Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adaptarea la gradinita este un proces care se desfasoara in timp si care presupune mai mult
etape. Pregatirea pentru prima zi de gradinita si pentru cele ce vor urma incepe cu mult inainte ca
acea zi sa vina. Prin modul in care copilul isi construieste in imaginatia sa gradinita, prin
povestirile celorlalti copii care sunt deja acolo, prin cuvintele parintilor sau amintirile bunicilor.
Astfel, gradinita devine ceva familiar, asteptat cu interes, cu bucurie, dar si cu emotii, intrebari,
teama.
Nu numai copilul are dorinte, asteptari, trairi legate de gradinita, ci si toti ceilalti din familie. Se
gandesc cu totii cum va fi, cum se va descurca, ce ii va placea, daca va avea dificultati, ce
rezultate va obtine. Ganduri, trairi, intrebari, sperante, indoieli ale familiei, al caror purtator este
copilul.
Primele zile sunt dificile chiar daca copilul este sustinut si incurajat. Aceste dificultati provin din
faptul ca mersul la gradinita implica un efort din partea copilului de a face fata noului, de a
cunoaste tot ceea ce este in jurul sau (spatiu, persoane, jucarii, activitati), precum si datorita
schimbarii fata de ritmul anterior, care era unul predominant in familie si la dispozitia copilului.
Ii este de folos ca cei din jurul sau sa vorbeasca mult in aceste prime zile cu el, sa il intrebe cum
a fost, sa il ajute sa puna in cuvinte ceea ce se intampla acolo, cum este, ce ii place, ce nu ii place
pentru a-l ajuta sa transforme gradinita in ceva ce face parte din viata familiei de zi cu zi.
Ce putem face?
Aceste manifestari nu vor disparea de la sine, ci vor continua sa persiste pentru ca ele reflecta o
suferinta a copilului, iar ignorarea lor va determina o agravare continua a lor si o crestere a
suferintei. Este important ca parintii sa solicite ajutor in a intelege suferinta copilului si pentru a
elabora impreuna o modalitate de a face posibila adaptarea copilului la gradinita. Nu este o
renuntare la a mai merge acolo, ci este un timp alocat poate in paralel cu gradinita in care copilul
va reusi sa capete capacitatea de a se separa, de a se linisti cand este singur si mai ales incredere
ca nu va ramane mereu singur, ci in fiecare zi parintii il vor lua de la gradinita dupa program.
Si parintii se adapteaza?
Nu este insa numai pentru copil o experienta dificila ci si pentru parinti in egala masura. Caci
adesea neincrederea si nelinistea copilului sunt intai ale parintilor care nu il pot lasa sa plece, sa
fie singur, care se tem sa se desparta de el pentru cateva ore, care nu pot suporta trecerea lui in
aceasta etapa noua si pasul sau spre a fi responsabil fata de el si autonom.Ceea ce simte copilul
este o oglinda a ceea ce simte parintele si chipul sau reflecta fidel pe cel al parintelui.
In ceea ce priveste parintii, comunicarea este esentiala in tot acest proces care incepe cu prima zi
de gradinita si se continua pentru mult timp. A comunica, adica a-si exprima gandurile lor,
starile, asteptarile, multumirile sau dezamgirile, furia sau bucuria, indoiala sau increderea, si a-l
lasa pe copil sa se exprime la randul sau. A creea o legatura in care toate acestea circula de la
unii la altii. Pentru ca ascultandu-le si lasandu-le sa circule ele vor capata sens, se vor
transforma, vor deveni o veriga care va lega laolalta intreaga familie.