Are pagini colorate Şi scrie în ea de toate. Şi cu cât o îndrăgeşti, Tot mai mult o foloseşti. (cartea)
Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om, Dă exemple, sfaturi multe Celor ce vor să le-asculte! (cartea)
Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac, Cine-o înţelege Minte are-n cap. (carte)
E o grădină mândră, semănată
Cu poezii, cu glume şi poveşti, Dar nu se lasă lesne vizitată Decât când ştii, copile, să citeşti. (cartea) Ştiaţi că….?
Din timpuri vechi, grecii şi romanii foloseau pentru scris
tăbliţele din lemn acoperite cu ceară. Pe acestea scriau cu un vârf metalic. Cu timpul aceste tablite au început a fi legate câte 2 sau mai multe şi astfel au aparut cartile. Când au aparut foile de pergament, acestea au înlocuit tablitele din lemn si s-a ajuns la forma cartii de astazi. Mai târziu a apărut obiceiul de a se da un titlu cărţii, după care s-a trecut la numerotarea paginilor. Scrierea unui numar de carti a dus la înfiintarea unor locuri de depozitare a lor, numite biblioteci. Cea mai vestită bibliotecă din antichitate era cea din Alexandria, care avea peste 700.000 cărţi. Alte biblioteci au aparut în manastiri, locul unde erau scrise şi tiparite. - Ce este cartea? - Ce a fost înaintea cărţii? - Cum se scrie o carte? - Care este drumul cărţii? - Care sunt părţile componente ale cărţii? - Ce ne învaţă cartea? - Cum se păstrează cartea? - Unde se păstrează cartea? - De ce este importantă cartea pentru noi? - De ce este cartea izvor de cunoaştere şi înţelepciune? - Ce înseamnă ai carte, ai parte? - Cum ne dezvoltă cartea mintea şi sufletul? - De ce iubim cartea? - De ce este cartea prieten drag?