Prin mersul la grădiniţă copilul face primul pas în colectivitate, experimentand

astfel adaptarea la un nou mediu. Inceputul gradinitei marcheaza si prima

despărţire de familie şi întîlnirea cu mulţi copii şi adulţi. Adaptarea la aceasta
noua etapa din viata copilului depinde de modul în care părinţii il pregatesc pe
acesta pentru aceasta noua etapa din viaţa lui. Grădiniţa este locul de joacă si
spaţiul în care începe procesul de socializare a copilului si in care acesta va
experimenta o alta forma de autoritate, decat cea din mediul familial, care il va
ajuta ulterior pentru o integrare sociala adecvata in ipostaza de adult.

Primele zile de gradinita pot fi cele mai solicitante zile atat pentru copil cat si
pentru parinte, atunci pot aparea si unele situatii in care copilul plange si se
agaţă de parinte. Acesta este momentul in care copilul se confrunta cu teama de
nou, de necunoscut. De aceea este important este ca mama să nu se lase
impresionată de lacrimile copilului şi mai ales să nu facă greşeala de a plange
împreună cu el, pentru ca acest lucru il va insecuriza pe copil si il va descuraja si
mai tare, intarindu-i sentimentul ca gradinita nu este un mediu sigur. Este
recomandat ca de fiecare dată parintele să ii explice copilului cu calm, pe o
tonalitate scazuta, că se va întoarce, iar între timp el va rămane în grija
educatoarei.

De asemenea, este extrem de important sa existe o congruenta intre

comunicarea verbala si nonverbala, intre ceea ce spune si ceea ce transmite de
fapt parintele, astfel incat este recomandat ca atunci cand acestia i se adreseaza
copilului sa o faca asezandu-se pe vine, fiind astfel la acelasi nivel cu copilul. La
întoarcere, mama nu trebuie să uite un lucru esenţial: să vorbească împreună cu
copilul despre evenimentele petrecute la grădiniţă. Prin aceste discuţii, copilul
percepe atitudinea pozitivă a mamei faţă de grădiniţă. Din dragoste pentru ea,
micuţul va înţelege că grădiniţa este un lucru bun şi chiar va începe să-i placă.

Este foarte important ca parintii sa nu isi ameninte, nici in joaca copilul cu

grădiniţa si cu posibilele pedepse ce vor avea loc acolo in cazul in care acesta nu
va fi cuminte. Adulţii au impresia că glumesc, dar copilul va ţine minte şi va
asocia grădiniţa cu un loc înfricoşător intrucat in perioada aceasta de varsta
copilul are o cu totul alta modalitate de perceptie si constructie a lucrurilor
inconjuratoare.
Asadar, adaptarea pentru gradinita incepe de acasa, intrucat toate aceste
deprinderi se formează în familie. Este recomandat ca inainte sa inceapa
gradinita, copilul sa intre in contact si experimenteze relationarea cu copii la
locurile de joaca, dar si in alte medii precum si experimentarea relationarii cu
adulţii, altii decat parintii.

Există cativa factori care pot interveni si influenţa procesul de adaptare a

copilului la grădiniţă, precum curiozitatea copilului, dependenţa de familie – în
special de mamă. Aceasta dependenta are un rol major în atitudinea copilului
faţă de grădiniţă, care se poate confrunta cu o anxietate de separare.

Acest tip de anxietate se poate dezvolta in situaţia în care doar mama a stat cu
copilul de la naştere si in situatia in care acesta nu a experimentat si alte forme
de interactiune cu persoane noi. Acesta este motivul pentru care copilul va
intampina dificultati in a ramane chiar si cateva ore cu altcineva, cu atat mai mult
într-un mediu necunoscut. Copilul dependent de unul dintre parinti nu va
manifesta interes pentru oameni, jucării şi activităţi noi. Singurul lucru de care
este preocupat si ingrijorat este cum să evite mediul în care se simte în
nesiguranţă şi ce să facă pentru a ajunge din nou în braţele mamei. Aici apar
primele manifestari somatice, precum plans, iritabilitate, agresivitate, dureri de
burtă, lipsa poftei de mancare, senzatie de voma, enurezis, s.a

Atitudinea mamei si modul in care aceasta va gestiona situatia are un rol esential
în asemenea cazuri. Este important si recomandat ca aceasta sa inteleaga faptul
ca cel mic nu va putea sta pentru totdeauna sub aripa ei si ca are nevoie
autonomie pentru a deveni un adult independent. Asta nu inseamna ca nu va
ramane copilul ei, chiar daca acesta va creste. Parintii au rolul si obligatia de a-i
ajuta si acompania pe copii in procesul de maturizare. Un lucru important in
acest sens pe care parintii il pot realiza este renuntarea la dormitul impreuna cu
cel mic si incurajarea dormitului separat, independent al copilul, intrucat prin
acest fapt este intarit comportamentul dependent, chiar si atunci cand nu aceasta
intentie este dorita.

Recomandări pentru părinţi:

Este necesar ca şi părinţii să se adapteze la grădiniţă:

Chiar dacă un părinte ştie că este momentul potrivit pentru copilul său să
înceapă grădiniţa şi chiar dacă îşi doreşte acest lucru, durerea separării şi
îngrijorarea sunt uneori trăite mai intens de părinte decât de copil. Pentru a-l
putea ajuta pe copil să se adapteze grădiniţei şi separării de părinţi şi casă,
acestia trebuie să lucreze întâi cu propriile lor temeri şi emoţii.

Pregăteşte-l din timp pentru grădiniţă:

Începe cu câteva săptămâni înainte să îi povesteşti ce înseamnă grădiniţa, câţi

prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi jocuri interesante va participa. Îi poţi
arăta o carte sau un desenat animat care are drept subiect mersul la grădiniţă.
Dacă nu găseşti o carte la îndemână, poţi inventa chiar tu o poveste de culcare
cu personajele lui preferate.
Mergi cu el în vizită la grădiniţă:

Este recomandat ca integrarea să se facă treptat, iar prima vizită poate fi doar
pentru familiarizare cu locul, educatoarea şi noii colegi. Este foarte important să îi
arăţi copilului câtă încredere ai în personalul grădiniţei. Dacă tu nu ai încredere,
el cum s-ar putea simţi în siguranţă?

Caută viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe
grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru
acomodarea copilului. Din acest motiv, este încurajata integrarea fraţilor în
aceeaşi grupă de grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai
uşor dacă fratele sau sora mai mare este alături de el.

In cazul in care exista diferenta de varsta intre cei mici, si simplul fapt ca
amandoi merg la aceiasi gradinita, dar in grupe separate, ii va oferi celui mic un
sentiment de confort. Este cunoscut faptul ca cei mici invata si experimenteaza
prin imitatie, iar acest lucru il poate ajuta pe palierul adaptarii la gradinita.

Stai cu el în primele zile şi observaţi împreună ce fac ceilalţi copii şi

educatoarea:

Dacă vrea să participe şi el la activităţi cu atât mai bine, dar prezenţa ta acolo il
va ajuta pentru ca se va simti securizat si îi va da curajul necesar pentru a se
alatura în colectivitate.
Când îl laşi la gradinita, asigură-l în mod repetat şi cu fermitate că te vei întoarce.
Intrucat cei mici nu au inca o perceptie corecta a timpului, aceasta fiind in curs de
formare si dezvoltare, este necesar sa ii spui exact după cât timp te vei întoarce
(”într-o oră”, ”după ce mănânci”, ”după ce faci nani”). Procedand in acest fel, ajuti
la prevenirea trarii sentimentului de abandon resimtit de cel mic.

O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui,
iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare şi poate trece
direct la programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de
ele pentru mai multe zile, poate chiar şi săptămâni, iar programul scurt poate fi o
variantă iniţială mai puţin dificilă. Este important ca parintele sa tina cont de
individualitatea si de particularitatea fiecarui copil in parte, evitand diferentele si
etichetarile.

Unul dintre cele mai importante beneficii ale gradinitei este faptul ca reprezinta
locul in care talentele şi aptitudinile copilului prind contur si se dezvolta. La
gradinita acestea pot fi descoperite, cultivate şi semnalate parintilor. Un alt
beneficiu sunt activităţile de la grădiniţă care contribuie la dezvoltarea capacităţii
de comunicare si socializare a copiilor, elemente imperios necesare pentru
formarea acestuia ca viitor adult.

Cei care experimenteaza mersul la grădiniţă sunt dornici să coopereze atat cu

adulţii, cat şi cu copiii de aceeaşi varstă, sunt flexibili, curajoşi, autonomi, iar
cand vor începe clasa I, sentimentul de tensiune privind adaptarea la programul
de învăţare va fi atentuat.
O buna comunicare intre parinte – educator este cheia in vederea adaptarii
eficiente la gradinita, de aceea este recomandat ca parintii sa continue sa
lucreze acasa prin stimularea copilului, folosind diverse forme de joc si invatare
pentru o buna dezvoltare bio-psiho-sociala a acestuia.