ROLUL LIMBAJULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A COPIILOR PRESCOLARI

INST. PANTILIE ADELA

G.P.P.NR. 2 SLATINA

Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la vremea prescolara capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, gandurile, ideile, ceea ce va constitui o baza in activitatea scolara si apoi in activitatea si viata sociala de mai tarziu. De aici decurge necesitatea insusirii vorbirii in mod sistematic, in cadrul gradinitei de copii. In procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizeaza transmiterea cunostintelor, largirea orizontului cu noi reprezentari. Limbajul poate fi privit din doua puncte de vedere pe de o parte ca mijloc de comunicare si pe de alta parte ca mijloc de cunoastere . Copilul foloseste vorbirea in fiecare zi, in fiecare clipa a vietii sale pentru elaborarea si comunicarea propriilor ganduri, pentru formularea cerintelor, trebuintelor, a bucuriilor si necazurilor, in organizarea vietii si activitatii lui. Pe masura ce isi insuseste vorbirea, copilul poate fi educat mai usor. Prin intermediul cuvantului, de exemplu, se contribuie la educarea lui intelectuala. Educatoarea face cunoscut copiilor prin cuvant denumirea lucrurilor si a fenomenelor, insusirile acestora (apa este inghetata), precum si legatura dintre ele (apa a inghetat pentru ca e tare frig etc).

Concomitent cu cunoasterea nemijlocita a lumii inconjuratoare, copilul invata si cuvintele corespunzatoare obiectelor sau fenomenelor cu care vine in contact. Cuvantul- sub forma de intrebare sau adresare directa , face pe copil sa gandeasca , sa analizeze, sa compare, sa clasifice, sa se ridice la generalizare. Punand mereu in fata copilului probleme ce se cer rezolvate, prin cuvant il invatam sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un raspuns. In acest fel se contribuie la dezvoltarea unitara a gandirii si a limbajului, la cresterea capacitatilor de cunoastere , la dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de exprimare etc. Cunoasterea directa si indirecta a lumii inconjuratoare cu ajutorul limbii si sub conducerea educatoarei, educa la copii anumite trasaturi morale, contribuie la modelarea incetul cu incetul a profilului lor moral. Exprimarea dorintelor, a rugamintilor, a recunostintei, formularea regurilor de purtare, incurajarea faptelor bune si condamnarea faptelor negative prin intermediul cuvantului influeteaza profilul moral al copilului si formeaza atitudinea pozitiva a acestuia fata de tot ce-l inconjoara . Vorbirea constituie deci un instrument de baza in formarea trasaturilor de baza in formarea trasaturilor morale ale copiilor nostri, un mijloc de educatie morala. Cu ajutorul cuvantului educatoarea contribuie si la educatia estetica a copilului. Dezvaluindu-i prin cuvinte frumosul din natura, viata si societate educatoarea invata pe copii sa vada frumosul, sa-l inteleaga sa-l iubeasca si sa-l foloseasca in viata de zi cu zi. Varietatea fenomenelor naturii, inbinarea armonioasa a culorilor, puritatea liniilor pot fi infatisate copiilor prin cuvantul educatoarei. Dirijand observarea tuturor acestor aspecte frumoase ale naturii si vietii sociale, educatoarea invata pe copii sa le sesizeze, sa le simta si sa le respecte. Povestind, spunand

basme copiilor, poezii, ghicitori etc. Copiii incep sa inteleaga frumusetea limbii si sa foloseasca in vorbirea lor expresiile care le-au placut si i-au impresionat mai mult. Prin urmare, folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica, educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor le dezvolta vorbirea, necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii .