Sunteți pe pagina 1din 12

Parteneriat școală familie.

O punte spre succesul elevului

Școala este pentru a da


roade, are nevoie de
sprijin conștient și
colaborarea părinților.
Educația dată în școală se
dovedește a fi muncă
irosită în caz că familia
este indiferentă.
Gimnaziul Roghi, educator:
Popov Lilia
• Educaţia copiilor reprezintă scopul comun al familiei şi al şcolii.
Acesta poate fi realizat doar printr-un parteneriat eficient; prin
înţelegerea rolurilor; prin distribuirea competenţelor, a
responsabilităţilor şi a funcţiilor între părţile implicate; Educaţia
este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga
societate, iar colaborarea este absolut necesară.

Părinţii au dreptul, dar şi


obligaţia, de a colabora cu
instituţia de învăţămînt în
vederea realizării obiectivelor
educaţionale. În acest sens,
ei trebuie să discute, cel puţin
o dată pe lună, cu învăţătorul
sau dirigintele despre situaţia
şcolară a copilului.
Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în
următoarele domenii:
• în domeniul învăţării elevului,
• în domeniul comportamentului,
• în domeniul dezvoltării fizice,
• în domeniul dezvoltării intelectuale, morale şi estetice,
• în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă,
• deprinderilor igienico-sanitare,
• în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de
activitate în afară de clasă şi şcoală.
Obligațiile unui părine pentru un
parteneriat sănătos sunt următoarele...
a) să ajute învăţătorul/dirigintele în activitatea de
încadrare în învăţămîntul obligatoriu a tuturor
copiilor de vîrstă şcolară şi de îmbunătăţire a
frecvenţei acestora;
b) să sprijine dirigintele/învăţătorul în organizarea
şi desfăşurarea unor activităţi extraşcolare;
c) să iniţieze şi să se implice în îmbunătăţirea
condiţiilor de învăţare, pentru elevi venind cu idei
proaspete.
Obligațiile unui cadru didactic pentru un
parteneriat sănătos sunt următoarele.
• În calitate de obiective prioritare pentru implementarea unei educații
de calitate pentru toți copiii.
• asigurarea șanselor egale la o educație de calitate pentru fiecare copil,
tânăr, adult, la toate nivelurile și ciclurile sistemului de învăţământ;
• formarea unei culturi şi a unei societăţi incluzive în vederea
incluziunii în comunitate a copiilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale
speciale;
• elaborarea și dezvoltarea cadrului de asigurare a calității pe
dimensiune în educație incluzivă;
• consolidarea capacităților instituționale la toate nivelurile de
învățământ pentru asigurarea accesului, relevanței și calității educației
incluzive;
• prevenirea și combaterea violenţei, neglijării şi exploatării copiilor;
Colaborarea școlii cu familia
1. acțiuni cu un caracter colectival (exemplu ceea ce se petrece în
prezent)
- Adunare cu părinții.( cea mai directă modalitate învățător-părinte,
părinte-părinte)
- Consultații pentru părinți
- Chestionare
- Lectorare cu părinții, ce privește
creșterea ți educarea copiilor,
comportamentul, educația rutieră
și educația sanitară.
- Activități cu comitetul părintesc (master class)
- IMPLICAREA părinților în activitățile școlii.
2. Acțiuni pedagogice cu caracter individual.
- Vizite la domiciliu. Dacă este necesar
- Vizita părinților la școală.
- Corespondența cu părinții.
- Discuții telefonice.
- Realizarea unui portofoliu cu lucrări a unui elev.
- Cercetări de cazuri.
- Convorbiri spontane.
- Consultații individuale.
• Concluzie:
Legătura dintre şcoală şi familie poate fi o
uniune fructuoasă, cu condiţia să fie înţelese
obiectivele activităţii educaţionale comune
pentru socializare şi personalitatea copilului.
• Comunicarea eficientă între părinţi şi cadrele didactice şi invers
contribuie „ca orice copil să-şi atingă în viaţă potențialul său maxim”.
• Împreună, ca parteneri egali, şcoala şi familia au datoria de a asista
copilul în procesul de autocunoaştere, de definire a scopului personal şi
de îndeplinire a visului său în viaţă.
• Părintele vede şcoala prin ochii propriului copil mai întâi, apoi ca
membru al comunităţii.
• Ne place sau nu, trebuie să recunoaştem că statutul pe care ni-l
atribuie astăzi societatea este o urmare a modului cum ne percep
copiii, discipolii, formabilii noştri, mass-media etc. Dacă copiii ne văd
altfel decât ne dorim, e şi vina noastră… Doar printr-o proactivitate
sinergică putem realiza o finalitate educaţională de calitate, vizibilă în
societate, să activizăm procesul de promovare a unor servicii calitative
în educaţie.
Studiu de caz
• Vine copilul la mama sa cu o problemă iscată, vorbește,
însă nu este auzit. Mama este preocupată de lucrul casnic.
Copilul vrea să se apropie să vorbească, strigă însă sunt
multe cazuri că nu este auzit, între ei a crescut un perete,
peretele mut, care dezvoltă la copil, pentru noi elev.
INDIFERENȚĂ. La școală acest copil își construiește perete
asemănător,crezând că acest lucru e normal, noi ca
profesori ne zbatem să-l facem acest perete pelerină de
catifea pentru a primi, a auzi, a simți, a ajuta acest elev.
Dar cu ajutorul părinților această pelerină de catifea ar fi
cu mult mai transparentă și colaborarea școală familie
societate va fi cu mult mai restrinsă. Cum procedăm
corect? Unde s-au scăpat momentele educaționale?
Rezolvarea acestui moment
Cine? Cine este cel mai afectat în
această situație?

Unde? Când?
Explozia
Unde găsim soluții? stelară Când a fost scăpat
momentul educativ?

De ce trebuie
de colaborat? De ce? Cum? Cum găsim soluții?
Mulțumesc!

S-ar putea să vă placă și