POLICE MARIA (POPA)

Debutul personalitatii la varsta de 3 ani

Personalitatea este un produs social, un centru de acţiune, subiect al

cunoaşterii şi transformării realităţii, fiinţă conştientă, ce alege un drum în viaţă
sau altul, fiind în acelaşi timp suport al înrâuririlor externe, dar şi agent al
propriei transformări.

Dezvoltarea copilului nu este o ştiinţă exactă, iar aceasta poate fi

influenţată de diverşi factori. De aceea, nu trebuie să-ţi încadrezi copilul într-un
şablon, iar dacă nu se potriveşte perfect, să te îngrijorezi şi să concluzionezi din
start că este ceva în neregulă cu el. Psihologia copilului de 3 ani este extrem de
complexă, prin felul în care acesta se mişcă, vorbeşte, se joacă şi relaţioneaza cu
cei din jur.

Din punct de vedere social şi emoţional, copiii la vârsta de 3 ani îi imită

pe adulţii din jurul lor şi pe ceilalţi copii. Aceştia îşi exprimă afecţiunea, fără să
existe un motiv anume care să-i determine să facă asta, cum ar fi faptul că
primesc ceva dulce.

Atunci când vine vorba de joacă, înţeleg mai bine regulile şi aşteaptă să le
vina rândul. Când un alt copil plânge, reacţia nu este una pasivă, ci încearcă să
înţeleagă ce se întamplă şi chiar să-l consoleze pe celălalt copil. De asemenea,
înţelege conceptul de "al meu', "al lui" şi respectă mai uşor bunurile altora,
înţelegând anumite bariere. Spectrul de emoţii este unul mult mai complex, faţă
de vârsta de doi ani. Începând cu această perioadă, separă destul de bine ideea de
mamă şi tată, înţelegând mai bine rolul fiecăruia. Dacă se produc schimbari în
rutina zilnică, o percep mult mai tare şi pot fi deranjaţi de asta. Acum au
capacitatea de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca singuri.

La această vârstă, ei pot face parte dintr-un colectiv, iar comportamentul

pe care îl dezvoltă la grădiniţă trebuie corectat şi modelat. În general, adulţii au
tendinţa de a corecta comportamentele negative, uitând să le aprecieze pe cele
pozitive.
 Atunci când copilul se joacă liniştit cu un copil, mergi şi spune-i: "Bravo,
mami, vezi ce frumos este să te joci cu ceilalţi copii, să împarţi jucăriile cu ei?".
Astfel, copilul va începe să repete acele comportamente care sunt lăudate. În
schimb, dacă este certat în permanenţă, nu va mai ştii ce trebuie să facă de fapt,
va fi debusolat şi va alege o atitudine revoltată şi poate chiar agresivă.

Din punct de vedere al limbajului şi al comunicării, la această vârstă,

copiii pot urma instrucţiuni care implică până la două sau trei etape, de
exemplu : "mergi la tata (care se află în altă cameră), ia jucaria de la el şi adu-o
aici", "du-te la baie, spală-te pe mâini şi întoarce-te la masă". Legat de lucrurile
cu care intră în contact, le ştiu denumirile aproape în totalitate şi înţeleg noţiunea
de "pe", "în", "sub". Acum, ştiu să spună numele, vârsta şi sexul sau numele
unui prieten. Înţeleg noţiunea de plural nu doar a obiectelor, ci şi a persoanelor:
"noi am fost în parc", "ei au plecat". Acum, nu reuşesc să comunice doar cu
părinţii, care intuiesc foarte multe lucruri despre ce urmează să transmită, ci şi
cu persoanele noi, fără să fie nevoie de intervenţia părinţilor. Pot purta dialoguri
scurte de două sau trei propoziţii. Chiar dacă pronunţia nu este una foarte clară
şi nu înţelegi fiecare cuvânt, înţelegi foarte uşor ce îşi doreşte să transmită.
Atunci când au pronunţat greşit, repetă propoziţia, dar în mod corect, fără să râzi
sau să te arăţi iritată. Astfel, vor învăţa să se corecteze.

Atunci când vine vorba de gândire, la această vârstă sunt mult mai uşor
de observat treptele dezvoltării. Atunci când se joacă, pot mânui jucării cu
butoane sau cu componente mobile, care le testează creativitatea şi capacitatea
de adaptare. Acum, încep să imite realitatea, prin joaca cu animale, oameni sau
păpuşi. Pot desena cercuri şi pot face puzzle-uri din 3 sau 4 piese. Simţul tactil
este şi mai dezvoltat, astfel ei pot da paginile unei cărţi, una câte una şi pot
desface borcane sau răsuci clanţele. Când vor să facă turnuleţe din cuburi, pot
suprapune chiar şi 6 piese sau mai multe.

Copilul la vârsta de trei ani are formată personalitatea, se poate spune chiar că a
acumulat unele experienţe. Această perioadă este caracterizată predominant de
atenţia acordată propriei persoane. Cu toate acestea, cei din jurul său şi chiar
mediul îi stârnesc curiozitatea. Această curiozitate îl determină pe copil să
exploreze şi să înveţe cât mai multe. Nevoile unui copil în această perioadă sunt
simple: afectivitate, securitate, deschidere către lume. Cunoaşterea stadiilor
psihologice prin care trece un astfel de copil sunt necesare pentru a asigura o
evoluţie armonioasă a acestuia.
Personalitatea

Copilul îşi exprimă mai puţin afectivitatea faţă de părinţi. Cu toate acestea,
recurge la comportamente care sunt pe placul părinţilor, dorind a le face plăcere.
Copilul învaţă ghicitori şi îi place să le spună celor din jur. Înţelege umorul şi
râde de acţiunile sale sau găseşte părţi amuzante în acţiunile celor din jur.
În această perioadă, apare frica de întuneric şi în unele cazuri şi teama de clovni.
Părinţii au un rol esenţial în a-i prezenta copilului lucrurile de care acesta se
teme. Chiar dacă frica nu va trece imediat, copilul va înţelege în timp că
întunericul este un fenomen natural şi normal.
Copilul poate avea cerințe exagerate în ceea ce privește atenția acordată de
adulți. Pot exista cazuri când această nevoie a copilului nu este satisfăcută, iar
cererea este justificată. Pot exista și cazuri în care copilul s-a obișnuit să fie
mereu în centrul atenției, ajutat sau asistat de un adult. Această dependență poate
fi eliminată printr-o comunicare eficientă și prin explicarea faptului că părintele
are și alte activități de întreprins. Copilul are nevoie de explicații clare pentru a
înțelege. Un exemplu poate fi: „Te ajut să pui primele piese ale puzzle-ului, pe
restul le pui singur. Când ai terminat ne uităm împreună la ceea ce ai realizat.”.

Cea mai mare provocare a acestei perioade este dobândirea autocontrolului.

Copilul poate experimenta diferite sentimente: de la frica de singurătate, de
animale, până la furie și agresivitate. El își exprimă mult mai bine sentimentele
și poate spune celor apropiați „Te iubesc”.
La această vârstă, fetele sunt mai atașate de tatăl lor, fenomen cunoscut sub
denumirea de Complexul Electra. La băieți, se întâlnește Complexul lui Oedip.
Ei devin foarte atașați de mamă. Este perioada în care copilul începe să
consțientizeze existența celor două sexe. Este foarte curios cu privire la
particularitățile care definesc cele două sexe și vrea să afle cât mai multe despre
viața intimă a adulților.
Copilul este capabil să ofere ajutor mamei, prin efectuarea unor acțiuni simple:
așezarea tacâmurilor, sortarea hainelor pentru spălat, aranjarea patului etc.
Noțiunile de igienă sunt învățate, iar copilul reușește să se spele singur pe mâini
și deprinde o autonomie mai mare. Reușește să se îmbrace și să se dezbrace
singur, precum și să se încalțe. Copilul nu mai încurcă pantoful stâng cu cel
drept.
Noțiunile de Moș Nicolae, Moș Crăciun prind contur. Copilul îl așteaptă pe Moș
Crăciun și este nerăbdător să primească cadouri. Atmosfera de sărbătoare,
vizitele, excursiile îi fac plăcere copilului și reprezintă pentru acesta o ocazie de
a învăța ceva nou.
În această etapă de dezvoltare, copilul începe să învețe să își aștepte rândul și să
împartă cu ceilalți. Este important de menționat că felicitările și mustrările îl
afectează într-o proporție destul de mare. Astfel de acțiuni pot determina
schimbări majore în personalitatea copilului. Copilul are nevoie de afecțiune și
încurajări. Cu toate acestea, este important a-i arăta și unde greșește, dar într-un
mod calm, astfel încât să înțeleagă.

Limbajul și socializarea

Vocabularul copilului cuprinde până la 1000 de cuvinte. Acesta foloseşte

pluralul la majoritatea substantivelor, foloseşte corect pronumele personal şi le
acordează corect cu verbele în majoritatea cazurilor. Este fascinat de rime,
poezii, iar acestea pot fi folosite cu scopul de a învăţa noţiuni noi. Poate
recunoaște și caracteriza imagini simple.

În general, copilul are o relație mai profundă cu mama decât cu tata. Îi face
plăcere să petreacă timpul cu aceasta, să o ajute la treburile gospodărești, să o
însoțească la cumpărături etc. Tatăl este preferat pentru activitățile mai tehnice.
În raport cu frațile sau surorile, copilul experimentează sentimente de gelozie,
rivalitate. Relația dintre frați este dificilă, între aceștia ivindu-se multe conflicte.
Conflictele pot fi ținute cu greu sub control de către părinți.
La grădiniță, copilul se atașează de educatoare și dorește ca el să fie preferatul
acesteia. Cu prietenii și colegii de la grădiniță dezvoltă relații mai amiabile,
comunică mai eficient cu aceștia, comparativ cu vârstele mai mici. Învață să
aștepte, devine mai atent și mai înțelegător când e necesar a împărți jucăriile cu
ceilalți copii. Este necesar ca adulții să puncteze importanța utilizării
sintagmelor: „Te rog”, „Bună ziua”, „La revedere”, „Pa”, „Mulțumesc”. La
această vârstă, copilul este receptiv la însușirea acestor elemente de politețe.

Importanța grădiniței

Grădinița are un rol foarte important în dezvoltarea copilului în plan social,

intelectual, fizic, motric, moral. Petrecerea timpului în această instituție are
menirea de a deprinde copilul cu abilități sociale utile. Aceste abilități ce fac
parte din educația socială sunt greu, aproape imposibil de dezvoltat la un copil
care nu frecventează grădinița.
Un alt rol important al grădiniței este acela de a obișnui copilul să se adapteze și
în alte medii, nu doar cel familiar. Așadar, ei vor învăța să respecte un program,
să respecte reguli, să lege prietenii cu alți copii de vârstă apropiată și nu numai.
Este necesar a deprinde aceste caracteristici pentru o acomodare cât mai
eficientă la școală.
Studiile efectuate asupra perioadei petrecute în grădiniță au evidențiat că și
durata acestui ciclu influențează dezvoltarea ulterioară a copilului. Astfel, cu cât
durata este mai mare (un număr mai mare de ani), riscul de a repeta un an școlar
în ciclul primar este mai mic. Această caracteristică este mai pronunțată în cazul
copiilor care provin din medii defavorizate.

Provocări ce pot apărea la grădiniță

De asemenea, tot aici, pot exista și unele provocări întâmpinate de părinți. Cea
mai des întâlnită este refuzul copilului de a merge la grădiniță. Durata de
adaptare în acest mediu este diferită de la copil la copil. Cea mai mare durată
este întâlnită la copii ce nu au avut multe experiențe de socializare cu alți copii,
care nu au ieșit des sau chiar niciodată din mediul familiar. Poate fi întâlnită și
situația în care copilul nu se înțelege cu ceilalți colegi din diferite motive. În
astfel de situații, comunicarea dintre copil – părinți, copil – educatoare, părinți –
educatoare este foarte importantă. Toate aceste situații se pot rezolva dacă este
înțeleasă cauza care a determinat apariția unui astfel de conflict.

Abilități cognitive dobândite

Capacitatea de memorare crește în ceea ce privește numele celor din jur. Își
dezvoltă și imaginația, începând să construiască turnuri și diferite clădiri din
cuburi. Unii dintre copii care nu au frați sau alți copii cu care să se joace
constant pot inventa un prieten imaginar. Copilului îi place ca în jocurile sale să
imite diferite personaje: medic, astronaut, polițist etc. Fetițele se joacă cu păpuși,
le îmbracă cu diferite haine și simulează diferite situații. Se poate observa o
ușoară stângăcie în îmbrăcarea păpușilor, coordoanarea și motricitatea nefiind
dezvoltate suficient. Cu timpul și prin executarea diferitelor exerciții, copii își
dezvoltă o motricitate foarte bună.

Tot acum, copilul își dezvoltă capacitatea de atenție, putând asculta povești mai
lungi sau implicându-se pe o perioadă mai lungă de timp într-o activitate. Învață
să numere până la zece. Unii copii adoră muzica, învațând cântecele. De
asemenea, le face o mare plăcere să le cânte și să danseze.
Debutarea noțiunii de lectură la această vârstă aduce avantaje mari în ceea ce
privește dezvoltarea ulterioară a copilului. Lectura poveștilor, comentariile pe
imagini sau chiar cele legate de povești îl stimulează cognitiv pe copil. Învățarea
literelor se poate face în joacă. Copilul poate învăța într-o primă etapă literele de
pe cutia de cereale, de lapte, de pe afișele publicitare sau chiar titlurile poveștilor
preferate. Nu este de dorit a se instala o atmosferă stresantă pentru copil și nici
ca părintele să îl înlocuiască pe învățător. Părintele poate realiza diferite jocuri
prin care îl învață pe copil să urmărească un traseu pornind din partea stângă
până în partea dreaptă.
O altă etapă ce ar putea fi parcursă este inițierea celui mic în tainele scrisului. La
început acesta se va obișnui cu instrumentele de scris, va învăța să le mănuiască
corect. Ulterior, pot fi introduse diferite simboluri ușoare. Copilul trebuie
încurajat să își dezvolte aceste aptitudini. Coordonarea mână – ochi este
importantă. Se poate dezvolta prin jocuri de tipul unirea punctelor cu scopul de a
realiza o imagine etc.

Limbajul

Vocabularul copilului poate atinge peste 1000 de cuvinte. Poate forma propoziții
și se exprimă mai clar. Începe să folosească mai des întrebarea „De ce?”, aceasta
atingând un apogeu în jurul vârstei de 4 ani.
La această vârstă riscul de apariție a bâlbâielii (balbism) este foarte ridicat.
Aceasta poate fi asociată cu incapacitatea de realizare corectă a propozițiilor, dar
și cu un număr mic de cuvinte însușite. Cel mai adesea bâlbâiala apare la sexul
masculin.
Bâlbâiala este întâlnită adeseori la copii, mai ales în perioada în care începe
dezvoltarea limbajului. Copilului îi este greu să își găsească cuvintele sau nu
este sigur ce cuvinte ar trebui să utilizeze. Se poate întâlni și situația în care
ideile sale se succed într-un ritm mai rapid decât limbajul. Bâlbâiala poate fi
prezentă numai în anumite situații: copilul este obosit, se simte în inferioritate,
este contrazis etc. Elementul psihologic în tratarea acestei tulburări nu trebuie
ignorat. Diminuarea și dispariția acesteia necesită răbdare, calm și explicații
clare, nicidecum nervi și reproșuri din partea adulților. Este important să se
cunoască faptul că, persistența acestei tulburări după vârsta de 4 ani nu
reprezintă o caracteristică normală de dezvoltare. Îndrumarea unui logoped
ameliorează și conduce la dispariția bâlbâieli.
 Etapele dezvoltării copilului

Etapele dezvoltării copilului reprezintă un instrument ajutător în analiza

perioadelor parcurse de copil. Acestea permit părintelui înțelegerea evoluției
propriului copil, dar și necesitățile acestuia. Astfel, adulții pot contribui la
dezvoltarea capacităților sale cognitive, sociale, motorii. Cunoscând nivelul
acestor capacități raportat la vârsta copilului, ei pot încuraja o dezvoltare
normală a acestuia. Chiar dacă copii progresează diferit, elementele de bază ale
etapelor de dezvoltare sunt comune tuturor.