 ani, în viaţa noastră de mai târziu?
 Cei 7 ani de acasă reprezintă oglinda educației pe care părinții o oferă copiilor în prima
parte a existenței lor. Specialiștii susțin că regulile de comportament și educație oferite în
primii 7 ani de viață ai copilului sunt definitorii pentru formarea lui ca adult.
Așa cum procesul de învăţământ începe cu prima zi de şcoală, educaţia începe din
prima zi de viaţă a copilului, ca un proces continuu, care se desfăşoară treptat şi care trebuie
să ţină pasul cu fiecare etapă de dezvoltare din viaţa acestuia.
Primele elemente ale comportamentului civilizat şi de bună creştere sunt oferite
copiilor în familie prin purtarea părinţilor şi mai apoi prin sfaturi şi educaţie.Treptat, cei mici
vor deprinde reguli de bună purtare şi mai apoi bunele maniere atât de necesare convieţuirii în
societate, puterea exemplului personal al părinţilor în însușirea unui omportament civilizat,
fiind esenţială în primii ani de viaţă ai copilului.
Cei 7 ani de-acasă sunt cheia către succesul social al copilului. Educaţia acestuia
constă în ceea ce el trăieşte în familie. Copilul trăieşte faptele părinţilor , care-i vor servi de
model, şi mesajul din spatele frazelor care i se spun. Că aceștia trebuie să înveţe cum să se
comporte cu ceilalţi, este răspunderea părinților, de a-i obişnui de mici cu bunele maniere.
 Pentru că primii șapte ani sunt esențiali în formarea caracterului său, copilul trebuie
ajutat să deprindă obiceiuri sănătoase și maniere elegante. Micuțul învață care sunt principiile
și valorile după care va trebui să se ghideze în viață, în situații dintre cele mai diverse ,
descoperă cum sa aibă grijă de corpul și de lucrurile lui, ce este recomandat să mănânce, cum
să își ajute părinții și cum să se bucure de încrederea și aprecierea oamenilor cu care
interacționează.
Tot ceea ce se omite sau se greşeşte acum în educaţie este în dauna copilului.
Completarea lipsurilor educative ale primilor ani este posibilă, dar se va face mult mai
anevoios , într-un moment în care copilul trebuie să facă oricum faţă unor cerinţe cu totul noi
pentru el.
 Bunele maniere sunt cartea noastră de vizită. Felul în care ne comportăm are o
puternică influență asupra relațiilor cu familia, prietenii, colegii, și, în cele din urmă, de acest
lucru depinde dacă avem sau nu succes în viață. Un copil manierat se va descurca mai bine în
relaţiile sociale şi se va simţi mai confortabil în prezenţa celorlalţi decât unul căruia îi lipsesc
cei 7 ani de-acasă. Probabil că cea mai bună modalitate de a-l obişnui cu bunele maniere este
să fim noi, părinţii, un bun model pentru ei, începând prin a-i învăța lucruri simple încă de la
vârstă fragedă: să salute, să spună „te rog”, „poftim”, „mulţumesc”.
Dacă în trecut se punea mare preţ pe politeţe, acum părinţii sunt sfătuiţi să-şi înveţe
copiii să-şi asume responsabilităţi. Socializarea, asumarea responsabilităţilor şi exprimarea
emoţiilor sunt o parte dintre abilităţile pe care un copil trebuie să şi le însuşească în cei 7 ani
de acasă, părinţii fiind adevărate modele. Dacă micuţii sunt crescuţi de bone sau bunici,
comportamentul acestora trebuie să coincidă cu al părinţilor, în caz contrar, copiii riscând să
fie bulversaţi şi să testeze diverse atitudini în funcţie de conjunctură.
Dacă, cu 30-40 de ani în urmă se punea preţ pe regulile de politeţe, astăzi sunt
valorizate vigilenţa şi iniţiativele. Educaţia primită în prezent de copii în cei 7 ani de acasă
diferă de cea primită acum 30 de ani, și psihologii susţin că este o evoluţie firească şi o
adaptare la contextul sociocultural. Astăzi, „valorile s-au schimbat; sunt valorizate vigilenţa şi
iniţiativele. Acum e important să fii primul pentru că resursele sunt limitate“, explică
psihologul Bogdana Bursuc.
De asemenea libera exprimare este un comportament mult încurajat în prezent. Copilul,
are acces la o cantitate mai mare de informaţie, și gradul de socializare este la fel de mare . În
primii 7 ani de viaţă, copilul ar trebui să-şi însuşească o serie de abilităţi sociale şi emoţionale.
Abilităţile sociale presupun ca micuţii să înveţe să-și ajute semenii fără să aştepte
recompensă, să-i asculte şi să rezolve conflictele într-un mod pozitiv, fără să se răzbune. În
plus, copiii trebuie să înveţe să-şi împartă experienţele şi jucăriile cu alţii.
La fel de importante sunt şi abilităţile emoţionale. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copii
cum să-şi exprime emoţii precum furia sau frica; să-şi exprime furia prin cuvinte de genul
«sunt furios» şi apoi să motiveze. Furia nu trebuie exprimată prin acţiuni ; nu se va încuraja
copiilor atitudinile nepotrivite , pentru că atunci când un copil vede că obţine ceva prin faptul
că este nepoliticos, că nu cedează locul cuiva sau că se bagă în faţă la rând, va considera acest
comportament ca fiind util pentru nevoile lui.
De asemenea, părinţii trebuie să fie atenţi la nevoile de afecţiune ale copilului. Dacă au
nevoie de atenţie şi nu o primesc atunci când sunt cuminţi, vor începe să fie obraznici pentru a
atrage atenţia. Asumarea responsabilităţilor este bine să înceapă învățându-i pe copii să-şi
strângă singuri jucăriile sau dându-le sarcini simple precum, să ajute la aşezarea mesei.
Copilul nu trebuie însă, ocrotit exagerat. El va fi lăsat sa zburde nestingherit , să se
joace , să-și inventeze jocurile pentru a nu-i stânjeni posibilitățile de formare și împlinire a
personalității și pentru a nu-i îngrădi experiența de viață. Activitatea lui v-a fi supravegheată
dirijat fără însă a-l dădăci la tot pasul .

Profesor înv.preșcolar IVAȘC LILIANA

Liceul Tehnologic Răchitoasa , jud Bacău