Pentru a avea o relaţie pozitivă cu preşcolarii trebuie să ştim să le descoperim trebuinţele şi nevoile, pentru

ca legăturile ce se stabilesc între preşcolari şi adulţi să se bazeze atât pe încredere, dar mai ales pe respectul
reciproc. După cum bine se ştie familia este factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia începe în
familie. Legătura între grădiniţă şi familie va trebui să se interpătrundă, iar educatorul să cunoască foarte
bine mediul de viaţă al copilului, pentru a putea colabora. Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie organizat
corect, duce la o educaţie solidă, fără pericol de eşec şcolar mai târziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de
temelie a personalităţii în formare a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil
şi mediul necunoscut iniţial. Parteneriatul grădiniţă – familie, acţiunile pe care aceştea le desfăşoară,
continuarea de către familie a activităţilor din grădiniţă, duc la formarea copilului pentru viaţa de adult.

Pentru reuşita actului educaţional, munca depusă de cadrele didactice în grădiniţă trebuie continuată,
susţinuţă şi întărită de familie. Funcţia de părinte este o ,,meserie’’ şi, ca orice meserie, ea trebuie învăţată.

Părinţii oferind timpul necesar să stea de vorbă cu copilul despre: ,,cum a fost azi la grădiniţă?” , ,,cum a fost
la joacă?”, ,,ce ţi-a plăcut mai mult din ce vi s-a povestit?”, apreciind alături de copil faptele, situaţiile ivite în
cursul zilei, vor avea întotdeauna ,,evidenţa” copilului, iar acesta, la rândul lui, va căpăta încredere şi va ţine
seama de sfaturile ce i se dau. Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se
răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale acestuia. Comunicarea este foarte importantă la această vârstă, un rol important avându-l şi
părinţii care trebuie să vorbească cu copilul permanent, să răsfoiască /să citească cu acesta o carte cu
imagini frumoase, chiar şi să se joace împreună. Sunt multe modalităţi de colaborare între familie şi
grădiniţă: discuţii zilnice, teme săptămânale de consiliere pentru părinţi, şedinţe şi lectorate cu părinţii,
vizite la domiciliul copiilor, serbări, lecţii-vizită, plimbări, cursuri ”Educaţi aşa!”, antrenarea părinţilor în
derularea proiectelor tematice, voluntariat din partea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni
de voluntariat. Participarea activă a părinţilor la activităţile din grădiniţă le creează copiilor sentimente de
siguranţă, înţelegere, bucurie; copilul arată ce ştie, ce poate iar părintele este mândru de copilul său în
relaţie cu ceilalţi. Aşa pot să aprecieze împreună activităţile, faptele, evenimentele, rezultatele obţinute.
Părinţii vor avea ”măsura” evoluţiei copilului său, comportarea în colectiv. Grădiniţa este partenerul
educativ al familiei. Familia este chemată la luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la manifestările din
activităţile şi viaţa grădiniţei.

 
dezvoltării copilului”
1. Grădiniţa fiind „prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice” poate asocia prin colaborare informaţiile pe care le deţin părinţii cu cele
deţinute degrădiniţă în scopul de a fi în avantajul copilului. Vizitele la domiciliu sunt
cele mai indicate în acest sens şi pentru asta se cere mult tact,deoarece ar putea fi
interpretate într-un mod eronat.
Vizitele se pot face şi de către părinţi lagrădiniţă în contextul în care părintele doreşte
să cunoască climatul educaţional oferit de grădiniţă, care sunt raporturile educatoare-
copil. Scopul îl reprezintă legătura strânsă dintrefamilie şi grădiniţă, menţinerea
interesului educatoarei pentru copil. Aşa se cunoaşte mai bine copilul,
comportamentul lui în mediul familial, care-I este relaţia cu părintele,
comportamentul acestuia faţă de copil. Se pot afla informaţii interesante despre
cultura, predispoziţiile şi aptitudinile familiei. Vizitarea camerei copilului reprezintă
un moment de încântare pentru copil, prin care le îşi prezintă jucăriile şi activităţile
preferate. Vizitele trebuie planificate din timp şi scopul specificat clar, pentru a nu
crea panică părinţilor. În cadrul discuţiilor dacă subiectul sereferă la aspecte mai puţ
in pozitive ale copilului este bine că copilul să nu fie de faţă. În general, ca educatoare,
este bine să se practice „tehnicile de ascultare activă”
3, să dea posibilitatea părintelui de a spune opiniile despre copil, despre interesele şi
preocupările acestuia.
Adunările cu părinţii:
a)Şedinţele periodice vin şi ele în scopul informării permanente şi a schimbului de
păreri educatoare-părinţi. Probleme organizatorice din cadrul grădiniţ ei cumar fi:
regulamentul de ordine interioară al grădiniţei/al grupei, oferta educaţională a
grădiniţei, programul zilnic al activităţilor, activităţi extraşcolare, necesităţile
materiale ale grupei; se dezbat numai în cadrul şedinţelor şi se aprobă cu acordul
tuturor părinţilor.
b)Serbările periodice sunt un bun prilej de cunoaştere reciprocă, de descoperire ş
iapreciere a eforturilor depuse de copii în încercarea de a-şi câştiga autonomia. Vin în
sprijinul cunoașterii părinților între ei, implicarea lor în organizarea şi desfăşurarea
acestor activităţi prin:ajutorul dat copiilor la învăţarea textelor pentru serbare şi
confecţionarea, procurarea costumelor, dar și a evaluării performanțelor copiilor.
c) „Conferinţele şi referatele”rostite cu diferite prilejuri. Tematica abordată să
fie baza discuţiei, să pună în dezbatere probleme legate de activitatea de la clasă.

d) Convorbirile
sunt folosite atât
spontan cât ş
i dirijat
„din iniţ
iativa educatoarei sau a
părinţ
ilor”. De modul în care ed
ucatoarea pune problema (ia iniţ
iativa), depind
e ş
i rezultatulacestora – tonaliatea, subiectul abordat, obiectivele vizate, tactul etc.e)
Ateliere de lucru cu părinţ
ii
–
desfăşurate la iniţiativa educatoarei, necesită prezenţ
a
părinţ
ilor
şi implicarea lor activă în cadrul activităţii. Este bine ca numărul părinţilor să
nudepăşească de douăzeci pentru a nu aglomera şi stâ
njenii copiii.f)
Vizite, excursii, plimbări
.
În cadrul acestor activități părinții pot colabora
: prin
participarea directă în cadrul organizării și însoțirii copiilor,
prin asigurarea
securității și
supravegherii lor, precum
și indirect prin sponsorizarea activităților. Sunt eficiente pentru
dezvoltarea autonomiei copilului
și a însușirii deprinderilor de comportare civilizată în spații
publice.
Voluntariatul –
prin sprijin facultativ, părinţii pot aplica cunoştinţele şi abilităţ
ile în
folosul îmbunătăţirii actului educaţional prin sponsoriză
ri la c
lasă sau „coordonarea şi
colaborarea în cadrul unor evenimente speciale”
.
Expoziţ
iile
Activităţile realizate la clasă
cu copiii sunt expuse periodic la loc vizibil
pentru părinţ
i.
Astfel părinţii îşi pot cunoaş
te mai bine copiii „prin prisma rezultatelor sale”
.
Expoziţii pot fi înfiinţate ş
i
în cadrul „vitrinelor cu cărţi pentru părinţ
i”
4
, vitrine create cu scopul
de a încuraja părinţii să citească
materiale pedagogice exe
mplificative pentru cunoaş
tereapropriului copil.
Comunicarea informală
prin mesaj
e scrise şi carnete de dialog
. Este vorba de unformular de informare
zilnică sau formular
de tipul:
Ce am făcut astăzi?

Aici se fac informă

ri
părinţilor despre realizările din activităţile zilnice, formare de priceperi şi deprinder
i, problemeale copilulu
i (de sănă
tate,
comportamentale). Informarea părintelui este necesară mai ales î
ncazul unor probleme mai mari
: de sănă
tate – în care
părintele trebuie să
-
l ia şi să
-
l ducă la medic,
sau în cazul unor accidente minore. „Familia
apreciază
gestul educatoarei de a trimite astfel de
mesaje şi se poate simţi încurajată să trimită la râ
ndul ei note echipei de educatori.”
5

Avizierul pentru anunţ
uri
este tot o mo
dalitate de comunicare informală. Aici seafişează informaţii despre activităţi, întâl
niri, evenimente. Este bi
ne ca modalitatea de adresare săfie permanent schimbată
.
1

Nicola, Ioan Domnica, Fărcaş (1995)
Pedagogie generală
, Manual pentru clasa a IX-a –
şcoli normale, EdituraDidactică şi pedagogică, R.A., Bucureş
ti, p. 70
2
Bucinschi, Mihaela ş.a. (2008)
E
ducaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preş
colar,
Pedagogie gene
rală
, Manual pentru clasa a IX-a –
şcoli normale, EdituraDidactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, p. 70

Mijloace video.
Activitatea de la clasă poate fi surprinsă
cu ajutorul camerelor de luat
vederi sau foto. Părinţii sunt încântaţi să vadă cum lucrează copiii lor. Cel mai
important însă
este
ca înainte să cerem permisiunea părinţ
ilor pentru a-i fotografia, filma.
Scrisori de înştiinţare
. Sunt bine-
venite în informarea părinţilor în diferite circumstanţe
(întruniri, evenimente, excursii,
cereri de materiale pentru anumite proiecte desfăşurate la clasă,informaţii din viaţ
a comuni
tăţii, despre copil, opinii despre cadrele didactice, mulţumiri părinţilor ce se implică în
anumite activităţ
i). Destinataru
l să
fie
atât părintele cât şi copilul şi pot
fi trimise la intervale de timp regulate:
săptăm
ânale, bilunare, lunare.
Jurnalul grupei
. Redau acţiunile desfăş
urate prin set
uri de fotografii, diplomele obţ
inutec
a rezultat al muncii acestor acţiuni şi impresiile părinţilor. Reprezintă un document
evident şicert al implicării
tuturor resurselor um
ane din grădiniţă (educatoare, copil, pă
rinti, bunici, cadrecalificate
auxiliare din grădiniţă
),
în anumite acţ
iuni.Folosind orice moda
litate de colaborare, atât grădiniţa cât şi părinţii, vin în sprijinuleducării copilului, a
dezvoltării

personalităţ
ii sale la vâr
sta preşcolară, însă
orice tip deneî
nţelegere schimbă ordinea lucrurilor şi produce
o
ruptură în dezvoltarea integrală şiarmonioasă a copilului
CAPITOLUL 3COLABORARE
GRĂDINIŢĂ
-FAMILIE
3.1.

Importanţa colaborării dintre grădiniţă şi

familie pentru dezvoltare
integrală a copilului preş
colar
Grădiniţa pregăteşte copilul pentru şcoală valoricând puternic ialul acesta dobândit și
existent până în acel moment. De asemenea, cel mai important rol în socializarea
copilului cu vârsta cuprinsă într e 3-6 ani (vârsta preşcolară), îl are grădiniţa şi mediul
educaţional al cea.
Pentru realizarea unității exigențelor educative este necesară o colaborare permanent
între familie şi grădiniţă. În cadrul acestei colaborări grădiniţei îi revine sarcina de a
dirija legătura stabilă între factorii (membrii) direct implicaţi în relaţia grădiniţă
-familie. Educatoarei îi revine sarcina de a selecta şi valorifica „influenţele pozitive ce
se exercită în familie”
Cunoscând foarte bine copilul şi familia sa (relaţiile dintre aceştia, mediul climatic,
 bună starea lor), educatoarea poate sa-şi formeze un set de cerinţele specifice copil pe
care apoi să le aplice parinţilor. În funcţadică de schimbările economice, culturale,
politice și sociale se produc schimbăriîn cadrul posibilităţilor educative ale familiei,
mai ales la copiii care intra în cadrulinstituţionalizat al grădiniţei. Dacă nu există o
colaborare între grădiniță și familie există riscul scăderii prestigiului unităţii de
învăţământ dar şi al neînţelegerilor dintre educator şi educator.„
Atunci când şcolile, familiile şi comunităţile colucrează ca parteneri, beneficiarias
stei colaborări sunt elevii”. Colaborarea permanentă ş eu obiectivă a părintelui cu
grădiniţa are efecte puterniceasupra rezultatelor copilului. Aceasta  colaborare poate
avea caobiectiv:- susţinerea educaţiei de către parinţi, prin continuitatea ajutorului dat
la clasă şi acasă;
-stimularea participării părinţilor în cadrul activităţilor dela clasăale copiilor;
-comunicarea permanentă părinților
-educatori în legătură cu sănătatea, siguranța,alimentaţia, supravegherea, condiţ
iile familiale;
-sprijinul părinţilor pentruîmbunătăţirea condiţ
iilor educative ale copiilor;
-încurajarea părinţilor de a participa în luareadeciziilor şcolare;